Pedofilii îşi schimbă tactica agresivă de afirmare: vor să intre sub umbrela LGBT

Pedofilii vor să fie numiți altfel și caută să-și facă din nou loc sub umbrela comunității LGBT. Un grup de pedofili încearcă să destigmatizeze pedofilia, redenumindu-se  „Persoane Atrase de Minori” (MAP), scrie LifeSiteNews. Este vorba de un grup de pedofili care încearcă să se autointroducă în comunitatea LGBT, megînd atît de departe încît a ajuns să-și creeze propria versiune a drapelului curcubeu pentru Gay Pride Month. Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză, scrie sursa citată, explicînd că, în esență, MAP încearcă să se alipească la comunitatea homosexuală, care, din raționamente politice și de justiție, s-a distanțat de cauza pedofilă încă de acum cîteva decenii.

În ultimii zeci de ani, mișcarea drepturilor homosexualilor și-a canalizat energiile sale asupra a ceea ce deranjează cel mai mult opinia publică conservatoare: cîștigarea dreptului la căsătoria între persoane de același sex și dreptul de a servi în mod deschis în Armată.

Cu toate acestea, imaginea orientată către familie, imaginea culturii homosexuale prezentată de către activiștii homosexuali este „departe de originile mișcării” din anii 1960 și 1970 cînd grupuri limitrofe precum NAMBLA (North American Man-Boy Love Associationau  Boy Love Association), care militau pentru legalizarea pedofiliei, au fost parte integrantă a coaliției lor.

Rădăcinile adînci ale mișcării homosexualilor erau familiile anti-religioase și anti-nucleul esențial al familiei și aproape că au redus ființele umane la nimic altceva decît la simple  obiecte sexuale.  În mod ironic, acum homosexualii, și în special cuplurile gay și lesbienele căsătorite, își exprimă repulsia față de identificarea pedofililor cu drepturile homosexualilor.

Așa-numita The Prevention Network (Rețea de Prevenire) urmărește să rebranduiască pedofilia ca pe un atribut non-periculos al „Persoanelor Atrase de Minori". Care pretind că doar privesc, dar nu ating, folosind povestiri și mărturii pentru a umaniza potențialul molestator al copilului. Site-ul WebPreventionNetwork.org susține că „toată lumea (inclusiv persoanele atrase de minori) merită sprijin". Iată exemplul unei relatări care încearcă să apeleze la coarda sensibilă a cititorilor în timp ce reabilitează reputația membrilor MAP, descriindu-i ca pe niște băieți buni care nu amenință, ba chiar ca pe niște victime:

„John a fost la un pas de sinucidere. El a fost agresat de trolli pe social media în cea mai mare parte a vieții sale pentru că era diferit. Cei care îl agresau erau în primul rînd oameni care au susținut, pe baza convingerilor lor religioase, că John o să meagă în Iad și merită să moară. Și au descris cu lux de amănunte cum l-ar ucide. Disperat și dorind să fie ajutat, John a căutat tratament pentru rușine, depresie și împotriva sinuciderii. Avea nevoie disperată de ajutor, deoarece nu a vrut niciodată să facă rău nimănui. După ce a împărtășit atracția sa față de copii, terapeutul i-a spus: "Nu tratăm infractorii sexuali".

În primul rînd, să fim clari. John nu este un molestator de copii, nici un infractor sexual. Are o atracție pentru copii. El este însă hotărît să contribuie la prevenirea abuzului sexual asupra copiilor, vorbind împotriva acestuia și demonstrînd sprijinul acordat programelor de prevenire a abuzului sexual asupra copiilor pe site-urile sociale. John merită sprijin ca și ceilalți care au o atracție față de minori. La urma urmei, este știut că izolarea și depresia cresc riscul de a face ceva ce ar putea să regrete. De asemenea,  am vorbit și cu "Janes", o femeie care se identifică ca pedofil anti-contact și non-ofensiv și ca și John nu are nici o dorință de a face rău copiilor.”