Înotul în apă rece ar putea proteja creierul de boli degenerative, precum demența, au descoperit cercetătorii de la Universitatea Cambridge, citați de BBC.

Cheia este o proteină pe care au găsit-o în sîngele persoanelor care obișnuiesc să înoate la o piscină în aer liber neîncălzită din Londra, deschisă tot timpul anului. Testele pe șoareci au arătat nu doar că această proteină, numită RBM3, încetinește declanșarea bolii, dar chiar are un rol reparator. Ar putea fi o pistă pentru crearea unui nou medicament. Medicii știu deja de multă vreme că răcirea corpului poate avea un efect protector asupra creierului, de pildă în cazul unor operații, dar încă nu este prea clar cum.

Ar putea avea legătură cu abilitatea mamiferelor de a intra în hibernare. Oamenii de știință au observat că atunci cînd urșii sau aricii intră în somnul de Iarnă, o parte din sinapse – conexiunile din creier – se rup, iar cînd se trezesc, sinapsele se refac ca prin miracol.

În stadiile incipiente ale bolii Alzheimer și ale altor boli neurodegenerative, aceste conexiuni ale creierului se pierd.

Acest lucru duce la o cascadă de simptome asociate demenței, inclusiv pierderea memoriei, confuzie și schimbări de dispoziție, și, în timp, la moartea celulelor cerebrale.

Deși pot exista beneficii pentru înotul în apă rece, medicii îndeamnă la prudență. Șocul intrării în apă rece poate fi periculos pentru sănătate, iar în unele cazuri poate provoca chiar atacuri de cord. Aceasta cu atît mai mult cu cît, în general, bolile neurodegenerative se instalează pe măsură ce oamenii înaintează în vîrstă.

Giovanna Mallucci, care conduce un Centrul pentru de Cercetare a Demenței de la Universitatea din Cambridge, spune că descoperirea ar putea îndrepta cercetătorii spre noi tratamente care ar putea ajuta la prevenirea demenței.

Riscurile asociate înotului în apă rece depășesc beneficiile potențiale, astfel încît acesta nu este ca un tratament potențial pentru demență, spune ea.

Malucci adaugă că provocarea este de a găsi un medicament care să stimuleze producția de proteine la oameni și, mai important încă, să demonstreze că, într-adevăr, ajută la întîrzierea demenței.

„Dacă am încetini progresul demenței cu cîțiva ani la întreaga populație, acest lucru ar avea un impact enorm din punct de vedere economic și al sănătății”, spune ea.