DUPA VOTUL DE DUMINICA, GHIMPU SI LEANCA POT EMIGRA IN RUSIA

Hoţii de voturi sau candidaţii de umplutură, diversionişti

Cu mult înaintea votului de Duminică, era limpede că, încă din start, confruntarea electorală reală era şi a şi fost cea dintre Igor Dodon, favoritul cu cele mai mari şanse, şi Maia Sandu. Ambii candidaţi, deşi sînt plasaţi pe poziţii doctrinare antagonice, au totuşi un numitor comun – lupta împotriva oligarhiei, a guvernării actuale corupte. În acest context, este clar că rolul celorlalţi candidaţi căpuşă a fost acela de a dezorienta electoratul şi a-i submina pe cei doi favoriţi principali. Cu alte cuvinte, rolul diversionist al candidaţilor de umplutură slujeşte tocmai Puterii corupte care, la ora actuală, este total dezorientată.

Nu sîntem atît de retardaţi încît să credem, fie şi pentru o clipă, faptul că Ciubaşenco, Silvia Radu, Mihai Ghimpu, Ana Guţu, Iurie Leancă, Ghileţchi sau Maia Laguta n-au ştiut prea bine, din capul locului, că nu au nici o şansă şi că reprezintă nişte candidaturi de decor diversionist. Dar poate că narcisista Silvia Radu credea totuşi că poporul numai la ea se gîndeşlşte? Fireşte că şi-au asumat acest rol nu fără anumite beneficii personale. Cui excepţia lui Ciubaşenco şi, la limită a lui Ghimpu, candidaţii căpuşă nu au reuşit să acumuleze nici măcar o treime din numărul celor care au semnat listele de adeziune în favoarea desemnării lor drept candidaţi la Preşedinţie. Aici este vorba despre Laguta, Silvia Radu sau Ghileţchi, cu doar 1,05% voturi baptiste, adică 14.938 de votanţi.

Dincolo de acest joc murdar, haideţi să reflectăm şi asupra unor aspecte condamnabile, pe care moldovenii trebuie li le reproşeze, chiar să le ceară socoteală! Din perspective financiare, aceste lipitori de candidaţi la Preşedinţie au cheltuit poate zeci de milioane, aici incluzîndu-l şi pe „înălţimea sa” Marian Lupu. Oare acestor sume imense de bani nu le-ar fi stat mult mai bine în nişte spitale, şcoli, cămine de orfani sau de bătrîni, decît să fie cheltuite pe nişte zdrenţe de panouri uriaşe, afişe mincinoase, pliante, deplasări electorale, plăţi pentru agitatori şi pentru „agenţii electorali mobilizatori” din teritoriu etc.? Pentru renovarea unui amărît de spital nu se găsesc bani, dar pentru tirajarea neruşinată a minciunilor lor electorale se găsesc zeci de milioane!

Un alt aspect al prezenţei în campania electorală a acestor candidaţi jalnici, care este extrem de important, ţine de respectul pe care nu îl au faţă de moldoveni şi ţara lor, de faptul că înscrierea lor în cursa electorală au tratat-o ca pe o afacere personală profitabilă, precum şi de aceea că ne-au demonstrat, încă o dată, analfabetismul lor politic. Ştiind din capul locului că nu au absolut nici o şansă, au acceptat să joace un rol mîrşav prin care nu au făcut nimic altceva decît să demonstreze cît de infantilă şi primitivă este clasa politică moldovenească. Grav este faptul că au pîngărit şi au transferat într-o banalitate vulgară valori fundamentale cum ar fi cele legare de familie, credinţă, neam, patriotism sau moralitate, principii cu care ei şi-au înzorzonat golăneşte mesajele şi programele electorale.

În fine, alegerile de Duminică au limpezit bine apele şi în tabăra aşa-zişilor adepţi ai unirii RM cu România, iar rezultatele obţinute de Ghimpu şi Guţu ar trebui nu doar să-i facă să intre în pămînt de ruşine, ci să-i determine să se călugărească, eventual, să fugă rupînd pămîntul, numai să nu mai dea ochii cu oamenii care, unii dintre ei, poate că i-au crezut… oameni întregi la minte. Potrivit rezultatelor, pentru Ghimpu au votat 25.317 moldoveni care vor unirea cu România, iar pentru Guţu doar 2.438. Aceştia sînt toţi unioniştii, ca să fie clar!

