DREPTATEA LUI DODON SI ILEGITIMII ADMISI CU CINISM

Care-i democraţia ce trebuie însuşită de către moldoveni?

Autor: Octavian CATANĂ

Le propun cititorilor mei, măcar pe parcursul parcurgerii  acestui articol şi puţinului timp de meditaţie de după, să facă abstracţie de opţiunile lor politice, de orientările lor proromâneşti, proruseşti sau promoldoveneşti şi să chibzuiască prin raportarea strictă la normele democratice europene atît de des invocate de către guvernanţi. De asemenea, la legitimitatea politicienilor conferită prin vot şi la acţiunile pe care oamenii de Stat le pot întreprinde atunci cînd legea este neputincioasă, cînd are lacune condamnabile.

Este vizibil pentru oricine că, la ora actuală, asistăm la debutul unei crize politice provocate de războiul pe care guvernanţii, în realitate Vladimir Plahotniuc, l-au declanşat împotriva Preşedintelui Igor Dodon. Dacă nu este bine definită realitatea legitimă şi ilegitimă în care se plasează cele două „oştiri politice”, atunci vorbim, scriem degeaba, motiv pentru care cititorul obtuz trebuie „concediat civic”.

Democraţia occidentală care „recomandă” norme RM legitimează o guvernare mafiotă

La modul cel mai real cu putinţă, o lume întreagă ştie că Republica Moldova este controlată,  stăpînită şi exploatată de către Plahotniuc, iar asta sub paravanul politic numit PDM. După cum la fel de bine se ştie, paravanul politic PDM a ajuns partid de guvernămînt, deşi l-a alegerile parlamentare din 2014 a intrat în Parlament doar cu 19 deputaţi. Nu de mult, într-o emisiune TV, ambasadorul SUA la Chişinău recunoştea că un astfel de paradox nu ar fi cu putinţă în SUA şi, deci, în nici o ţară democrată.

Dacă RM ar fi Germania la care Plahotniuc se referă prin gura lui Andrian Candu cînd acesta vorbeşte despre votul uninominal sau mixt, atunci, în 2014, PSRM era partidul care trebuia să iniţieze negocieri de formare a unei majorităţi parlamentare şi de guvernare, căci socialiştii obţinuseră cel mai mare scor electoral – 25 de mandate. Şi atunci, însă, întrucît legislaţia este ambiguă, a fost instaurată o coaliţie de guvernare aşa-zis proeuropeană pe placul social-democraţilor (dar nu numai!) români şi al unor oficiali europeni nedispuşi să recunoască realitatea că „povestea de succes RM” a fost cel mai dezastruos eşec. Abia se furase miliardul şi Aeroportul fusese vîndut hoţeşte, dar unii români, oficiali europeni sau americani s-au şi grăbit să-i recunoască lui Plahotniuc statutul de mafiot şef al RM, mai cu seamă după învestirea hoţească a Guvernului Filip, în miez de noapte.

Ca să se „legitimeze democratic în lupta anticorupţie”, Plahotniuc l-a întemniţat pe Vlad Filat, iar coaliţia politică româno-occidentală a jubilat pentru că, într-adevăr, fostul premier i-a trişat pe toţi, însă au fost omise cu bună ştiinţă cîteva esenţe – Filat a fost condamnat, într-un proces închis, pentru cu totul altceva decît fusese acuzat, iar lui Plahotniuc i-au oferit şi încă îi mai oferă, fireşte că neoficial, încredere, sprijin şi calităţi neoficiale de cel mai puternic om în Stat cu care „se pot rezolva toate problemele”. Moldova este ca o stînă a Occidentului unde se fac experimente pe oameni.

Sprijinul occidental de care se bucură încă Plahotniuc este datorat canalelor discrete diplomatice sau informative româneşti. De ce asta? Toţi ştiu că lupta anticorupţie patronată de Plahotniuc este una simulată şi selectivă, desfăşurată după bunul său plac. Totodată, au ajuns la concluzia că, deocamdată, el este singurul cu care se poate obţine ceva aici întru satisfacerea unor influenţe româneşti în Republica Moldova, în operaţiunile de contracarare sau sfidare a Rusiei şi alte cîteva. Astfel, sprijinitorii săi externi ştiu că atîta timp cît el conduce din umbră Curtea Constituţională (CC), mai ales, precum şi SIS, Procuratura, Justiţia sau MAI pot obţine o serie întreagă de „concesii legislative”. În acest context, partea română obsedată de cum se denumeşte limba oficială în Republica Moldova a obţinut de la valetul lui Plahotniuc, Alexandru Tănase, o Hotărîre paradoxală a CC prin care se spune că denumirea limbii trebuie să fie „româna”. Urmează mai apoi expulzările cu nemiluita din Aeroporturi  a cetăţenilor ruşi consideraţi a fi agenţi de tot felul, orientarea strategică a Armatei, consolidarea unei programe şcolare dogmatico-istorică proromânească şi multe, multe altele.

