Clanul sicilienilor = clanul Tănase

(la umbra pamfletelor în floare)

Autor: Mihai CONŢIU

R. Moldova, oricît de mult ar progresa în domenii „civilizatorii”, să le zicem şi aşa, nu va deveni cu adevărat o ţară europeană atîta vreme cît Justiţia şi viitoarea societate civilă autentică (inexistentă acum) nu-i va pedepsi (moral) şi trimite în negura uitării pe toţi impostorii cu mentalităţi sovietice, transformaţi peste noapte în democraţi şi falşi pro-europeni, care-şi propagă „virtuţile” transformării lor din postura de lideri efemeri şi nenorociţi, la urma urmei!

Prezentul R. Moldova a fost determinat de un hazard nemaipomenit. Tocmai astfel de hazarde au adus nenorociri popoarelor pentru că s-au întîmplat lucruri în locul cărora era programat altceva sau, pur şi simplu, cuiva i-a plăcut „jocul de-a întîmplarea”.

Spre exemplu, puţină lume a auzit despre Joseph Fouche, ministrul Poliţiei pe vremea lui Napoleon Bonaparte, lucru, de altfel, de înţeles în zilele pe care le trăim. La fel de puţină lume cunoaşte faptul că Napoleon Bonaparte n-ar fi existat dacă Fouche l-ar fi dat pe mîna Poliţiei pe viitorul Împărat în timpul unei întrevederi conspirative care a precedat ascensiunea lui Napoleon. A fost decizia lui şi avea puterea de a hotărî doar el ce este mai bine pentru Franţa acelor vremuri. Marele Napoleon nu doar că i-a purtat respect, dar s-a şi temut de el. Nici n-a avut curajul să-i comunice personal demiterea din funcţia de ministru, însă l-a răsplătit regeşte cu bani şi privilegii.

Un cerşetor ţigan extrem de inimos şi darnic

“Dar nimeni nu l-a obligat pe Constantin Tănase să fie secretar al organizaţiei de partid comunist de la Institutul de Lingvistică al Academiei de Ştiinţe. Aici Constantin Tănase a avut de ales, pentru că, în acea perioadă (perioada sovietică; nota redacţiei), au mai trăit şi activat încă zeci de lingvişti, dar numai el era secretarul organizaţiei comuniste de la Institutul de Lingvistică. Aceştia cum de au reuşit să cîştige „o bucată de pîine pentru familia lor”, fără ca să fie secretari de partid?”, scria, pe 24 Februarie 2009, şi Sergiu Praporşcic în ziarul „Flux”.

Tot în 2009, numai că pe data de 18 Iunie 2009, propriul său ziar, Timpul, scrie despre Tănase şi următoarele amănunte biografice insinuante: “La 24 Iunie 1949, în comuna Nemţeni, judeţul Lăpuşna, în familia lui Mihail Tănase şi a Dariei Ciubotaru se nasc gemenii Constantin şi Elena, botezaţi de preotul Mihail Spinei, fost prieten cu scriitorul Mihail Sadoveanu (în particular, marele scriitor Sadoveanu a fost un ateu şi un oportunist dintre cei mai fioroşi. De dragul privilegiilor nemăsurate, a înălţat cele mai dezonorante osanale sistemului comunist, iar asta în timp ce elita intelectuală a României era decimată în puşcării; nota red.). După absolvirea scolii medii din satul natal (1966), Constantin este student la Facultatea de litere a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, pe care o termină cu menţiune („diploma roşie”). A activat în calitate de profesor, director de studii, iar, după ce şi-a susţinut teza de doctor în filologie…”

Ca să vedeţi, Tănase ar fi fost predestinat să devină ziarist şi autorul unor cărţi cu articole doar pentru că a fost botezat de preotul Mihail Spinei, fost prieten cu scriitorul Mihail Sadoveanu! Doamne, cît de ridicoli pot fi unii oameni, care nu mai ştiu cu ce să se împăuneze! Din cîte am aflat noi, acel preot a fost bun prieten şi cu un cerşetor ţigan extrem de inimos şi darnic. Despre el de ce nu ni spune nimic?

Era pe vremea URSS

La o şedinţă operativă, subalternul S.B. a primit de la comandantul său următorul ordin: La Institutul de Limbă şi Literatură al Filialei Moldoveneşti a Academiei de ştiinţe a URSS, era un loc vacant. Subalternul S.B. trebuia să găsească, în regim de urgenţă, un înlocuitor de încredere, „de-al lor”. Candidatul trebuia să fie un profesoraş de provincie anonim, absolvent al facultăţii de litere, preferabil cu „diplomă roşie”, să fie membru de partid şi devotat cauzei măreţului popor sovietic, care să aibă profilul psihologic al individului social dornic să parvină, dar să aibă şi slăbiciuni şi vicii prin care, suplimentar, să poată fi controlat.

