Creștinii ortodocși din Republica Moldova prăznuiesc astăzi Duminica Floriilor - află istoria, semnificația și obiceiurile acestei sărbători împărătești.

Creștinii ortodocși din Republica Moldova sărbătoresc astăzi intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, cunoscută și cu numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stîlpărilor. Este una dintre cele 12 sărbători împărătești ale Bisericii Ortodoxe, marcată în duminica dinaintea Paștilor. În seara acestei duminici în biserici încep slujbele deniilor din Săptămîna Sfintelor Patimi.

Drumul de la Ierihon la Ierusalim trecea peste Muntele Măslinilor, iar pe Iisus Hristos îl urmau orbii surprinşi de strălucirea luminii, bolnavii întremaţi, cei eliberaţi de locuirea răului sau cei care asistaseră înmărmuriți la învierea lui Lazăr, în Metania, mai multe mii de pelerini, veniţi din toate părțile Iudeii, Galileei, Samarei pentru a se închina la Ierusalim, la Sărbătoarea Corturilor.

Tot poporul adunat l-a întîmpinat pe Hristos cu ramuri de finic şi de măslin, strigînd: „Osana! Bine este cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului!", pentru că oamenii simţeau că însuşi Dumnezeu a venit în lume pentru a aduce mîntuirea.

Ținem să menționăm că a fost singurul caz din timpul vieţii sale pe pămînt cînd Iisus a acceptat să fie aclamat ca Împărat, și asta doar pentru ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mîntuitorul lumii. Domnul a intrat în Ierusalim călare pe un mînz de asin. A intrat smerit, arătîndu-le celor prezenți că nu este o persoană care a venit să stăpînească această lume.

Ce sa însemne intrarea Domnului în Ierusalim pe mînz neîmblînzit de asin?

Intrarea în Ierusalim pe asin neînvățat la călărit este o repetare a prorociei lui Moise — repetare nu prin cuvinte, ci prin simboluri. Moise a prevestit ca neamurile se vor veseli de Domnul, iar iudeii vor fi lepădați: aici, asinul neîmblînzit, "pe care nimeni din oameni niciodata n-a șezut", îi închipuie pe pagîni."Mînzul asinei" mai înseamnă și altceva. Aceste cuvinte arată spre fiecare om mînat de pofte dobitocești, lipsit de libertatea sa duhovnicească, legat de împătimire și de obișnuința vieții trupești. Învățătura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de împlinirea voii păcătoase și trupești. După aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, își pun pe asin hainele: pe el Se așază Domnul și săvîrșește pe el intrarea în Ierusalim.

Asta înseamnă: după ce părăsește viața păcătoasă, omul este adus la Evanghelie și îmbrăcat, ca în niște haine apostolești, în cea mai amănunțită și mai subțire cunoaștere a lui Hristos și a poruncilor Lui.

Această sărbătoare era prăznuită cu multă solemnitate, atît în Bizanţ, cît şi la curţile domneşti din Ţările Române, la care participau împăraţii cu demnitarii lor. Aceștia primeau făclii aprinse ca în ziua de Paşti.

Obiceiul de a aduce în biserici ramuri de salcie, care sînt binecuvîntate şi împărţite creștinilor, datează încă din secolul al IV-lea şi a căpătat răspîndire în toată Biserica creştină. Ele simbolizează ramurile de finic şi de măslin cu care mulţimile au întîmpinat pe Domnul la intrarea Sa triumfală în Ierusalim.

Ramurile de salcie care se împart în Biserica Ortodoxă, în ziua de Florii, sînt sfinţite la biserică şi aduse de credincioşi acasă şi puse la icoane, la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc, credinţa populara spune că acest ritual îi apară de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.

Sursa: sputnik.md