Observăm, aşadar, că tot ceea ce culeg susţinătorii externi ai lui Plahotniuc nu prea are de-a face cu bunăstarea generală a moldovenilor. Desemnîndu-l pe Plahotniuc, fireşte că tot neoficial, drept lider cu puteri decisive în aşa-zisul parcurs proeuropean, protector din umbră al unionismului şi vîrf de lance în lupta cu „pericolul rusesc”, democraţii europeni şi americani anulează în Republica Moldova tocmai acele principii, valori şi norme fără de care nu concep democraţiile din ţările lor.

Iată doar cîteva din acestea: Plahotniuc nu este proeuropean în primul rînd din cauză că nu renunţă sub nici o formă la controlul personal absolut asupra tuturor instituţiilor Statului; nu a fost ales, prin vot, de absolut nimeni ca să conducă ţara de parcă ar fi un clan mafiot; prin bănuite şantaje penale, recompensări cu funcţii sau băneşti, şi-a transformat numeric PDM în cel mai mare partid din ţară, controlează majoritatea parlamentară şi Guvernul dorit de el, învestit aşa cum aminteam; a adus imoralitatea sau amoralitatea la nivel de politică de Stat – cei care au votat PCRM, PLDM sau PL nu şi-au dorit ca deputaţii votaţi de ei să ajungă slugi politice personale ale lui Plahotniuc, dezertînd din partidele care i-au adus în Parlament ca să devină membri ai PDM sau aliaţi politici; deţinînd controlul tiranic asupra ţării, a avut şi are puterea ca opoziţia să joace doar rol decorativ, controlîndu-i dimensiunile pentru ca tot el să se întărească mai mult; este singurul politician din Republica Moldova care nu are curajul democratic să se prezinte în faţa presei şi a oamenilor spre a da socoteală de faptele lui, iar ţara o conduce din tainele birourilor sale stupefiant de bine păzite şi multe altele.

În aceste condiţii, este firesc ca moldovenii să devină tot mai sceptici faţă de UE atîta vreme cît europenii şi americanii îngăduie ca ţara lor să fie astfel stăpînită de către un neales. Ce fel de norme, valori şi principii europene mai poate imprima Plahotniuc în Republica Moldova,  atîta timp cît acestea, sub steag proeuropean, au căpătat pseudonime deja oficializate ca: hoţie la nivel de Stat acceptată de moldoveni pentru că li se mai dă şi lor cîte ceva la alegeri, li se mai deschide un magazin social ori li se oferă concerte gratuite; teama generală faţă de Plahotniuc întrucît este sprijinit de români, europeni şi americani; fuga din ţară ca singura şansă de supravieţuire; alcoolizarea controlată a populaţiei, distrugerea conştientă a sistemelor de învăţămînt şi sănătate etc.?

Izolarea nedemocratică, golănească şi mafiotă a lui Dodon

Faţă de cele arătate mai sus, opţiunea moldovenilor majoritari faţă de Dodon şi socialişti este la fel de naturală ca şi opţiunile americanilor pentru Trump sau cele ale francezilor pentru Macron. Moldovenii s-au speriat pur şi simplu de liberalismul de tip mafiot îngăduit în Republica Moldova de către europeni şi americani. Oamenii nu pot efectiv să înţeleagă de ce românii, europenii, americanii sau FMI continuă să susţină financiar Republica Moldova guvernată ilegitim, ca să-i menţină la Putere tocmai pe cei care au furat miliardul, au atacat băncile şi sistemul de asigurări prin metode de tip rider, au vîndut hoţeşte Aeroportul, guvernează ţara într-o sărăcire constantă şi cresc preţurile şi alte biruri într-o nebunie pentru ca să recupereze de la oameni întreit tot ceea ce au furat în ultimii peste şapte ani.