Iniţial, subalternul S.B. s-a gîndit la un verişor din Vulcăneşti de-al soţiei sale şi la fratele unui prieten de familie de la Dubăsari. De altfel, în timpul zilei, i-a sunat şi le-a spus că le va face o vizită în zilele următoare. După serviciu, subalternul S.B. s-a dus la un restaurant în care, de regulă, bea 4-500 de mililitri de coniac, timp în care mai trăgea cu urechea la ce se mai vorbea prin jur. Şi-a petrecut cîteva ceasuri în tovărăşia unui preot de încredere şi care oficia slujbe religioase cu aprobare.

În drum spre casă, după ce băuse 700 grame de coniac, fără să se îmbete deoarece „era antrenat” (era doar un pic ameţit), şi-a adus aminte de tînărul acela promiţător din raionul Lăpuşna de la Institutul Pedagogic de Stat din Chişinău (actualmente „Ion Creangă”), pe care-l chema Tanasa Costiclă, ajuns profesoraş de provincie fără altă perspectivă decît alcoolizarea cu samagon pe treptele crîşmei săteşti. Corespundea tuturor criteriilor cerute de comandant, mai ales că îi plăcea să bea tării şi la beţie făcea pipi în pantaloni. Era omul ideal!

În scurt timp, Tanasa Costiclă ajunge peste noapte la Institutul de Limbă şi Literatură. Viaţa i s-a schimbat radical – dacă, pînă atunci, viitorul său se prefigura a fi cel de învăţător beţiv al satului, la noul său loc de muncă a fost ajutat să i se încredinţeze şi funcţii politice de partid. Era om de încredere, de nădejde, căci nu oricine pupa un astfel de loc de muncă şi funcţie politică. Şansa lui a fost că era băiat amărît de la ţară, care a putut fi uşor gîdilat la orgoliu cu gîndul că el, un pui de ţăran, a ajuns mai mare peste cei de la oraş, din Capitala RSSM.

Ale tinereţii valuri şi baluri…

Anii 1989-1991 au fost o adevărată mană cerească pentru specialistul în limbă moldovenească, Tanasa Costiclă, ca, de altfel, şi pentru foarte mulţi vechi tovarăşi însărcinaţi să participe, care pe unde poate, la edificarea noului stat R. Moldova, să lupte pentru limba română, istoria românilor şi unirea cu România. Activităţi necesare foştilor stăpîni pentru a rămîne vecini pe vecie cu noul stat, prin Transnistria.

Ce ani romantici au fost 1989-1991, cînd încă exista URSS, mai ales că se putea fura pe rupte şi se putea falsifica orice! Relaţiile dintre sexe au cunoscut o explozie nemaivăzută decît, pe ascuns, pe casetele porno. Nici violurile nu mai erau ca cele de odinioară!

Ca un rămas bun prietenos, URSS le-a permis celor însărcinaţi cu românismul să-şi trimită şi copiii la studii în ţara vecină. Vrînd să-l trimită la facultate, la Iaşi, pe fiul său Alejandro, ca să studieze ce şi cum stă treaba cu injustiţia, Tanasa Costiclă s-a opintit într-un hop: afurisitul de copil s-a jucat de-a tata şi de-a mama, cu o fată, cu care nu trebuia şi cînd nu trebuia, motiv pentru care s-a trezit că nu are diplomă de absolvire ca să meargă la facultate. Dar ce nu se poate procura atunci cînd ai relaţii şi, ca tată, te foieşti printre toţi parveniţii ajunşi în fruntea noului stat! Prin urmare, din pămînt, din iarbă verde „şi dintr-o localitate anume”, tăticul i-a găsit copilului o diplomă de absolvire şi l-a trimis în România berbec pentru a se întoarce „capră plahotniucciană”.

Îşi mai aminteşte cineva din ce pricină a fost demis Dumitru Pulbere de la CC?

Dar să revenim la „clanul Tănase”, căci chiar este un clan – tatăl, îmbătat fiind de propria-i importanţă, se crede un fel de lider absolut de opinie, iar fiul, ca preşedinte al Curţii Constituţionale (CC), este o prelungire (i)morală, răzbunătoare şi plină de ură a tatălui său, care l-a ajutat la greu. Ambii sînt slugă la acelaşi stăpîn. Tatăl, om bătrîn, de, şi-a schimbat stăpînii, prin trădare, cu rapiditatea cu care îşi făcea nevoile în pantaloni cînd se îmbăta turtă.

