Istoria convențională și larg acceptată a omenirii este presărată aproape periodic, am putea spune, de povestiri și relatări despre dispariții inexplicabile. Unele dintre acestea au avut ca subiect dispariția unei singure persoane, dar în alte cazuri documentate și cercetate este vorba despre dispariția unor întregi comunități umane. Acest top își propune să arunce o lumina asupra momentelor unde poveștile și legendele se termină și avem de-a face direct cu fenomenul inexplicabil al dispariției fără urmă.

10. Dispariția lui Oliver Larch

Povestea lui Oliver Larch (cunoscut și sub numele de Lerch sau Thomas) este întrucîtva asemănătoare cu cea a lui David Lang (de pe locul 3). Conform relatărilor vremii, Oliver Larch a ieșit din casă într-o Iarna pentru a aduce apă de la propria fîntînă, cînd a dispărut brusc. Singurele indicii rămîn o serie de țipete omenești care s-au auzit din văzduh și s-au estompat în scurt timp. În unele relatări, povestea lui Larch ar fi avut loc în statul Indiana, în altele, s-ar fi petrecut în Nordul Țării Galilor. Cel mai veridic loc rămîne cel în care Oliver Thomas din Rhayader, Radnoshire din Țara Galilor, a dispărut fără urmă în Iarna anului 1909.

9. Paznicii farului de pe insulele Flannan

În luna Decembrie a anului 1900, trei oameni din cadrul personalului însărcinat să aibă grijă de farul maritim din insulele Flannan au dispărut brusc de la posturile lor. Cei trei paznici dispăruți au lăsat la fața locului echipamentele și hainele fără de care nu ar fi putut supraviețui în condițiile vitrege de afară. În ciuda eforturilor și căutărilor întreprinse deopotrivă de rude și autorități, nu s-a descoperit nici o urmă a celor trei paznici. În mod logic, aceștia ar fi dispărut direct din camerele farului unde, conform cercetărilor, ar fi zăbovit înainte de momentul dispariției. Versiunea Poliției și oficialităților în acest caz este că cei trei paznici au fost măturați de un val gigantic și ar fi fost înghițiți de apele Oceanului Atlantic.

8. Triunghiul Bennington

Între anii 1920-1950, orășelul Bennington din statul american Vermont a fost locul unde s-au petrecut o serie de dispariții neelucidate. Pe data de 1 Decembrie 1949, John Tetford a dispărut brusc dintr-un autobuz aglomerat sub privirile perplexe ale celorlalți călători. Tetford era un veteran de război care se întorcea acasă. Conform declarațiilor călătorilor, acesta dormea pe scaunul său cînd brusc nimeni nu l-a mai văzut. Actele, valizele și arma sa au rămas neatinse în compartimentul de bagaje. Pe data de 1 Decembrie 1946, Paula Welden, o studentă în vîrstă de 18 ani, a dispărut de sub ochii stupefiați ai trecătorilor în timp ce traversa strada. Nu s-a descoperit pînă în prezent vreo urmă legată de dispariția sa bruscă. În mijlocul lui Octombrie 1950, Paul Jepson, un băiețel de opt ani, a dispărut din fața părinților săi în timp ce aceștia lucrau la o fermă din Bennington. Căutările îndelungate nu au dus la nici un rezultat.

7. Dispariția lui Owen Parffit

Owen Parffit a fost un bătrîn englez care a rămas paralizat în urma unui infarct. În luna Iunie a anului 1763, în localitatea Shepton Mallet din Anglia, Owen Parffit se odihnea la Soare în grădina din jurul casei surorii sale. Deși era incapabil să se deplaseze fără ajutor, bătrînul în vîrstă de 60 de ani a dispărut la căderea serii. Atunci, sora sa Susannah a ieșit să-i aducă o haină, dar acesta nu mai era în șezlongul său. Iarba din gradină era necălcată de pași omenești, conform autorităților vremii. Numai vechea sa haina gri rămăsese în șezlong. Investigațiile dispariției sale au durat pînă în anul 1933, dar nici o urmă sau indiciu referitoare la soarta lui Parffit nu au fost descoperite.

6. Diplomatul dispărut

Diplomatul britanic Benjamin Bathurst se pare că a dispărut pur și simplu în aerul rarefiat al unei dimineți din anul 1809. Bathurst se întorcea la Hamburg cu un companion pentru a-și duce la capăt misiunea încredințată de Parlamentul englez. Pe drum, aceștia au oprit la un han din orășelul Perelberg. După ce au terminat masa, Bathurst și companionul său s-au îndreptat spre fierăria unde își lăsaseră caii la potcovit. În timp ce Bathurst trecea pragul acesteia, a dispărut brusc în aer, imaginea sa estompîndu-se treptat sub privirile stupefiate ale companionului sau, ale fierarului șef și ale calfelor de fierarie.