Dodon este o problemă a guvernării lui Plahotniuc tocmai pentru că este expresia legitimităţii conferită de alegători prin vot direct. Plahotniuc şi-a dorit ca Dodon, aidoma lui Nicolae Timofti, să fie un preşedinte de paie, subordonat lui. Amintiţi-vă că absolut abuziv, pînă ca să cîştige alegerile, Plahotniuc a scos din subordinea Preşedintelui Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat. Acum, prin omul său de serviciu, Andrian Candu, ameninţă cu noi şi noi restricţii la împuternicirile Preşedintelui Dodon. Scandalul care este în toi ţine de refuzul lui Dodon de a-l confirma în funcţia de ministru al Apărării pe omul lui Plahotniuc, Eugen Sturza, un tînăr care nu are absolut nici o expertiză în domeniu şi este doar un navetist politic. Oricît de obraznic l-ar sfida Candu şi Pavel Filip pe Dodon, bunul simţ cere mai multă responsabilitate în înaintarea unei candidaturi pentru un astfel de post, iar opţiunile Preşedintelui nu pot fi neglijate, mai cu seamă că este şi comandantul suprem al Armatei.

Pe 21 Septembrie, 55 de deputaţi au re-votat nouă legi respinse iniţial de Preşedintele Igor Dodon, printre acestea numărîndu-se Legea cu privire la tichetele de masă, Legea privind reforma Academiei de Ştiinţe, Legea cu privire la energetică, Legea cu privire la modificarea și completarea Codului Muncii, Legea cu privire la prevenirea cu combaterea terorismului, Legea cu privire la distincțiile de stat etc. “Legile pe care nu le-am promulgat, se referă la subiecte de importanță majoră pentru țară. Consider că în mai multe sectoare, în special în cel ce ține de știință, legislația muncii și altele, situația se va înrăutăți în cazul adoptării repetate a acestor legi”, a scris Dodon într-o postare pe Facebook.

Fireşte că avem de-a face cu rea voinţă şi cu alte provocări ale lui Plahotniuc la adresa lui Dodon. Respingînd  promulgarea lor, fireşte că Dodon a oferit motive serios argumentate. În această situaţie, conform tuturor normelor democratice, prioritate trebuie să aibă situaţia de negociere tehnică, nicidecum încăpăţînarea, sfidarea şi declararea stării de conflict radical. La fel cum a fost de sfidătoare şi iresponsabilă înaintarea candidaturii lui Sturza la Apărare, se pare că tot în aceiaşi termeni neprofesionişti şi abuzivi au fost formulate şi legile nepromulgate de Dodon.

Tot în contextul asedierii şi discreditării instituţiei Prezidenţiale, Guvernul Republicii Moldova a împiedicat participarea lui Igor Dodon la cea de-a 72-a sesiune anuală a Adunării Generale a ONU de la New York. "Guvernul, format dintr-o coaliție de partide proeuropene, prin Ministerul de Externe, a făcut tot posibilul ca Președintele Republicii Moldova să nu poată vorbi la ONU. Țara, contrar regulilor general acceptate, va fi reprezentată de premierul Pavel Filip. Acest lucru s-a făcut cu scopul de a folosi tribuna organizației pentru declarații împotriva Rusiei și pentru a îmbunătăți cota de popularitate a coaliției proeuropene, a cărei guvernare a fost marcată de corupție și de scăderea nivelului de trai al cetățenilor", a declarat consilierul prezidențial Ion Ceban într-un interviu pentru TASS.

Concluzionînd, avem pe de o parte un Preşedinte legitim ales de moldoveni, ale cărui atribuţii nu doar că sunt constrînse de o legislaţie imperfectă, dar îi mai şi sunt restrînse abuziv, iar de cealaltă parte o majoritate parlamentară şi un Guvern constituite ilegitim şi aflate sub comanda unică a lui Plahotniuc. În această situaţie paradoxală şi abuzivă, constatăm că dorinţa lui Dodon ca atribuţiile prezidenţiale să fie extinse este cît se poate de logică şi necesară.

Etichetîndu-l din start ca fiind un  prorus periculos pe Dodon, fără să fie lăsate nici cele mai firave căi de dialog, dezbatere democrată, Plahotniuc, Năstase, Sandu, împreună cu consilierii şi partenerii români ai oligarhului ignoră voit cel puţin patru realităţi concrete: a) cît de prorus periculos poate fi cineva într-o Moldovă aflată între Ucraina şi România?; b) de ce un şef de stat, un Guvern şi un Parlament din Moldova trebui să fie anti-ruşi pînă la fanatism cînd se ştie că astfel se pot radicaliza relaţiile cu Tiraspolul; c) de ce pentru alegerea lui Timofti ca Preşedinte s-a putut dialoga cu Dodon şi acum nu?; d) de ce în locul unuia ales legal de popor drept Preşedinte este preferat un personaj odios ca Plahotniuc, neales de nimeni şi urît de întreg poporul pe care îl exploatează cum vrea?