Vă daţi seama de situaţia jalnică în care singuri s-au pus? Aceasta în contextul în care Ghimpu, ieri, procentual, la anunţarea rezultatelor preliminare a 99,33% din numărul de voturi exprimate, acumulase doar 1,81% de opţiuni unioniste în favoarea sa, iar Ana Guţu doar 0,17, asta însemnînd că pe aceasta din urmă n-au votat-o nici măcar o treime din cei care au semnat, chipurile, adeziunea pentru înaintarea candidaturii sale. Pentru că circul trebuia să fie complet, s-a constatat că Igor Dodon a obţinut mai multe voturi decît Ghimpu tocmai în… România!

 

Prioritatea primordială a viitorului Preşedinte: alegeri anticipate!

Aşa cum arătam la început, Dodon şi Maia Sandu sînt candidaţi antisistem. Asta înseamnă că cel care va ocupa fotoliul prezidenţial este obligat, în numele interesului naţional, să distrugă întreg SISTEMUL actual corupt, asta însemnînd provocarea de alegeri parlamentare anticipate. Este amuzant cînd îi auzi pe unii, inclusiv pe Vladimir Plahotniuc, patronul SISTEMULUI, care spun că nu pot fi provocate alegeri parlamentare anticipate deoarece, chipurile, ar fi anticonstituţionale, dar nu-i deloc aşa!

În primul rînd, noul Preşedinte are suficiente motive să-l demită pe primul ministru, fie şi pentru că a pus în spatele moldovenilor obligaţia de a plăti miliardul furat, dar şi pentru altele. Mai apoi, viitorul Preşedinte va nominaliza candidatura unui nou premier necorupt, eventual tehnocrat, obligatoriu din afara SISTEMULUI actual, care, fireşte, va fi respinsă de majoritatea parlamentară a lui Plahotniuc. Atunci, aşa cum este procedural, noul Preşedinte poate înainta acelaşi candidat sau altul la fel, care, se înţelege, ar fi respins de Parlament, situaţie în care, după cum vedeţi, Preşedintele poate dizolva Parlamentul şi anunţa data alegerilor parlamentare anticipate.

 

De ce sînt obligatorii alegerile anticipate?

Decapitarea actualului SISTEM politic corupt nu poate fi posibilă fără declanşarea alegerilor anticipate. Aceste alegeri ar limpezi radical scena politică moldovenească, pentru prima dată în aceşti 25 de ani de independenţă. Pentru prima dată, ne-am pomeni cu un Parlament normal ca în toate ţările civilizate ale lumii, în care Stînga este Stînga, iar Dreapta sau Centru-dreapta este ceea ce se afirmă a fi. Spun asta deoarece este clar că viitorul Parlament, cu preponderenţă, va fi dominat de PSRM, PAS şi PPDA.

Numai într-o astfel de dominanţă vom asista la decesul conflictelor politice de tip geostrategic sau geopolitic. Numai în această componenţă se vor ivi, pentru prima dată, bătălii politice pentru Republica Moldova, nu pro România sau pro Rusia. În această perspectivă, RM are şansa istorică de a scăpa de veşnicele cadavre politice ca Mihai Ghimpu, Dumitru Diacov, Marian Lupu, Iurie Leancă şi ceilalţi, dar mai ales de „stăpînul absolut” Plahotniuc.

 

De ce Ghimpu şi Leancă trebuie s-o zbughească în Rusia?

