DE VORBĂ CU GHEORGHE FLORESCU, AUTORUL CUNOSCUTEI CĂRŢI “CONFESIUNILE UNUI CAFEGIU”

După o viaţă de om trăită şI învîrtită în jurul cafelei (de la vîrsta de 8 ani, pe cînd ucenicea la mentorul său, armeanul Avedis Carabelaian, şI pînă la cei 69 de ani, pe care-i va împlini în curînd), Gheorghe Florescu pare el însuşi compus din cele mai aromate, rare şi rafinate boabe de cafea din lume. Este o adevărată enciclopedie în materie, putînd povesti ore în şir de la primii zori ai descoperirii şI preparării magicei licori şi pînă la marii oameni ai lumii pasionaţi în exces de parfumata fiertură. ŞI dacă, totuşi, nu poate divulga secretul profesional propriei reţete de preparare a cafelei, se bucură, în schimb, să vă arate cum se poate pregăti cea mai minunată ceaşcă de cafea cu mijloacele pe care le aveţi la îndemînă.

de vorba cu gheorghe florescu2 copy.jpg

Atenţie! “Bărbatul trebuie să facă soţiei cafeaua”

Cînd intri în micuţa prăvălie situată în Piaţa Rosetti din Bucureşti, olfactiv, simţi cum te dezmiardă zeci de arome amestecate ce te fac să inspiri cu nesaţ aerul dens, îngemănat cu parfumul boabelor de cafea proaspăt prăjite şI depozitate în cilindri de sticlă. Abia apoi, vizual, realizezi că nu eşti departe de-a crede că ai intrat în peştera comorilor lui Ali Baba. Alune, fistic, şerbet, dulceţuri, băuturi fine, fac ca papilele gustative s-o ia razna, creînd pofte de nestăvilit. Dincolo de tejghea, coborît parcă din poveştile cu Harun-al-Rashid, ca un “calif” al cafelei, sau ca un pezevenghi moş Cadîr, din piesa “Tache, Ianche şi Cadîr” a lui Victor Ion Popa, stă Gheorghe Florescu gata să interacţioneze amical şi şăgalnic cu oricare client intrat pe uşă. “Negustorul ideal este pentru Jurnalul Naţional”, versifică vesel la moment cafegiul. Cum “la aşa ceva e imposibil să spui nu” (ca într-un vers al lui Alexandru Andrieş, ce stă înrămat la loc de cinste pe unul din pereţii cafenelei), cafeaua se acceptă şi se porneşte discuţia. “Minunat şi recomandat este ca bărbatul să facă iubitei sau soţiei cafeaua de dimineaţă! Să ştiţi de la mine: cafeaua fidelizează cuplul. Şi să nu-mi spună nici un bărbat că nu se pricepe, fiindcă numai dacă nu vrea sau nu are dragoste de parteneră nu poate surprinde plăcut, după o noapte furtunoasă, cu o ceaşcă de cafea preparată în buza zilei! Mulţi asociază cafeaua cu ţigara. Dar, aşa cum un vin bun nu trebuie stricat cu apă minerală, nici gustul cafelei nu trebuie alterat cu fumul de ţigară. Însă asta e treaba fiecăruia, eu n-am fumat niciodată, dar cafea beau de la 8 ani”

“Balzac bea 50 de cafele pe zi”

Cu o tichie tradiţională armenească pe cap, primită recent din Nagorno-Karabakh (de care e mîndru nevoie mare!), aşezat comod, cafegiul deapănă povestea cafelei: “După părerea mea, Europa n-ar fi evoluat pînă la stadiul unde este acum dacă n-ar fi fost bobul de cafea. Marile revoluţii din Europa s-au făcut sub imboldul cafelei, căci, indirect, bobul de cafea a influenţat aceste mişcări de mase, pregătirile revoluţiei franceze făcîndu-se în cafenelele Parisului. Cafeaua socializează. Prima cafenea din lume s-a înfiinţat la Mecca, în 1517. Guvernatorul cetăţii nu prea a fost de acord cu asta, că musulmanii de acolo beau cafeaua cu sacul şi deveneau mai agitaţi. Cu credinţa că nu ofensez distinsele doamne, afirm hotărît că cea mai bună cafea o fac bărbaţii, fie că o fac pentru ei, fie că o fac pentru iubitele lor. Gingis-Han îşi prepara cafeaua singur. Napoleon avea şapte ibrice deodată puse pe jar. Balzac bea 50 de cafele pe zi, Robespierre era mare băutor de cafea, iar Jean Jaques Rousseau adulmeca în primul rînd aroma cafelei de dimineaţă şi abia apoi celelalte arome ale naturii. De la noi ştiu sigur că guvernatorul Mugur Isărescu îi prepară cafeaua soţiei, iar actorul Victor Rebengiuc  îşi face de-o viaţă singur cafeaua de dimineaţă”. 

Secretul preparării cafelei la domiciliu

Comerciant de-o viaţă, a învăţat că sunt clienţi care ar oferi de la 15 lei (150.000 lei vechi) pînă la 160  lei (1.600.000 lei vechi) pe 100g de cafea şi cunoscători care ar cumpăra o sticlă de Brandy Ararat Divin chiar şi la preţul de 2.400 lei (24.000.000 lei vechi), produse care de găsesc la vînzare în cafeneaua sa. De aceea lucrează pentru toate buzunarele şI pentru toate mofturile. “Preţul oglindeşte întotdeauna calitatea, sunt preţuri internaţionale. Dar vreau să spun pentru cititorii Jurnalului Naţional cum se face cea mai bună cafea, din cafeaua pe care o are omul acasă, o cafea normală la ibric. Se ia ibricul şi se măsoară apa cu ceaşca cu care se bea cafea, cam 50 ml. Se pune la fiert. Dacă se bea cu zahăr, se pune o linguriţă rasă. Dacă se bea cu miere, se pune mierea la sfîrşit, mierea nu trebuie fiartă. Cînd apa ajunge la o temperatură călduţă, ca de făcut pîine, atunci se pun două linguriţe de cafea (pentru fiecare ceaşcă) nici pline cu vîrf nici rase, obişnuite. Se amestecă şi se lasă să fiarbă pînă cînd devine fiertura mai vîrtoasă, dar să nu ajungă să dea în clocot. Se mai ia un vîrf de linguriţă de cafea şi se presară ca o ploaie, cum ai pune zahăr pudră peste o gogoaşă. Acest vîrf de linguriţă presărat reprezintă marele secret al unei cafele de excepţie la ibric! Se amestecă, se face un caimac deosebit care se pune, o lunguriţă-două, în ceşti. Cafeaua din ibric se lasă să fiarbă pînă dă în clocot şi se pune peste caimacul din ceaşcă. Soliman Magnificul aşa făcea, învăţat de către un armean. Armenii domină lumea cafelei, sunt cei mai buni preparatori de cafea din lume”, încheie cu zîmbet larg Gheorghe Florescu. Iar noi am încălecat pe-o şa/ Şi v-am spus povestea cafelei aşa.