Rapacitatea, laşitatea şi ignoranţa unor profesori de cursă lungă

Autor: Mihai CONŢIU

A fost suficient ca în fruntea Ministerului Educaţiei să vină un ministru tînăr, cu carte şi idei pentru ca hoardele comunisto-liberale şi de profesori încremeniţi în dogmele retrograde, în scolastica de altădată să protesteze cu violenţă împotriva sa.

Cine protestează împotriva Maiei Sandu, ministrul Educaţiei? Comuniştii, liberalii lui Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă, o parte a corpului didactic şi cîţiva părinţi deprinşi, de-a lungul anilor, ca fiii şi fiicele lor să-şi obţină diplome de absolvire nu ca o consecinţă a cunoştinţelor asimilate, ci prin fraudă, efracţie, adică prin copiere, în complicitate cu profesorii plătiţi ca să le permită această infracţiune didactică. Urmăresc acest fenomen de mulţi ani şi ştiu ce spun.

Cauzele care au făcut posibilă situaţia actuală sunt multiple. Complexitatea fenomenului este dată, în primul rînd, de faptul că a existat dintotdeauna o condiţionare reciproc avantajoasă dintre elementul politic şi didactic. Veşnica şi nemuritoare mită electorală! Existînd aceasta, copiii şi părinţii, din start, au devenit victime directe, deoarece sunt produsul creat de acest sistem care nu le-a oferit alternative didactice calitative şi morale.

Este falsă ideea că elevii şi studenţii de la instituţiile de învăţămînt de stat au drept alternativă pe cel privat. Asta este doar de formă, căci nu pot fi comparabile modelele de aici cu cele din ţările civilizate şi cu tradiţii. Cine a avut iniţiativa înfiinţării primelor unităţi de învăţămînt privat? Aceeaşi profesori care au activat şi chiar continuă să predea în instituţiile de învăţămînt subvenţionate de stat!

Comunistul Petrenco şi „celebra” lui mamă

Învăţămîntul privat continuă să fie doar o afacere profitabilă din punct de vedere financiar, nu şi o oază de erudiţie, de performanţe educaţionale capabile să-l surclaseze autoritar pe cel de stat.

Reţinem, aşadar, că PCRM şi liberalii sunt cei mai mari adversari ai reformelor Maiei Sandu! Ca să vedeţi căt de mult dispreţuiesc aceştia Educaţia, calitatea învăţămîntului pentru moldoveni, este suficient să dăm cel mai revoltător, degradant şi scîrbos exemplu: Aşa-zisul „Liceul Petrenco” – o improvizaţie didactică permisă de guvernarea comunistă. Prin intermediul acestei unităţi şcolare impostoare, mama deputatului comunist Grigore Petrenco a jefuit părinţii copiilor şi statul de sume impunătoare, de ordinul milioanelor, ca mai apoi să fugă în Rusia după ce comuniştii au pierdut Puterea. Ni l-a lăsat, în schimb, pe fiul ei, Grigore, un deputat bătăuş, isteric şi de tip interlop. Cînd e vorba de bătaie, Petrenco, fiul Iepei, sare primul. Comuniştii n-au pic de ruşine să şi-l păstreze drept mascotă şi mai au şi tupeul să dea lecţii despre organizarea învăţămîntului!

Dumnezeu şi comuniştii ştiu ce hram mai poartă şi Universitatea „Şcoala Antropologică Superioară” a comunistului Mark Tkaciuk! Oare în ce limbă se studiază acolo? Nu-i tot o şcoală de propagandişti de comando?

Aziluri didactice

Problema gravă cu care se confruntă învăţămîntul stă în corpul didactic. Este vorba despre aceleaşi cadre de tip sovietic care au rămas eterni conducători ai liceelor şi universităţilor. Directori şi rectori pe viaţă. Ei nu-şi cedează locul altora mai tineri decît dacă urmaşii sunt, eventuali, copiii lor sau cineva din familie ori o persoană care poate fi controlată.