Mai bine republică semi-prezidenţială decît un Stat Mafiot

Dodon este pe ne-placul susţinătorilor români ai lui Plahotniuc nu pentru că ar fi prorus, ci pentru că ţine la identitatea Statului Republica Moldova. Dacă moldovenilor li s-ar dori binele, atunci chiar ar trebui ajutați să-și consolideze Statul dorit. În locul Statului Mafiot condus de Plahotniuc, al unei republici parlamentare cu nişte deputaţi incompetenţi şi corupţi, ar fi preferabil ca Dodon să aibă împuterniciri de tipul republică semi-prezidenţială. Numai astfel ar avea drepturile, libertăţile şi atribuţiile pe care ex-preşedintele român Traian Băsescu i le doreşte actualului Preşedinte Iohannis. Iată ce a declarat Băsescu în clipa în care parlamentarii români au vrut să-l excludă pe Iohannis din procedura de desemnare a şefilor de Parchete:

"Ar fi drum înapoi. Preşedintele nu trebuie exclus de la desemnarea şefilor Parchetelor, pentru că sunt multe funcţii care se desemnează prin decret prezidenţial, nu numai procurorul general, procurorul şef al DIICOT şi procurorul şef al DNA, şi sunt adjuncţii şi şefii de Secţii, prin decrete prezidenţiale. Sunt în total vreo 30 de înalţi procurori care se desemnează prin decret prezidenţial. Aici rămîne un control între Preşedinte şi Guvern. Preşedintele poate să-i spună oricînd ministrului Justiţiei sau premierului: „dragul meu, înţeleg că vreţi să-l desemnaţi pe procurorul X, să ştiţi că degeaba îl trimiteţi, poate să ia şi 50 de mii de avize de la CSM, nu-l desemnez”. Şi poţi să spui şi tu, ca Preşedinte, „uite, sunt vreo trei-patru, vezi şi tu cam ce ai putea să-mi propui, să nu-ţi trimit decretul înapoi".

" Nu cred că Preşedintele trebuie exclus, pentru că Preşedintele, într-un fel sau altul, trece prin toate Puterile. Nu este Putere executivă, dar poate participa la şedinţele de Guvern (...). Nu e Legislativ, dar poate să meargă în Parlament să adreseze un mesaj Parlamentului pe temele pe care le consideră prioritare. Nu este judecător, dar prezidează şedinţele CSM. Deci, Preşedintele trece prin toate Puterile, fără să ia decizii în vreuna, dar poate fi prezent să-şi exprime puncte de vedere. Şi totuşi, este greu ca atunci cînd exprimi, ca Preşedinte ales, un punct de vedere să nu se ţină cont de el deloc", a spus Băsescu.

Prin contrast, Dodon se confruntă cu mafia de la guvernare care vrea să-l oblige să numească ministru orice incompetent pentru că nu este  docil  cu mafia parlamentară care vrea să-i restricţioneze împuternicirile şi re-votează candidaturi de miniştri pe placul lui Plahotniuc, mafia judiciară care, la fel, vrea să-i impună să accepte numirea judecătorilor convenabili şi tot aşa! Războiul declarat de Plahotniuc este în plină desfăşurare, iar înfrînt, într-un final, va fi tot poporul, căci ce-i pasă oligarhului de popor!? Suntem tentaţi să credem că românii unionişti care-l sprijină şi consiliază pe Plahotniuc au nevoie doar de  bănișorii care se pot spăla pe aici, nu şi de moldoveni!

 

 

 

 

Socialmai mult
15.12.17 - 19:38
15.12.17 - 19:37
15.12.17 - 19:35
15.12.17 - 17:52
15.12.17 - 17:51
15.12.17 - 16:40
15.12.17 - 16:10
15.12.17 - 13:11
15.12.17 - 12:46
14.12.17 - 17:38
14.12.17 - 17:23
14.12.17 - 17:22
14.12.17 - 17:19
14.12.17 - 16:45
14.12.17 - 12:21
14.12.17 - 10:37
14.12.17 - 10:34
13.12.17 - 18:01
13.12.17 - 17:39
13.12.17 - 14:22