Sigur că, în viitor, vor fi uitaţi aşa cum orice om vrea să uite o amintire dezgustătoare. Pînă atunci, însă, trăiesc în huzur social şi se bucură de relativa şi efemera lor notorietate de tip provincial, iar asta pentru că sînt scule eficiente stăpînului. Fiind plasaţi în acest context, fireşte că sînt lăsaţi să-şi rezolve şi propriile lor răfuieli cu cei pe care nu-i agreează. Vă daţi seama cît de departe sîntem de civilizaţia autentică dacă a ajuns să dea lecţii de morală socială şi politică oameni ca Tănase tatăl şi fiul, ultimul cu acoperire juridică?

După ce l-a slujit ca un cîine rebegit pe Iurie Roşca la „Flux” (a se vedea arhiva!) şi l-a trădat, Tănase tatăl are pretenţia unui jurnalist echidistant absolut. În fond, şi-a rafinat metodele de a-şi proteja publicistic noul stăpîn. În aparenţă, parcă i-ar critica pe cam toţi, adică pe cei din faţă – pe Filat, cel mai des şi în maniera lui Ghimpu, semn că ordinele vin de la acelaşi personaj, rareori pe Lupu şi Ghimpu sau pe cei desprinşi din PL, dar niciodată pe Vlad Plahotniuc! De ce?

Au fost Pădurea Domnească, atacurile de tip rider, procurorul general Zubco (care îşi păstra în birou înrămată prima pagină a ziarului „Timpul”), şi multe, multe altele în care numele lui Plahotniuc a figurat, inclusiv falsurile cu cele două identităţi, monitorizarea de către Interpol sau Înalta Curte de la Londra, dar echidistantul Tănase a fost singurul care n-a luat o cît de mică poziţie critică! De ce? Păi deduceţi singuri!

Îşi mai aminteşte cineva din ce pricină a fost demis Dumitru Pulbere de la CC? Acesta a fost demis pentru o pretinsă declaraţie politică, care nici măcar nu a fost aşa, numai că trebuia eliberat locul pentru Tănase fiul, iar noi prevăzusem asta cu mult timp înainte. De cînd a ocupat postul de preşedinte al CC, Tănase fiul, ca şi tatăl său, se crede Împăratul Constituţiei şi tuturor legilor acestei ţări. De ce? Pentru că ştie bine cîtă putere are în această ţară protectorul său din umbră! Din acest motiv, timpul va demonstra că toate Hotărîrile CC luate sub patronajul lui Tănase fiul au avut caracter strict politic, iar despre discursurile sale cu accente pur politice nici nu are rost să mai vorbim! Măcar dacă găseau altă motivaţie spre a-l destitui pe Dumitru Pulbere!

Aparenţa Puterii şi luxul ia minţile şi le întunecă raţiunea tuturor celor obsedaţi de acestea. Tot europenizarea ţării o să le vină de hac! Visau vreodată Adrian Năstase, fost prim-ministru şi ministru de Externe al României, şi ceilalţi peste o mie de miniştri, secretari de stat, consilieri prezidenţiali, prefecţi, primari, consilieri judeţeni şi locali şi alţi puternici ai zile din România că vor intra în puşcării şi vor fi cercetaţi penal? Niciodată! Acesta a fost preţul integrării europene, iar acum este, totuşi, de-abia începutul! Aşa va fi şi în R. Moldova!

Nimic personal

O ciudăţenie constatată, de-a lungul anilor, care îmi pare că are conotaţii clinice, este faptul că o serie de jurnalişti de aici, aşa cum este Tănase sau bătrînul meu vînător de la „Literaturnaia Gazeta”, iau totul la modul personal cînd scriu, de aceea sînt şi plini de ură şi vor nimicirea definitivă a celor care-i contrazic. Nicăieri nu am mai întîlnit aşa ceva. Probabil că problema stă în trecutul lor sovietic, dar… este problema lor! Ei nu-s capabili să scrie detaşat, să se amuze, să rîdă chiar şi să lase în urmă ceea ce au terminat de scris despre ceva sau cineva. Îşi transformă subiecţii în pradă pe care trebuie s-o devoreze cu orice preţ. Oamenii aceştia nu vor fi liberi niciodată pentru că sînt dependenţi mintal de ura care-i animă împotriva tuturor ce nu-s de aceeaşi părere cu ei.

Văzînd cum acţionează şi cunoscînd destule, proiecţia socială a celor doi Tănase, tatăl şi fiul, o asemui cu un clan de tipul celebrului clan mafiot al sicilienilor. O judecată de valoare, pur şi simplu, o constatare firească a unui om curat faţă de un soi de fenomen de interes public, care dăunează moralei sociale şi justiţiei.

