Dilemele existentiale ale UE în epoca Trump

Nimic nu cred că putea să fie mai dureros pentru liderii politici ai instituţiilor europene de la Bruxelles decît recentele şi atît de controversatele decizii şi demersuri ale Preşedintelui Trump de la finele acestei săptămîni. Trei sunt extrem de relevante, chiar decisive, deoarece îi lasă pe europeni în ofsaid, iarăşi nepregătiţi, iarăşi, cel puţin aşa pare, fără să aibă la îndemnă un Plan B de reacţie rapidă.

Relaţia cu Rusia

După conversaţia telefonică Trump-Putin, lucrurile sunt clare, chiar dacă subiectul ridicării sancţiunilor nu a fost încă evocat. În schimb, indică Preşedintele Putin într-un comunicat, "de ambele părţi a fost exprimată voinţa de a colabora în mod activ pentru a stabiliza şi dezvolta cooperarea ruso-americană pe o bază constructivă, de la egal la egal şi avantajoasă". Punctele de discuţie au fost listate într-un alt comunicat, cel dat de Kremlin: lupta antiteroristă, non-proliferarea nucleară, chestiunea Iranului, situaţia din Orientul Mijlociu, conflictul arabo-israelian, situaţia din Peninsula Coreea şi cea din Ucraina.

Plus, ceea ce va fi esenţial pentru viitor, "importanţa restabilirii unor relaţii comerciale mutual avantajoase care va servi interesele celor două ţări precum şi securitatea în întreaga lume". Există deja un punct de convergenţă asupra unei viitoare acţiuni bilaterale în Siria: "Accentul a fost pus asupra priorităţii care trebuie dată unirii eforturilor în lupta împotriva ameninţării pe care o constituie terorismul internaţional. Preşedinţii s-au exprimat în favoarea constituirii unei coordonări reale a acţiunilor ruseşti cu cele americane pentru distrugerea Statului Islamic şi a altor grupări teroriste din Siria".

Mai limpede nu se poate, iar imaginea arată doi actori în negociere, fără a mai invita nicidecum secunzi din Europa. Ceea ce, după părerea mea, este un mesaj direct care ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei de la Bruxelles, animaţi şi acum de convingerea deplină că UE reprezintă o super-putere inconturnabilă (de neevitat; nota red.) în rezolvarea conflictelor. Este foarte posibil ca această convorbire telefonică să fi deblocat un final negociat între cele două părţi pentru ca, în Februarie, la Geneva, să se ajungă la o soluţie oficial asumată pentru încheierea conflictului în Siria. Adică vom vorbi despre o soluţie bilateral formulată într-o lume bipolară...

Marea Britanie

Rezultatul discuţiei Donald Trump-Theresa May arată că Uniunea Europeană primeşte o lovitură frontală în materie de orgoliu şi nu numai. Căci Donald Trump ştie să atace dur şi nemilos, transmiţînd de data asta un mesaj care depăşeşte cu multe relaţia bilaterală cu Marea Britanie, adresîndu-se direct şi nemijlocit celorlalte ţări din UE, care ar vrea să urmeze exemplul BREXIT, care "a fost un lucru bun" şi care va oferi UK "o nouă identitate". Mesajul este simplu şi foarte clar, o dată cu asigurarea dată de Trump că acordurile comerciale actuale între cele două ţări, încheiate între SUA şi Marea Britanie ca parte din UE, să fie operaţionale şi după BREXIT.

"Este primul pas care va duce la un viitor acord comercial cu SUA şi care poate aduce puterii noastre economice nişte avantaje enorme precum şi încredere şi certitudini pentru întreprinderi", discuţiile vizînd şi suprimarea barierelor vamale pentru exportul de produse alimentare şi agricole britanice în SUA, dar şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor profesionale, una dintre temele conflictuale acum în negocierile care vor demara între UK şi UE.

