DICTATURA DIN REPUBLICA MOLDOVA

Două lovituri de Stat comise cu acceptul occidentalilor

Nu mai este de mult un secret pentru nimeni că în Republica Moldova a fost instaurată dictatura personală a lui Vladimir Plahotniuc prin oficializarea Guvernului Pavel Filip spre miezul nopţii de 21 Ianuarie 2016. Învestirea acestui Guvern n-a fost nimic altceva decît o mascaradă menită să acopere o reală lovitură de Stat. Da, pe data de 21 Ianuarie 2016 am asistat la o lovitură de Stat comisă de Plahotniuc prin intermediul complicilor săi politici. Toată lumea ştie că aşa este, că această reală lovitură de Stat a fost pretextul instaurării dictaturii în această ţară, că Guvernul şi Parlamentul sînt doar nişte simulacre instituţionale şi că nu decid nimic democratic şi în folosul cetăţeanului.

Prima lovitură de Stat avusese loc pe data de 7 Aprilie 2009. Cu toate acestea, deşi autenticitatea lor nu mai poate fi pusă la îndoială, nimeni nu le spune pe nume. Se ezită să se vorbească deschis despre existenţa acestor două lovituri de Stat şi despre dictatura actuală din cauză că ele au fost admise, acceptate de către România, UE şi SUA. În 2009, s-a dat undă verde aşa-zisei revoluţii anticomuniste a tinerilor deoarece Vestul îşi dorea cu îndîrjire alungarea de la guvernare a comuniştilor, iar asta în opoziţie cu majoritatea populară care îi susţinea.

Fără să cunoască deloc mentalul colectiv al moldovenilor, fără fi fost capabil să contureze cît mai precis profilul psihologic, social şi politic al noilor lideri moldoveni pe care i-a girat necondiţionat, Vestul şi-a imaginat că va transforma Republica Moldova într-o „poveste de succes” atractivă, tentantă pentru ucraineni, georgieni ori armeni. Eşecul proeuropean şi prooccidental a fost dezastruos, iar moldovenii, nu Vestul, sînt cei care suferă. Occidentalii au crezut că dacă ţara va fi guvernată de o alianţă din 3 partide asta ar implica automat şi o guvernare democrată prin supravegheri/monitorizări reciproce între partenerii de coaliţie.

Dînd greş, românii, europenii şi americanii îşi imaginează că le va fi mai uşor dacă vor avea drept partener de discuţii un singur politician atotputernic, pe Plahotniuc. Acesta este şi motivul pentru care s-au închis ochii în faţa loviturii de Stat din 21 Ianuarie 2016. Observăm, iarăşi, că voinţa populară majoritară este sfidată cu cinism. Tot Occidentul politic ştie cum Plahotniuc şi-a transformat fraudulos PDM într-un partid majoritar, că, statistic, el şi partidul pe care-l conduce nu are absolut nici o susţinere populară pentru a intra în viitorul Parlament, dar îl acceptă pentru că „nu are cu cine discuta în Republica Moldova”. Păi din cauza cui dacă nu chiar din cea a aceluiaşi Occident? Un Occident care preferă să dialogheze cu dictatorul nelegitim, dar nu şi cu cel legitimat de popor prin vor direct, aşa cum este Preşedintele Igor Dodon.

 

Cui foloseşte legenda complicităţii dintre Plahotniuc şi Dodon?

Alegerea lui Dodon în funcţia de Preşedinte a fost o lovitură de imagine teribil de neplăcută pentru Plahotniuc. În aparenţă, a jucat foarte abil, dînd impresia că parcă l-ar fi sprijinit, numai că realitatea este cu totul alta. Pe de o parte, există un Preşedinte ales legitim, iar de cealaltă parte îl avem pe Plahotniuc, care este neales de nimeni şi care conduce dictatorial ţara din umbră. Comparaţia dintre cei doi şi nedumeririle fireşti sînt evidente pentru orice om. Pentru ca să producă o succesiune întreagă de confuzii în mentalul colectiv şi pentru ca nimeni să nu conteste ilegitimitatea lui Plahotniuc, uriaşul lui aparat de (anti)propagandă a construit cu migală tot felul de scenarii „convingătoare” prin care i-a făcut complici politici, bineînţeles că în secret.

Cine analizează cu atenţie faptele şi nu vorbele, constată lesne că lucrurile stau pe dos. Fiind obsedat de un control absolut, Plahotniuc a scos din subordinea Preşedinţiei şi Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat. Fiind pus în faţa iminenţei ca socialiştii să cîştige masiv alegerile parlamentare şi PDM nici măcar să nu treacă pragul electoral, Plahotniuc a declanşat marea dezinformare naţională cu necesitatea introducerii votului uninominal. El ştia că numai astfel îi poate şantaja pe socialişti, care, în final, au fost nevoiţi să negocieze aprobarea în Parlament a sistemului mixt de votare. Dînd impresia că cedează, Plahotniuc şi-a frecat mîinile bucuros. El şi-a asigurat astfel prezenţa în Parlament fie şi cu „independenţii” care vor adera la PDM imediat după alegeri. Dacă socialiştii nu negociau votul mixt, Plahotniuc introducea uninominalul şi s-ar fi ales praful de toate celelalte partide nesubordonate lui.