Viitorul Preşedinte al RM, mai cu seamă că este şi antisistem şi poate declanşa alegeri anticipate în contextul descris mai sus, se va simţi dator faţă de cetăţenii acestei ţări să stimuleze instaurarea „dictaturii Legii”. În aceste condiţii, actuala majoritate parlamentară ar trebui să-şi mute sediul la Penitenciarul nr. 13. Printre aceştia, inclusiv Dorin Drăguţanu, Dorin Chirtoacă sau Valeriu Lazăr, se numără şi Leancă şi Ghimpu. Leancă, pentru care bag mîna în foc că tînjesc toţi deţinuţii de drept comun să şi-l facă „mireasă”, pentru furtul miliardului şi concesionarea Aeroportului, iar Ghimpu pentru toate matrapazlîcurile făcute, de pe urma cărora a cîştigat milioane şi milioane din contracte încheiate abuziv, dar indirect, cu Statul, cu Primăria etc., toate fiind în dosarele puse la prăfuit de către „subalternii procurori” ai lui Plahotniuc.

În toată campania electorală, în care au fost cheltuite milioane nebune, Ghimpu a tot lătrat spre moldoveni mesaje unioniste în care, se înţelege, nu credea nici el. Păi unirea RM cu România ar fi însemnat aplicarea legilor europene, legi de care Ghimpu are destule motive să fugă ca dracul de tămîie. Problema lui Ghimpu este aceea că nu unirea în care nici el nu crede îl va arunca în puşcărie, ci viitorul preşedinte. El şi Leancă, vor fi puşi în situaţia paradoxală în care vor fi nevoiţi să fugă în Rusia, unde să ceară azil politic, eventual, căci doar n-or să ceară azil economic!

Pentru Leancă, va fi mai uşor, iar asta din pricină că îl vor ajuta „serviciile”, foştii colegi, dar nici pentru Ghimpu nu va fi dificil, iar asta pentru că nu va fi vorba despre nimic altceva decît despre o reîntoarcere la dragostea dintîi. Şansa lor de salvare este Rusia întrucît această ţară este extrem de generoasă şi îi protejează legal pe transfugii cu ceva pene în frunte. UE, însă, nu este la fel de concesivă, dar nici România, care trebuie să se subordoneze Bruxellesului, motiv pentru care l-ar extrăda pe Ghimpu dacă viitoarele autorităţi îl vor da în urmărire internaţională.

Ca să vedeţi că Ghimpu nu-i chiar aşa de prost precum ne-o arată figura şi vorbele lui, ca să înţelegeţi că ştie cum să-şi apere piele pe viitor şi să-şi lase deschisă o uşţă spre o komnata rusească, vă ofer doar un fragment dintr-un interviu acordat ziarului Komsomolskaia Pravda, în calitate de Preşedinte interimar al Republicii Moldova, în Februarie 2010, în care spunea:

 „Atunci cînd vorbim despre limba română, asta nu înseamnă că R. Moldova se va uni cu România. (…) A devenit clar că nu este posibilă nici o fuziune cu România. Republica Moldova este un stat suveran. Speculaţia pe tema Unirii cu România trebuie uitată”, iar asta o spune acest diversionist care şi-a lansat campania electorală unionistă de la Iaşi.

 

În atenţia noului Preşedinte al Republicii Moldova!

Cînd veţi merge la sediul Preşedinţiei spre a fi investit, călcaţi încet, pe vîrful picioarelor, căci poate Nicolae Timofti doarme încă. Treziţi-l cu blîndeţe din visul prezidenţial. Rugaţi-l pe un băiat vînjos din serviciul de pază să-l gîdile pe la nas cu un fulg de cioară sau cu ceva pufos sau, eventual, sugeraţi-i să-i cînte „Somnoroase păsărele”, neapărat în interpretarea memorabilă a lui Iurie Sadovnic, ori, pe un ton baritonal, să-i cînte următoarea strofă: „De eşti tînăr sau bătrîn/ Şi te ştergi la cur cu fîn,/Nu uita că eşti român!/

Mai apoi, rugaţi-l, cu tandreţe, prevenitor, aşa cum se procedează cu orice pacient de pe Lumea Cealaltă, să se ducă acasă, la nevastă, nu neapărat şi la copii, dar, vă rog, să nu-l întrebaţi de ce a plecat de acasă spre Preşedinţie, acum mai bine de patru ani, căci, în mod sigur, nu-şi va aminti şi o să vă contrazică, căci o să spună că… a plecat în deliberări!

Mihai CONŢIU