Spre a nu fi acuzat de subiectivism singular, vă ofer cîteva spicuiri dintr-o analiză a lui Bogdan Ţîrdea, analist politic şi cadru universitar, privitoare la Alexandru Tănase, preşedintele CC. Concluziile le veţi trage singuri şi-mi puteţi confirma sau infirma impresia mea că cei doi Tănase sînt parte a unui clan.

„Schema după care se adoptă deciziile CC este una simplă, scrie Ţîrdea. Dacă sînt atinse interesele păpuşarului (Vlad Plahotniouc; n. aut.), în special de către PLDM, indivizi din cadrul PCRM, sau PL, se adresează la Curte. Aceasta, la rîndul său, emite decizia „corectă”. Curtea şi-a şters picioarele de victimele evenimentelor din 7 Aprilie anulînd termenul de prescripţie. Astfel, atît autorii, provocatorii, cît şi torţionarii vor scăpa nepedepsiţi. De acum încolo ei vor rînji în faţă tinerilor maltrataţi, avînd indulgenţă de la curtea lui Tănase. Amintim că printre acuzaţi sînt mulţi judecători (cumnaţi şi fini ai lui Plahotniuc şi Poalelungi).

Curtea a protejat raiderii, umilind victimele atacurilor din 2010-2011. La sfîrşitul anului 2011, CC a anulat amendamentele anti-raider, operate la cîteva legi, care permiteau executivului să lupte cu atacurile raider. Ca mai apoi, la 7 Aprilie 2012, Tănase să fie surprins de SIS cum ”comemorează” victimele evenimentelor din 7 Aprilie 2009 la biroul finului lui Plahotniuc şi apoi la reşedinţa prezidenţială. După această decizie a CC, s-a aflat că raiderii au întreprins încă un şir de atacuri asupra unor întreprinderi profitabile: Registru (7,8 mln dolari), Regia Transport Electric (25 mln lei), MAIB, etc.

CC s-a opus de mai multe ori reformei în justiţie, protejînd judecătorii corupţi, adică propria breaslă . Astfel, în Iulie 2011 legislativul a votat legea privind lichidarea instanţelor economice. În Februarie 2012, CC declară neconstituţională lichidarea judecătoriilor economice unde ”înflorea” corupţia, schemele mafiote, se legalizau atacurile raider şi preluarea proprietăţilor de la business-manii oneşti, dar în special – de la stat.

La fel, Curtea a declarat neconstituţională modificarea legii cu privire la statutul judecătorului, impusă de europeni. La 5 Septembrie 2013, CC a decis că este interzisă percheziţia judecătorului, reţinerea şi arestarea fără permisiunea CSM! Prin decizia Curţii, doar Procurorul General, numit pe criterii politice de PD, poate organiza flagrantul, nu şi MAI. Amintim că adresarea la Curte a fost făcută de M. Poalelungi, preşedintele CSJ, scula păpuşarului şi prietenul fidel al avocaţilor lui Plahotniuc – Tănase şi Nagacevschi –, lucru pe care aceştia l-au recunoscut public.

Tot Curtea s-a opus modificărilor legii despre Curtea Constituţională, prin care Parlamentul interzicea Curţii să examineze actele normative cu caracter individual (gen eliberările din funcţii, etc.). Deci, CC apăra cu vehemenţă clanul mafiot din justiţie.

La 2 Iunie, CC a decis că Judecătorii de la Curtea Constituţională nu pot fi revocaţi de Parlament. Adresarea a fost făcută, cum era şi firesc, de PL. Altfel spus, CC a devenit un fel de inchiziţie, organ plasat deasupra Constituţiei, Parlamentului, Legii şi chiar cetăţenilor.

CC a violat principiul prezumţiei nevinovăţiei şi voinţei poporului cînd la 22 Aprilie 2013 a emis decizia prin care îi interzicea lui Filat să deţină funcţia de premier, în baza “unor suspiciuni de corupţie”. Decizia a fost dur criticată de ambasadorul SUA William Moser, Dirk Schuebel. Interesant e şi faptul că decizia a fost emisă de Tănase, el însuşi fiind suspectat de corupţie (acuzaţii de planificare a atacurilor raider), de acuzaţii că ar fi fost cointeresat în legalizarea cultului islamic, de faptul că şi-a promovat interesele personale prin legea notariatului şi a avocaturii şi că execută ordinele păpuşarului”, mai spune Bogdan Ţîrdea.

Nu cred că mai este cazul să mai adăugăm ceva. Rămîne doar să ne rugăm ca ţara să se integreze cît mai curînd în UE, singura şansă prin care putem scăpa de cele mai sus arătate!