„Cine de fapt a spus că Dumnezeu este bărbat? Bineînţeles că aşa scrie în „Tatăl Nostru”, însă în creştinism Dumnezeu nu are categorie de gen. A venit timpul să remarcăm acest lucru şi în limbă”, scrie o jurnalistă a publicaţiei germane Der Spiegel.

Săptămîna trecută, Papa de la Roma Francisc a criticat traducerea rugăciunii „Tatăl Nostru”. Pontificului nu i-a plăcut interpretarea frazei „nu ne duce în ispită”, deoarece Dumnezeu nu ne poate duce în ispită, acest lucru îl poate face doar Diavolul. După părerea Papei, acest rînd din rugăciune ar trebui să sune, bunăoară, aşa: „Nu mă lăsa să cad în ispită”.

Biserica catolică din Franţa deja a aprobat noua variantă a traducerii rugăciunii „Tatăl Nostru”, iar următorii care planifică să facă acest lucru sînt episcopii elveţieni.

„Este de la sine înţeles că pentru biserică este util să adapteze periodic textele la actuala stare de reflectare, - scrie ziarista de la Der Spiegel, - însă atunci trebuie treptat şi la fel de consecvent de modernizat tot: de ce oamenii mai rostesc „Tatăl Nostru”, atunci cînd în creştinism Dumnezeu în genere nu are sex? Demult a venit timpul să-l lipsim pe Dumnezeu de chip masculin, atît în context lingvistic, cît şi în alte sensuri. Cu o asemnea propunere, desigur, că nu va veni cel către care se adresează cu formula „Părinte sfînt” şi care consideră că „teoria gender” constituie o ideologie periculoasă. Totuşi necesitatea unei asemenea schimbări este actuală de mult timp.

„Dumnezeu nu are nici o trăsătură, care ar justifica adresarea către el ca şi pentru un bărbat. Şi el nu s-ar supăra dacă s-ar produce nişte modificări”, susţine publicaţia.

„Nimic nu s-ar strica, dimpotrivă, unele lucruri ar deveni chiar mai tradiţionale: sînt oameni care rîd de biserică şi închipuirile ei conservatoare faţă de familie, pentru că însuşi Isus a avut cîţiva taţi şi o mamă aidoma cele surogate. Nu aş vrea să-l lipsesc pe Isus de posibilitatea de a-l numi pe Dumnezeu tată, însă, dacă cu ajutorul limbii am reuşi să vorbim de relaţiile dintre Isus şi Dumnezeu fără atribuţie la categoria de gen, atunci apariţia lui Isus n-ar deveni mai clară, dar cel puţin ar însemna că are doar un tată şi o mamă”, presupune autoarea.

„Mereu ni se recomandă să nu ni-l închipuim pe Dumnezeu ca pe un moş cu barbă albă. Da, posibil şi să nu aibă barbă, dar el precis că este de gen masculin, dacă se zice: mîna lui Dumnezeu al nostru deasupra noastră, Tată Atotputernic”, scrie jurnalista, care se arată ferm convinsă că nu poate fi în lume egaliate, atîta timp cît oamenii vorbesc de singurul lor Dumnezeu ca despre un bărbat.

„Faptul că despre Dumnezeu se vorbeşte ca despre un bărbat nu înseamnă desigur că toţi bărbaţii sînt consideraţi drept cineva cum ar fi Dumnezeu. Există totuşi un dezechilibru: cel puţin în biserica catolică femeile pînă în prezent nu au drepturi egale cu bărbaţii, ele nefiind admise la anumite funcţii”, scrie publicaţia, amintind şi despre problema violenţei sexuale din partea bărbaţilor din ierarhia bisericească faţă de copii şi adolescenţi.

„Nu pot să-mi închipui că diferenţierea lingvistică a lui Dumnezeu de bărbaţi, pentru a reduce posibilitatea de a egala personalul „pămîntesc” masculin cu Dumnezeu, ar putea face rău bisericii”, afirmă jurnalista.

Anume acest lucru se va produce în Suedia începînd cu anul viitor. În biserici despre Dumnezeu se va vorbi fără a face legătură de gen. Iar în loc de „în numele Tatălui, Fiului şi Sfîntului Duh” se va spune „în numele lui Dumnezeu şi Sfînta Treime”. „Dumnezeu sub nici o formă nu are legătură cu categoria de gen”, a punctat ziarista.

„Mulţi consideră umilitor să se exprime în formulă ambigenă atunci cînd se referă fie la Dumnezeu, fie la altcineva. Însă nu trebuie să fii mare feministă ca să-ţi doreşti aşa ceva”, concluzionează jurnalista în articolul său din Der Spiegel.

După „Der Spiegel”