Este oare vorba doar despre simpla relaţie bilaterală Marea Britanie-SUA sau, astfel, aşa cum tind să cred, se transmite mesajul că deciziile luate acum pe axa Washington-Londra ar putea servi drept precedent pentru altele viitoare, în caz că vor exista şi alte cazuri de ţări care vor dori să iasă din UE şi ar vrea să ştie de acum pe ce s-ar putea baza ca acord bilateral cu SUA care s-ar constitui astfel ca valoare de refugiu, fie şi temporară, pentru ţările care-şi vor dori o supravieţuire economică negociată rapid după EXIT?

Decretul privind imigraţia

A provocat un scandal masiv în SUA dar şi unul internaţional care se dezvoltă continuu în ultimele ore, escaladînd spre dimensiuni şi măsuri de retorsiune la nivel de state sau chiar de organizaţii regionale, asta în cazul în care Liga Arabă, spre exemplu, se va decide să reacţioneze în numele statelor membre, alăturîndu-şi vocea protestelor deja exprimate de majoritatea organizaţiilor internaţionale relevante în domeniul apărării drepturilor omului. Sau, la fel de important, să notăm mesajul adresat de Preşedintele Hollande care, în conversaţia sa telefonică cu Preşedintele Trump, l-a avertizat împotriva  "consecinţelor economice şi politice ale unui demers protecţionist... în faţa unei lumi instabile şi nesigure, retragerea în sine este un răspuns fără rezultat" şi i-a cerut să "respecte principiul primirii de refugiaţi... fundamentul democraţiilor noastre".

Întrebarea este însă dacă măsurile anunţate de Trump nu vor fi salutate drept logice şi binevenite, chiar posibil imediat de urmat, de către un grup de ţări europene, mai ales cele situate pe linia faimoasei "Rute Balcanice". Este posibil ca exemplul american să genereze, în urgenţă, iniţiative legislative similare pe plan naţional. Sau/şi să servească drept precedent de invocat în cadrul negocierilor cu oficialii de la Bruxelles, oricum aflaţi în defensivă pe acest subiect.

S-ar putea argumenta, iar unele surse mi-au confirmat că discuţiile neoficiale au început deja, că tipul de "Măsuri Trump anti migraţie ilegală" ar putea fi ultimul tip de răspuns în cazul unei crize majore în cazul că Turcia ar decide "deschiderea robinetului" pentru a permite intrarea în Europa a celor 3 milioane de persoane care se află în taberele de refugiaţi. Posibil, spun aceleaşi surse, să existe şi tentaţia imediată de a combina cele două "răspunsuri Trump", adică ziduri noi de separare şi protecţie şi legislaţii represive. Se merge foarte departe şi foarte rapid.

Cert este că totul hrăneşte un anume tip de tensiuni sociale europene care, la rîndul lor, alimentează dezbateri, luări de poziţii şi programe politice din ce în ce mai radicale şi mai dure. Asta în condiţiile în care se multiplică semnalele că ar putea exista probleme sociale serioase cu comunităţile musulmane din diferitele ţări europene, în contextul unei exasperări reale şi a unei frici instalate deja la nivel social în urma atentatelor şi ameninţărilor teroriste. Nu cred că Europa are formulat un răspuns logic şi care să convingă opiniile publice că totul se află sub control. Ce va urma? Greu de anticipat? Uşor de anticipat?

Mişcarea lui Trump a isterizat ţările "dure" din Orientul Mijlociu şi este posibil ca una dintre formele de răspuns să fie o intensificare rapidă a planurilor privind atentate în Europa şi SUA. Dacă asta se va produce, atunci răspunsul devine absolut evident şi se declanşează febril spirala violenţe/contraviolenţei. Şi, după cum cred că vedeţi, nu suntem deloc departe.

Uniunea Europeană are oare puterea să-şi poarte singură de grijă şi "nu are nevoie de sfaturile nimănui" după cum zicea Preşedintele Hollande sau totul trece definitiv la nivelul statelor membre care, la nevoie, vor cere ajutor? Şi, dacă asta va fi situaţia, de la cine anume.

Cristian Unteanu

Articol preluat din Adevărul.ro