Exemple sunt cu duiumul, fiind suficient, de pildă, să-l dau pe Boris Volosatîi, directorul etern al Liceului „Gheorghe Asachi”. Acest om s-a strecurat abil prin toate guvernările, păstrîndu-şi postul aidoma unui patron al unui azil de lux. Despre ce fel de reforme sau modernizare metodică putem vorbi atîta timp cît directorul îşi selectează cadrele după chipul şi asemănarea lui? Deloc întîmplător, cunosc bine situaţia de la acest liceu şi ştiu multe despre „tranzacţiile” cu note şi examene de aici, iar asta de ani şi ani de zile! Fireşte că acest liceu este protejat de Ghimpu şi Chirtoacă pentru că „şi-au făcut studiile primare” acolo. Uitaţi-vă la Ghimpu cît de cult este!

În altă ordine de idei, avem şi Liceul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, pe care preşedintele AŞM, Gh. Duca, avînd binecuvîntarea guvernării comuniste, în 2008, l-a înfiinţat, pe banii statului, pentru eminenta sa soţie. „S-o ţie” la Academie. Atunci Duca era convins că guvernarea comunistă va fi eternă, dar s-a reorientat!

Comuniştii s-au convins primii că sistemul de învăţămînt, indiferent cît de mult l-ar controla, nu este un plus electoral, la fel ca şi biserica sau elitele intelectuale.

Profesorii, care „se primeşte”

Ar fi fost logic ca profesorii tranziţiei şi conducătorii instituţiilor de învăţămînt să fi devenit primele generaţii de absolvenţi din Occident sau România, iar asta începînd cu chiar anul 1995. Altul era chipul învăţămîntului naţional în ziua de astăzi! Altele ar fi fost pretenţiile şi bugetele unităţilor de învăţămînt acum şi alta ar fi fost şi atitudinea politicienilor, pentru că ar fi fost condiţionaţi, obligaţi cu argumente irefutabile, imbatabile şi implacabile!

Ce fel de tranziţie şi reforme pot asigura acei profesori ieşiţi buimăciţi dintr-un sistem de învăţămînt, cel sovietic, şi care s-au apucat să încropească un sistem de predare după ureche şi de care nu au habar nici acum? Fără să se gîndească la viitorul tinerelor generaţii, ei s-au năpustit asupra noilor politicieni urcaţi pe val – foşti colegi, elevi, rude etc. – pentru a-şi asigura protecţie, ca să-şi păstreze aceleaşi catedre sau să fie numiţi directori, rectori etc. Atunci, în primii ani de după declararea independenţei de stat, sicriul învăţămîntului naţional a fost deja comandat şi executat.

Tot atunci, învăţămîntul a devenit o afacere deloc neglijabilă în care au fost cointeresaţi şi politicienii protectori. Voronin a condus 8 ani această ţară ca un dictator. De ce nu a instaurat în sistemul de învăţămînt măcar cinstea, ordinea şi disciplina inspirată din timpul URSS, aşa cum erau ele, dar oricum necorupte ca acum? PCRM a continuat să prostitueze în ultimul hal sistemul deoarece era profitabil din toate punctele de vedere – financiar pentru ciracii lui puşi să-l domine, dar şi din perspectiva imoralităţii, iar asta pentru că guvernarea comunistă nu avea nevoie de tineri pregătiţi, ci de semidocţi incapabili să-şi pună sau să pună întrebări majore.

Din rîndul acestor cadre didactice prăfuite, depăşite de timp, de noile cerinţe şi provocări, s-a mai format un nucleu aşa-zis pro-românesc, care a adus cele mai mari deservicii imaginii României, culturii şi învăţămîntului acesteia. În loc să se aprofundeze în studii de specialitate, să se perfecţioneze şi să-şi modeleze limbajul, ei au şi politizat învăţămîntul în detrimentul calităţii. Activismul lor politic trebuia să le ascundă impotenţa profesională. Foştii profesorii de limbă moldovenească au devenit, peste noapte, profesorii de limbă română calchiată din rusă. Foştii profesori de marxism sau istorie a URSS au devenit „profesori de istorie” şi „istorici”, două noţiuni pe care le confundă în modul cel mai penibil cu putinţă.

