DESPOTISMUL POLITIC AMERICAN

Cazul Bradley Manning, nedreptatea definitorie a lui Obama

Bradley Manning, sursa WikiLeaks, a fost găsit vinovat în cazul a 20 din cele 22 de capete de acuzare. A fost găsit nevinovat doar în ce priveşte ajutarea inamicului. În rest, Manning este vinovat de spionaj, furt, fraudă informatică, etc. Cumulate, pedepsele ajung pe aproape 140 de ani de închisoare. Mai există însă o şansă pentru tînărul Manning: negocierea pedepsei în cadrul tribunalului militar de la Fort Meade, Maryland. Revista germană Der Spiegel, care a publicat multe din telegramele WikiLeaks, a luat o poziţie foarte dură faţă de verdictul pronunţat în SUA şi faţă de administraţia Obama, mai cu seamă că totul vine pe fondul scandalului de spionaj al NSA în Europa.

Iată materialul publicat în ediţia electronică în limba engleză a Der Spiegel.

„Niciodată nu s-a pus problema dacă Bradley Manning a violat sau nu legile americane. Manning a pledat vinovat pentru zece capete de acuzare, în faţa tribunalului militar care îl judecă. Pedeapsa maximă pentru aceste acuzaţii este de 20 de ani de închisoare, o pedeapsă inacceptabilă, dar măcar una care părea că nu poate fi extinsă.

Acum, această pedeapsă poate ajunge pînă la 136 de ani de închisoare. Procurorii au adus artileria grea şi au invocat Espionage Act, o lege care a fost adoptată în 1917, de teama spionajului şi sabotajelor germane în Primul Război Mondial.

despotismulpolitic american2 copy.jpg

Se numeşte despotism politic încercare de a folosi această lege într-un proces care nu are nimic de-a face cu spionajul sau cu sabotajul. Aceasta înseamnă că apărarea nu mai poate argumenta că Manning nu a făcut rău nimănui, ca a acţionat în interesul public. Aceasta îl privează pe Manning de singura modalitate de a-şi justifica acţiunile şi de posibilitatea de a obţine un verdict favorabil.

Reacţia cea mai indicată faţă de acest verdict ar fi anularea sa. Ar fi un exces de zel ca acest caz să fie folosit ca un avertisment adresat potenţialilor inculpaţi din raţiuni politice. Militarul în vîrstă de 25 de ani, care nu convinge deloc că ar fi o figură eroică, este cea mai recentă victima a prelungirii isterice a „războiului împotriva terorismului”.

Procesul lui Manning nu este primul în care Statele Unite îşi demonstrează voinţa de a preîntîmpina răspîndirea unor adevăruri pe care nu le doreşte a fi cunoscute. Fostul preşedinte Richard Nixon a încercat să folosească Espionage Act pentru a-l băga la închisoare pe cel care a obţinut documentele Pentagonului referitoare la planificarea războiului din Vietnam. Cu un verdict împotriva lui Manning, Obama a reuşit acum acolo unde Nixon a eşuat.

Această nedreptate – mai mult decît retragerea din doua războaie, mai mult decît încercările sale de a transforma SUA într-o ţară mai echitabilă din punct de vedere social – va defini preşedinţia lui Obama pe termen lung.

Spiegel, alături de alte mari publicaţii internaţionale, a editat şi a publicat scurgerile de date pe care Manning le-a diseminat prin WikiLeaks. De aceea, este în interesul Spiegel ca viitoarele surse să nu fie intimidate, ca acest verdict să fie anulat. Ar fi şi în interesul lui Obama. Reputaţia SUA este in joc, împreuna cu credibilitatea unei ţări în care libertatea înseamnă şi confruntarea cu adevăruri incomode.

Scurgerile de informaţii sunt necesare pentru prevenirea abuzului de putere. Scurgerile lui Manning au dezvăluit crime de război, chiar daca unele care au rămas nepedepsite. Au dezvăluit, din timp, dezorientarea de care au dat dovadă operaţiunile SUA în Afganistan. Iar telegramele diplomatice, departe de a fi o bîrfă la nivel înalt, au arătat cum cei aflaţi la putere şi-au dezamăgit propria naţiune.

Obama trebuie să-l graţieze pe Manning. astfel încît viitoare asemenea personaje să nu se mai trezească căutînd refugiul în şi mai întunecatul teritoriul al preşedintelui rus Vladimir Putin. Politicieni care au încălcat legea, precum Richard Nixon şi conspiratorii din afacerea Iran-Contra (fostul secretar al Apărării Caspar Weinberger şi fostul consilier pe probleme de securitate naţională Robert McFarlane) au fost exoneraţi. Pînă la urmă, există şi hoţi onorabili. E timpul şi pentru a ierta pe cineva care le-a spus hoţilor pe nume.’’