Cei care vorbesc despre un pact secret între Plahotniuc şi Dodon ar trebui să fie mai reţinuţi pentru că evidenţele îi contrazic. Permanent, Plahotniuc şi PDM sabotează pe toate căile Preşedinţia, dorind, aşa cum sugeram mai sus, să-i bagatelizeze legitimitatea reală pe care o are. Reţineţi că, dincolo de simpatiile sau antipatiile electorale ale unora, aici este vorba despre legitimitate, legalitate şi principii democratice. Fiind încorsetat de o legislaţie pe care Plahotniuc o modifică după cum are nevoie, Dodon a fost nevoit să admită şi hărţuiala cu suspendările. Cum să semneze decretul de învestire în funcţie a unor miniştri a căror singură competenţă este slugărnicia totală în faţa dictatorului?

Boicotarea şedinţelor Consiliului Suprem de Securitate (CSS) este un alt tip de sabotare a autorităţii prezidenţiale. Cînd a fost convocată ultima şedinţă, Plahotniuc chiar le-a recomandat supuşilor săi să nu participe, precizînd că „agenda şedinţei conţine subiecte ce nu ţin de competenţa CSS”. Logic, apare întrebarea: Dacă Republica Moldova este un Stat democratic, în virtutea căror raţiuni un lider de partid fără nici o funcţie oficială în Stat decide ce intră sau nu în competenţa CSS?

Demn de reţinut este faptul că Dodon a dispus convocarea şedinţei CSS pentru ziua de 7 Martie, iar printre subiectele pe care le-a propus se număra cel de-al doilea Raport Kroll şi măsurile ce se impun a fi întreprinse în vederea pedepsirii celor care se fac vinovaţi de furtul bancar. Președintele Dodon a solicitat ca Raportul companiei de investigații să fie analizat și la CSS, însă guvernatorul BNM a refuzat. Păi dacă nici Raportul Kroll 2 nu este de competenţa CSS… Faptul că guvernatorul BNM a refuzat analizarea Raportului în CSS dovedeşte clar că răspunde direct doar la ordinele dictatorului, dar şi că una din atribuţiile lui suplimentare este contribuţia la muşamalizarea tragerii la răspundere a autorilor furtului miliardului.

După cum constatăm, legenda aşa-zisei complicităţi dintre Plahotniuc şi Dodon îi foloseşte exclusiv dictatorului. Pe fondul întreţinerii acestei legende, observăm că dictatorul lucrează intens la permanenta cosmetizare fals proeuropeană, concomitent cu sabotarea instituţiei Prezidenţiale. În acest scenariu este ajutat indirect şi de către liderii politici autohtoni care se pretind a fi anti-oligarhici. Dăunător pentru moldovenii cei mulţi este faptul că dictatorul se bucură de o susţinere masivă din partea guvernanţilor penali de la Bucureşti, PDM şi PSD din România făcînd parte şi din aceeaşi familie politică europeană. Aici avem de-a face cu una dintre cele mai criminale frăţii moldo-române.

Care Moldovă cu care Românie vrea să se unească? Moldova coruptă a dictatorului Plahotniuc cu România condusă de penalii care au ajuns să schimbe legile ca să scape de puşcărie după metoda lui Plahotniuc? Despre o unire mai ruşinoasă şi dezonorantă decît asta nici că poate fi vorba! Îşi imaginează cineva că primăriile moldoveneşti care semnează simbolicele declaraţii de unire cu România o fac fără aprobarea lui Plahotniuc? Să fim serioşi! De ce este de acord dictatorul cu aşa ceva? Păi nu trebuie să ofere şi el ceva Bucureştiului în schimbul celor 160 de milioane de euro? Aici este de mirare că Bruxellesul nu este mai atent, căci o astfel de frăţie politică moldo-română este total antieuropeană, tocmai prin aceea că nu vrea să se supună principiilor şi normelor europene ale Statului de drept. Este suficient să se remarce atitudinea PSD din România şi a PDM din Republica Moldova faţă de Justiţie! Gargara cu „pericolul rusesc” reprezentat de către Dodon face parte tot din arsenalul de conservare şi consolidare a dictaturii lui Plahotniuc!

Sigur că mai devreme sau mai tîrziu Occidentul îl va sacrifica pe dictator, dar cînd? În concluzie, observăm că în locul guvernării comuniste Vestul a oferit moldovenilor o guvernare de bandiţi falşi proeuropeni, iar în locul socialiştilor votaţi majoritar de moldoveni îl preferă pe dictator! Observă cineva, cumva, vreo grijă şi faţă de voinţa şi păsul moldovenilor?

Mihai CONŢIU

Socialmai mult
25.09.18 - 16:00
25.09.18 - 12:52
25.09.18 - 12:50
24.09.18 - 17:07
24.09.18 - 17:06
24.09.18 - 16:02
24.09.18 - 11:42
23.09.18 - 20:11
23.09.18 - 20:09
23.09.18 - 13:59
21.09.18 - 18:35
21.09.18 - 18:31
21.09.18 - 15:43
21.09.18 - 14:12
21.09.18 - 14:09
21.09.18 - 14:07
21.09.18 - 12:48
20.09.18 - 16:33
20.09.18 - 16:28
20.09.18 - 14:20