Istoricul și diplomatul român Neagu Djuvara s-a născut la 18 august 1916, în București, într-o familie de origine aromînă așezată aici la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și care a dat țării mai mulți oameni politici, diplomați și universitari. În 1937 devine licențiat la Sorbona (istorie), iar în 1940 își ia doctoratul în drept la Paris. Avea să reia mai tîrziu studiile de filozofie la Sorbona, unde obține în 1972 doctoratul de stat, sub îndrumarea cunoscutului sociolog și filosof Raymond Aron, cu o teză de filozofie a istoriei. În 1987 a obținut Diploma Institutului Național de Limbi și Civilizații Orientale (INALCO) din Paris.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a participat la campania din Basarabia și Transnistria ca elev-ofițer de rezervă (iunie-noiembrie 1941), fiind rănit în apropiere de Odessa. 

Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm la 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legație la Stockholm, va rămîne în Suedia pînă în septembrie 1947, după care alege calea exilului în Franța și militează în diverse organizații din diaspora. A fost secretar general al Comitetului de Asistență a Refugiaților Români de la Paris, și a activat la Radio Europa Liberă, Fundația Universitară ''Carol I'', Casa Românească, etc.

În 1961, a plecat în Africa, în Republica Niger, unde a stat douăzeci și trei de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine (1961-1984), călătorind mult în Africa, Europa și America. Concomitent a fost și profesor de drept internațional și de istorie economică la Universitatea din Niamey.

Din 1984, a fost secretar general al Casei Românești de la Paris, iar după Revoluția din Decembrie 1989 a revenit, în 1990, în România. A fost profesor-asociat la Universitatea din București (1991-1998). Este membru de onoare al Institutului de Istorie ''A.D. Xenopol'' din Iași și al Institutului de Istorie ''Nicolae Iorga'' din București. 
Preocupat în mod special de filosofia istoriei și de istoria României, Neagu Djuvara a semnat mai multe lucrări de referință, dintre care: ''Le droit roumain en matiere de nationalité'' (teza de doctorat) (Paris, 1940); ''Civilisations et lois historiques. Essai d'étude comparée des civilisations'' (''Civilizații și tipare istorice. Un studiu comparat al civilizațiilor'') (Paris, 1975), carte premiată de Academia Franceză în 1976; ''Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la premiere moitié du XIXe siecle'' (''Între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne''; ''O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri'' (2008); ''Mircea cel Bătrîn și luptele cu turcii''; ''De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul'' (ediția I — 2003, ediția a II-a — 2007), cu o traducere în engleză apărută în 2011; ''Însemnările lui Georges Milesco'' (roman); ''Amintiri din pribegie'' (2005, în 2012 apărînd cea de-a zecea ediție), versiune franceză: ''Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d'exil (1948-1990)''; ''Există istorie adevărată?'' (2004); ''Thocomerius-Negru Vodă, un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești'' (2007); ''Războiul de șaptezeci și şapte de ani (1914-1991) și premisele hegemoniei americane. Eseu de istorie-politologie'' (2008); ''Ce au fost 'boierii mari' în Țara Românească? Saga Grădiștenilor (secolele XVI-XX)'' (2010); ''Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 și unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări'' (2012); ''O scurtă istorie ilustrată a românilor'' (2013) (apărută, în 2014, și în traducere în limba engleză — ''A Brief Illustrated History of Romanians'').

Neagu Djuvara și-a lansat, la 26 noiembrie 2011, în cadrul Tîrgului Gaudeamus, volumul "Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă", considerat de către public ''Cea mai rîvnită carte a Tîrgului'', iar la 10 mai 2012 a fost lansată la standul României de la Salonul Internațional de Carte de la Torino traducerea în italiană a cărții sale ''Între Orient și Occident'' (''Tra Oriente ed Occidente. Gli Stati Romeni agli inizi dell'epoca moderna''). 

"În umbra civilizației majore, înainte ca aceasta să dispară la rîndul ei, cîte alte culturi n-au pierit fără urmă! Această imensă dramă e astăzi trăită de mulți cu nespusă intensitate. Trebuie să aparții unei asemenea culturi pe cale de a se stinge, sau care moare chiar înainte de a înflori, pentru a înțelege nesfîrșita disperare a acelora care asistă neputincioși la dispariția inexorabilă a celor mai prețioase valori ale lor. Cu fiecare cultură care moare, o floare unică se veștejește pentru a nu mai renaște, o mireasmă incomparabilă se risipește pentru totdeauna. Există comori de înțelepciune și poezie în cele mai mici idiomuri, ca și în concepția despre lume a celui mai mic trib destinat dispariției", notează Neagu Djuvara în cea de-a șasea ediție a volumului "Civilizații și tipare istorice", lansată la 29 august 2014.

De asemenea, în prefața volumului ''Între Orient și Occident. Țările Române la începutul epocii moderne (1800-1848)'', ediția a VIII-a, ilustrată, apărută în 2013 la Editura Humanitas, istoricul Neagu Djuvara scrie: ''Cititorul va descoperi, ca într-un jurnal ilustrat, peisaje din Orient și din țările române, chipuri de suverani, de domni și de luptători, de boieri, tîrgoveți și de oameni simpli. Am nădejdea că armele, costumele și giuvaierurile din secolele XVIII-XIX îi vor încînta privirea și îl vor face să înțeleagă de ce călătorii străini nu conteneau să admire frumusețea unor tărîmuri aflate între Orient și Occident. Dar tot cititorul va judeca''.

La ediția din 2010 a Tîrgului de Carte Bookfest a fost lansat volumul coordonat de Sandra Pralong ''De ce m-am întors în România'', în care se regăsesc și texte semnate de Neagu Djuvara, unul dintre românii celebri care s-a întors și a ales să trăiască în România. În decembrie 2010, a apărut pe piață volumul ''Un secol cu Neagu Djuvara'', semnat de jurnalistul George Rădulescu, prefațat de scriitorul Andrei Pleșu, postfața purtînd semnătura lui Mihai-Răzvan Ungureanu. Neagu Djuvara se numără printre autorii celor 19 povești personale reunite în volumul "Bucureștiul meu", apărut la Editura Humanitas și lansat la 8 iulie 2016. 
În 2006, Neagu Djuvara a fost decorat cu Ordinul Național ''Serviciul Credincios'' în grad de Mare Cruce. În 2010 a fost decorat de către ambasadorul Franței la București, Henri Paul, cu ordinul „Ordinul Artelor și Literelor” în grad de Ofițer. La 9 august 2016, istoricului Neagu Djuvara i-a fost conferit Ordinul Național "Steaua României" în grad de Cavaler.

La 30 octombrie 2012, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din București, iar la 5 decembrie 2012, titlul de Doctor Honoris Causa i-a fost atribuit și de către Universitatea ''Dunărea de Jos'' din Galați. I-a fost decernat Premiul de Excelență al celei de-a XVI-a ediții a Galei Premiilor Radio România Cultural 2016. (AGERPRES.RO)