DUPĂ INVAZIA URSS, URMEAZĂ INVADAREA SECRETĂ A NATO

Dinastia care a făcut-o pe Merkel cancelar doreşte şefia Pactului Nord-Atlantic

Ministrul german al Apărării, Thomas de Maiziere este favorit în cursa pentru funcţia de secretar general NATO, scrie Der Spiegel.

De Maiziere a fost implicat în mai multe scandaluri privind achiziţionarea unor elicoptere, a unor avioane Eurofighter Typhoon, dar cariera sa, familia sa şi lansarea Angelei Merkel în politică, pentru care îşi poate aroga meritul, sunt argumente care îl fac un rival de temut în competiţia cu alte nume grele: fostul ministru italian de Externe Franco Frattini, actualul preşedinte turc Abdullah Gul, ministrul polonez de Externe Radoslaw Sikorski.

De Maiziere ar fi doar al doilea secretar general NATO german, după Manfred Worner.

O dinastie politică atipică

Thomas de Maiziere este un personaj atipic în politica germană. El face parte dintr-o adevărată dinastie, iar Germania nu este cunoscută, spre deosebire de SUA, pentru dinastiile sale politice. Ar fi doar trei, potrivit Die Welt: Weizsacker, Guttenberg şi de Maiziere. Iar cea mai puţin cunoscuta este aceasta din urmă.

Originile familiei, după cum o arată numele, sunt franceze. Familia este atestată în secolul XIV, în Metz. Trecînd la protestantism, familia de Maiziere este persecutată şi, după Războiul de 30 de ani, hughenoţii din Metz fug în Brandenburgul protestant.

Spre deosebire de Weizsacker şi Guttenberg, familia de Maiziere a fost separată de împărţirea Germaniei după Al Doilea Război Mondial. În Vest a rămas Ulrich de Maiziere, tatăl actualului pretendent la funcţia de secretar general NATO. Numele său a apărut pe listele cu agitatorii nazişti. Militar de carieră, Ulrich de Maiziere a participat la invazia URSS în Grupul de armate C. Potrivit unor relatări, amintite de Die Welt, de Maiziere a fost în buncărul lui Hitler din Berlin, în februarie 1945, pentru a-l informa asupra situaţiei din armatele care apărau capitala.

Ulrich de Maiziere, părintele noii armate germane

Urmează doi ani de prizonierat în Marea Britanie, foarte utili, exact în perioada care se puneau bazele alianţelor militare ale Vestului în fata URSS (Tratatul de la Dunkerque din 1947, îndreptat împotriva Germaniei şi apoi Tratatul de la Bruxelles din 1948, care, modificat în 1949, este cel care guvernează acum NATO). Iar la scurt timp după întoarcerea în ceea ce devenise deja RFG, de Maiziere acceptă să intre în serviciul Bundeswehr, ca adjunct al generalului Adolf Heusinger, inspector general al Bundeswehr-ului. Acesta din urma a fost pentru o scurtă perioada şef al Statului Major al armatei germane în Al Doilea Război Mondial şi l-a avut în subordine pe tînărul de Maiziere. Ulrich de Maiziere i-a succedat bătrînului general în fruntea Inspecţiei Bundeswehr-ului, pe care a condus-o între 1966 şi 1972, devenind un părinte al armatei Vest-germane, membră NATO.

Lothar de Maiziere, un premier ce crede în fiicele de pastori

De partea cealaltă a Cortinei de Fier, îşi dezvolta cariera fratele său, Clement de Maiziere. Fost membru al trupelor de asalt naziste, SA, el are o istorie şi mai întunecată decît fratele din Vest. Trecutul de membru al Partidului Naţional Socialist al lui Hitler este unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale familiei, scria Die Welt. La fel de bine păstrat ca şi colaborarea lui Clement de Maiziere cu Stasi, el fiind trimis în mai multe misiuni de strîngere de informaţii în RFG şi în rîndurile bisericii protestante.

Fiul lui Clement de Maiziere este Lothar de Maiziere, singurul premier ales democratic al RDG. Și trecutul lui este unul cenuşiu, existînd dubii că acest membru al filarmonicii din Berlin, care devine apoi avocat, a colaborat cu Stasi. În timpul regimului comunist, Lothar de Maiziere, fidel credinţei sale, devine vicepreşedinte al sinodului Bisericii Evanghelice-Luterane din RDG. A fost si una dintre raţiunile care au dus la nominalizarea în fruntea guvernului, în 1990, după singurele alegeri libere din RDG. Din Guvern făceau parte trei pastori.

Să fie oare o întîmplare că adjunct a purtătorului de cuvînt a acestui Guvern a fost numită o ilustră necunoscută, dar fiică de pastor? Să fie o întîmplare şi că tatăl acestei noi membre a guvernului acceptase, în 1954, să plece din Hamburg tocmai în Berlinul de Est, într-o perioadă cînd germanii erau obsedaţi de ideea de a ajunge în RFG? Pastorul era Horst Kasner, tatăl Angelei Merkel, iar Die Welt scria, în urma cu un an, că varul din RFG al lui Lothar de Maiziere, actualul ministru german al Apărării Thomas de Maiziere, ar fi sugerat numirea Angelei Merkel.

Tandemul Merkel-de Maiziere 

Acesta a fost începutul carierei politice a lui Merkel. Atunci, în Primăvara lui 1990, era membră a unui partid afiliat Bisericii Protestante, Reînnoirea Democratică. Dar nu a pregetat să intre în rîndurile Uniunii Creştin-Democrate, beneficiind de poziţia din Guvern şi de faptul că fostul ei şef, Lothar de Maiziere, a devenit ministru în Guvernul Helmut Kohl, după reunificare. Acesta nu a mai fost alături de ea (a demisionat în urma problemelor iscate de legăturile cu Stasi), dar vărul său refegist, Thomas, a evoluat în cariera politică cot la cot cu Merkel.

În timp ce Merkel se ridica în ierarhia CDU, de Maiziere devenea, pe rînd, membru în delegaţia care a negociat reunificarea, secretar de stat al Culturii în Mecklenburg, şef al cancelariei landului Saxonia, ministru de Finanţe şi ministru al Justiţiei în Saxonia, şef de cabinet al noului cancelar Merkel, ministru federal pentru Afaceri Speciale, ministru Federal de Interne şi, acum, ministru al Apărării. O carte de vizita care îl recomandă pentru şefia secretariatului general NATO.

Călin MARCHIEVICI