Cum se poate lupta cineva pentru o limbă şi o istorie pe care le cunosc doar la nivel rudimentar? Dacă vroiau limbă română şi istorie a românilor, aceşti profesori erau obligaţi moral şi profesional să înveţe în rînd cu proprii lor elevi, căci nu era o ruşine, ci experimentul unor noi începuturi! Nici pe vremea guvernării comuniştilor, cînd se insista pe glotonimul „limba moldovenească” nu i-a împiedicat nimeni să facă tot posibilul să le predea elevilor chimie, fizică, matematică, biologie etc. într-o limbă română corectă, ca să nu mai vorbim despre lecţiile de limbă română! Bani au fost, dar li s-au găsit alte destinaţii!

Astfel, ajung să aud profesor de limba română care-mi spune că „nu se primeşte” să predea astfel pentru că… şi alte astfel de năzbîtii lingvistice!

„O semnez, dar nu cu numele meu, că…”

Săptămîna trecută, am primit la Redacţie o „scrisoare deschisă” adresată Maiei Sandu, semnată de Maria Frunză, care spune că foloseşte un nume inventat deoarece este „sigură” că cei de la minister nu se vor ocupa de „problemele enunţate de ea”, ci vor purcede la „persecutarea şi maltratarea copiilor săi, care sunt victime nevinovate ale sistemului, de rînd cu sutele de mii de copii (sic!) din toată Moldova”. Semnatara cu pricină, din trei variante, poate fi: mama lui Grigore Petrenco, vreo „profesoară” de la liceul cu acelaşi nume ori vreo absolventă a aceleiaşi şcoli!

Scrisoarea în sine, dincolo de laşitatea şi ignoranţa semnatarei, pute de la o poştă a incultură şi obscurantism comunist. Practic, repetă aceleaşi tîmpenii acuzatoare, la adresa Ministerului Educaţiei şi Maiei Sandu, pe care le-am auzit în gurile comuniştilor, ale lui Chirtoacă, Ghimpu şi ale acelor tineri comsomolişti sau pionieri puşi să ragă la protestele împotriva măsurilor de siguranţă luate pentru desfăşurarea unui examen corect la Bacalaureat. Profesorica anonimă, revoltată şi agramată spune că, prin supravegherea firească la examene, elevii sunt trataţi ca nişte criminali, că „materiile sunt multe, greu de înţeles, impractice şi complicate, iar elevii nu au altă alternativă decît să copie, căci nu este vina lor că au dificultăţi cu BAC-ul, ci a Ministerului.

Din această „scrisoare deschisă”, am înţeles că nici autoarea anonimă, profesoară fiind, nu înţelege nimic nici măcar din materia pe care o predă, cel mai probabil limba română. Această aşa-zisă „scrisoare deschisă” aduce mai curînd a o delaţiune (în limba rusă: донос) din cele care le făceau cei mai mulţi, pe vremuri, la KGB. Da, atunci KGB putea lua în seamă aşa ceva, dar acum, în altă civilizaţie fiind, această „scrisoare deschisă” este inutilă în condiţiile unei abundenţe de hîrtie igienică. Putea să i-o trimită lui Ghimpu, căci are alte deprinderi şi manualităţi instinctuale!

„Mamaie, îmi vine să-i zic, afară mijeşte de un veac nou! Nu pentru ce ai scris meriţi să fii dată afară din învăţămînt, ci pentru că eşti agramată şi, deci, semianalfabetă!”. Iată de ce, în anumite cazuri, nu se vrea în Europa. Pe astfel de oameni se bizuie PCRM. Şi rîde de întreaga populaţie a ţării.