DEZBATEREA CARE POATE DIVIZA EUROPA INCEPIND DIN LUNA MAI

Discuţiile deja au început la finele anului trecut, atunci cînd, pe 15 Noiembrie, la o reuniune ECOFIN, miniştrii de Finanţe europeni au evocat posibilitatea condiţionării atribuirii fondurilor de coeziune, idee puternic susţinută de Franţa şi de Germania, cei doi mari contributori la bugetul comunitar. Doar după o lună, Vera Jurova, comisarul european pe problemele justiţiei, anunţa că „trebuie să folosim mai bine fondurile europene pentru a susţine statul de drept. Cred că ar trebui să reflectăm cum să conexăm în mod foarte puternic respectarea statului de drept şi fondurile de coeziune“.

În acel moment era doar o idee lansată pe mai multe canale înspre piaţa publică, un fel de avertisment că, dacă lucrurile vor continua să se degradeze, atunci chiar s-ar putea trece la măsuri concrete. Iar situaţiile caracterizate ca posibile încălcări grave ale statului de drept au început să se lege, spun surse europene, mai ales în ţările din zona Europei centrale şi de Est: Polonia, Ungaria şi, mai nou, România se află pe această listă. Iar contextul în care s-a pus problema ţine de faptul că, în acest moment, practic, instituţiile comunitare, conform Tratatului, nu dispun de altă pîrghie reală de retorsiune decît seria de măsuri prevăzute la Art.7, singura opţiune finală şi concretă fiind cea extremă, adică ridicarea dreptului de vot în cadrul Consiliului pentru o ţară declarată a fi vinovată de „încălcări grave şi sistematice ale principiilor statului de drept".

În afara acestei ultime situaţii de tip „bombă nucleară“, restul, argumentează mulţi oficiali europeni, nu sînt decît măsuri cu valoare morală şi, după cum se vede, au un efect minimal asupra statelor membre aflate în discuţie. În plus, chiar şi aceste demersuri nu au la bază decît "criteriile Copenhaga“, socotite a fi mult prea vagi, generale şi laxe. S-au încercat, succesiv, mai multe scenarii, nici unul mulţumitor, aşa cum era, spre exemplu, cel care ar fi condiţionat accesul la fondurile europene de participarea Statelor Membre la crearea şi implementarea instituţiei parchetului european, cea din care fac parte acum doar 20 de ţări (dar nu şi Polonia şi Ungaria). Imposibil de aplicat deoarece a devenit evident că o asemenea propunere legislativă nu va trece niciodată nici de Parlamentul European şi nici de Consiliu, fiind considerată drept discriminatorie.

Comisia Europeană şi-a schimbat acum abordarea, iar doamna Comisar Vera Jurova a anunţat că a fost însărcinată să elaboreze, pînă în luna Mai, un proiect specific în acest sens. Luna Mai fiind momentul în care executivul european urmează să prezinte Statelor Membre propunerile privind următorul cadru bugetar 2021-2027. Ce ar putea cuprinde acest proiect specific? În primul rînd ar fi vorba despre elaborarea unei definiţii comune asupra a ceea ce înseamnă "stat de drept" în concepţia europeană, ce criterii determină o asemenea definiţie care ar trebui să fie aprobată şi asumată ca atare de către toate Statele Membre, servind apoi drept referinţă unică în orice analiză ulterioară asupra evoluţiilor dintr-o ţară sau alta. Iar aceasta va însemna în primul rînd, aşa cum confirmă acum mai multe surse convergente de nivel înalt, modul comun de determinare a condiţiilor necesare pentru recunoaşterea faptului că o ţară respectă principiile statului de drept şi că sistemul său judiciar funcţionează corect.

La rîndul său, Günther Oettinger, Comisarul european pentru buget a confirmat intenţia Comisiei Europene de a propune o definiţie juridic obligatorie a noilor condiţii pentru atribuirea fondurilor europene: "Ideea de a le face să depindă de existenţa Statului de drept nu a venit de la mine, ci de la diferite State Membre. Azi, mai mulţi comisari au vorbit despre modul în care s-ar putea face acest lucru". „Pare absolut ciudat ca o aceeaşi ţară să primească bani europeni care să fie îndreptaţi pentru susţinerea unor anumite obiective şi care, în acelaşi tip, să aibă politici naţionale contrare exact acestor obiective.” (Nathalie Loiseau, ministrul francez pentru afaceri europene)

Teoretic, dar numai strict teoretic, această dezbatere ar putea fi un prim pas în direcţia invocată de multe ori la Bruxelles, adică o consolidare rapidă a spaţiului comun european coerent şi eficace al justiţiei, cu asemenea definiţii general acceptate şi care să unifice treptat sistemele justiţiei din ţările membre. Demers posibil dar deosebit de greu de realizat practic. Este una dintre dilemele provocate de existenţa, în continuare, a celor două abordări, cea instituţional-comunitară şi cea avînd la bază prioritatea dată deciziilor fiecărui Stat Membru. De aici poate pleca o discuţie extrem de tensionată căci organizarea sistemului judiciar este într-adevăr una dintre componentele esenţiale ale suveranităţii naţionale. Caz în care, chiar dacă vor fi formulate, cum se vor aplica criteriile comune? Problemă care rămîne deschisă.

Dar pe de altă parte, dacă principiul condiţionării accesului la fonduri europene va fi admis prin votul majoritar al Parlamentului European, va aduce, spun susţinătorii ideii, nu numai o bază clară pentru analiza situaţiilor problematice în funcţionarea statului de drept inclusiv prin abordări constituţionale care periclitează echilibrul la nivelul unei societăţi, dar va aduce şi o rezolvare directă şi imediată pentru a compensa un dezechilibru viitor. Este vorba despre golul financiar de aproape 10 miliarde de Euro provocat în bugetul comun prin plecarea din sistem a Marii Britanii şi care nu va putea fi compensat decît parţial de viitoarea mărire a contribuţiilor naţionale. Repet, nu va fi deloc simplu, iar discuţiile pe această temă ar putea ridica nivelul tensiunilor deja existente. Să vedem însă care va fi conţinutul propunerilor prezentate de Comisarul Jurova şi, mai ales, dacă întreaga Comisie Europeană le va susţine ca atare.

Oricum, decizia finală revine Statelor Membre, chemate acum la negocieri şi solicitate să-şi exprime punctele de vedere. Asta se va cere acum şi României, mai ales în contextul noului set de probleme existente în relaţia Comisiei/ Guvern/Parlamentul României. Situaţie complet neplăcută şi care, evident, condiţionează negativ poziţia României de negociere căci, înainte de propuneri, ni se cer acum explicaţii. Şi asta pentru că, din neştiinţă, indiferenţă sau nebăgare de seamă, România poate fi pusă în situaţia de a fi citată drept "Cazul România". Mare atenţie la cum evoluează discuţiile viitoare în Parlamentul European chemat să ia în discuţie tocmai situaţia statului de drept din România. Mare atenţie căci, uite, Comitetul pentru libertăţi civile din PE tocmai a aprobat cu o majoritate covîrşitoare (33 de voturi "pentru" şi doar nouă "împotrivă") Decizia Comisiei Europene de a propune activarea Art.7 în cazul Poloniei, solicitînd Consiliului European "să treacă la măsuri rapide în acord cu prevederile din Art.7", decizie care va fi supusă votului final în Adunarea Generală a PE.

Cristian UNTEANU

Articol preluat din ziarul Adevărul.ro