5. Tunelul Timpului

În anul 1975, un cetățean american, pe nume Jackson Wright, își conducea mașina împreună cu soția sa pe drumul care leagă orașul New Jersey de New York. Pentru a ajunge la destinație, cei doi pasageri ai mașinii trebuiau să traverseze tunelul Lincoln. Conform declarațiilor lui Wright, odată ce au intrat în tunel, cei doi au decis să tragă pe dreapta pentru a șterge parbrizul mașinii. Soția sa, Martha, a hotărît că ea va șterge geamurile din spate ale mașinii. În momentul în care Wright a terminat de curățat parbrizul și s-a întors spre soția sa, aceasta dispăruse fără urmă. Wright nu a auzit și nu a văzut nimic. Anchetele și cercetările amănunțite nu au descoperit nici o urmă referitoare la doamna Martha Wright.

4. Regimentul Norfolk

Trei soldați ai trupelor britanice au afirmat că au fost martorii dispariției bizare și inexplicabile a unui întreg batalion de soldați în anul 1915, în decursul Primului Război Mondial. Declarațiile lor au survenit la 50 de ani de la ceea ce se cunoaște ca fiind misterioasa dispariție de la Gallipoli din Turcia. Cei trei soldați din cadrul unei companii neozeenlandeze au declarat că au văzut, de la adăpostul unui observator militar, cum întregul Batalion al Royal Norfolk Regiment mărșăluia spre dealurile din Golful Suvla. Aceștia se îndreptau spre ceea ce părea a fi un nor de praf care i-a învăluit încet pe toți soldații care au dispărut fără urmă. Practic, norul misterios s-a ridicat la Cer, iar soldații și armele lor au fost de negăsit. La sfîrșitul războiului, Imperiul Britanic a cerut în mod oficial Turciei returnarea regimentului Norfolk pe care oficialii britanici îl credeau căzut în prizonierat. Turcia a afirmat că nu deține nici un fel de informații despre acest regiment, cu atît mai mult să rețină vreun prizonier. O comisie mixtă turco-engleză a făcut cercetări și anchete timp de zeci de ani fără să găsească vreun indiciu referitor la această dispariție de proporții.

3. Legenda lui David Lang

Acest caz faimos s-a petrecut în Septembrie 1880, lîngă o ferma din Gallatin Tennese, sub ochii mai multor martori. Cei doi copii ai familiei Lang, George și Sarah, se jucau în fața casei familiei, în timp ce părinții lor, David și Emma, își pregăteau caii pentru a-i duce la pășunat. În acest timp, judecătorul August Peck se apropia de casa familiei Lang. David Lang a dispărut brusc împreună cu caii săi în timp ce se îndrepta spre pășune, sub ochii stupefiați ai soției sale, copiilor, judecătorului Peck și ai angajaților de la fermă. Cercetările nu au dus la nici un rezultat. Cu toate acestea, la cîteva luni de la dispariție, copiii lui David au descoperit că iarba din preajma locului unde a dispărut tatăl lor și-a schimbat culoarea în galben deschis pe un diametru de 5 metri.

2. Dispariția de la Stonehenge

Faimosul ansamblu arhitectonic de la Stonehenge a fost locul unei uluitoare dispariții în August 1971. La acea dată, Stonehenge nu era protejat de activitățile turiștilor. Într-o noapte de August, un grup de tineri hippy s-a hotărît să-și pună corturile exact în mijlocul ansamblului de pietre. Acolo au aprins un foc, s-au drogat, au băut și au început să cînte. Distracția le-a fost întreruptă în jurul orei 2 noaptea cînd mai multe tunete puternice s-au auzit peste întreaga cîmpie Salisbury, după care s-a așternut o liniște adîncă. Doi martori, un fermier și un polițist, au declarat că au văzut fulgere care au lovit incinta de la Stonehenge și au aprins chiar un copac din apropiere. Alertați de țipetele tinerilor, cei doi martori au alergat spre ansamblul de megaliți pentru a le acorda acestora ajutor. Spre surpriza lor, înăuntrul incintei nu au descoperit decît rămășițele corturilor și un foc care ardea mocnit. Cele cîteva anchete demarate nu au reușit să găsească nici o urmă din petrecăreții hippy.

1. Satul care a dispărut

Dispariția unei persoane poate fi pusă pe seama a diferite cauze explicabile. Însă dispariția fără urmă a unui sat cu peste 2.000 de persoane este un incident misterios din toate punctele de vedere. În Noiembrie 1930, Joe Labelle, un negustor de blănuri, se îndrepta spre o așezare a eschimoșilor de pe țărmul Lacului Anjikuni din Nordul Canadei. Labelle era un obișnuit al satului compus din 2.000 de indivizi care se ocupau cu pescuitul, avînd mulți prieteni printre acești eschimoși. Cînd a sosit în sat, a observat cu stupoare că acesta era pustiu, toate cabanele erau lipsite de oameni, în rest acolo erau haine, unelte, arme, blănuri și chiar hrană și provizii neatinse. A descoperit astfel un foc aprins deasupra căruia se rumenea o bucată de carne. Labelle a anunțat pe loc autoritățile care au întreprins o anchetă fără rezultat. Autoritățile au descoperit totuși unele aspecte șocante. Toți cîinii de sanie ai eschimoșilor muriseră de foame și zăceau îngropați sub un strat gros de zăpadă, în timp ce cadavrele din cimitirul eschimos au fost dezgropate și orice rămășiță umană dispăruse.