DE LA EPITROPIA ROMANEASCA PINA LA „OPEKA” RUSEASCA

Începînd a mă interesa de toponimele Bravicei, m-am oprit la cel ştiut de tot satul – Opec. Este un loc atît de pitoresc de uiţi pe ce meleag te afli cînd ajungi în mijlocul lui: deal, pădure, izvoare cu ape curgătoare, livadă boierească, fîntalul, pe unele locuri apar, dacă nu chei, apoi „cheiţe”, cîte un salcîmete, mai şi o porumbişte, apoi altă vegetaţie virgină, dar toate fac raiul păsărilor, şopîrlelor, şoarecilor şi altor animăluţe, dar cel mai important a fluturilor de toate culorile. Livada bătrînă, dar încă atît de vie! Pomii încărcați cu roade, dar şi cu „felinare” verzi, adică „măturile”, adică „globurile” de vîsc. La fel de măgulitor este panorama din Opec: din deal în valea Culei și pînă pe dealul Chîrnicei după care „stă întinsă ca într-un pătul” toată Valea Ţarinei. Biotopul de o rară frumuseţe are un nume misterios, după cum am arătat mai sus – Opec! De aceea, vreau să ştiu de unde? De cînd? De la cine? a coborît acest nume pe meleagul bravicean.

În DEX-ul românesc pentru opec nu există nici o definiție. În cel rusesc „opeka” ar însemna tutelă, custodie. Oare să fi fost vre-un „opekun” și pe la Bravicea? Mi-am reamintit de actele vechi ale Basarabiei din Imperiului Rus, în care a existat un comitet cu denumirea „Dvorianskaia opeka”, inclusiv pe circumscripția Chișinău-Orhei. În acest comitet figura un „bravicean”, cel puțin cu moșii la Bravicea și anume Alexandru M. Ralli.

În acest context sînt necesare cîteva aspecte despre „dvorianskaia opeka” din Imperiul Rus sau „tutela nobilimii” pe limba noastră. Avea rolul de a supraveghea averile copiilor minori rămaşi orfani pînă la majoratul lor de 17 ani. Tutela era un organ în care se adunau, după modelul unei societăţi, persoane cu acest statut – nobili. A fost introdusă în 1775 pentru a reforma custodia asupra orfanilor pînă la 17 ani, văduvelor, bătrînilor, invalizilor de muncă, risipitorilor de averi, domeniile ruinate. Organul avea preşedinte, judecător şi doi juraţi. Aceștia se alegeau la adunarea generală a nobililor. Acest organ legislativ a funcţionat pînă în 1917, inclusiv în Basarabia.

Aici apar trei întrebări. Provine Opecul din Bravicea de la acest jurat din „opeka dvorenească”? Să fi fost oare vre-un orfan pe la Bravicea și luat în grija vre-unui opekun? O fi fost vre-un orfan risipitor de moștenirea părintească și averea lui a fost luată în grija vre-unui opekun?

Respect învățătura din Biblie: caută și vei găsi. Am căutat și am găsit, dar răspund și la prima întrebare. Juratul Al.M. Ralli din „dvoreanscaia opeka” nu se potrivește, fiindcă acesta în istoria satului figurează doar ca boier și cele aflate ulterior de mine – confirmă. Mai departe caut un orfan cu moșii pe la Bravicea și l-am găsit, el s-a numit Lupu Roseti. Cel care s-a prins de această poveste despre originea misterioară a unui toponim din Bravicea, vrea și este curios să afle dacă am găsit și un risipitor de moștenire părintească luat la evidență de „dvoreanscaia opeka”?

Accentuiez tare și subliniez cît mai apăsat: dacă găseam risipitorul de avere părintească primul, rămînea orfanul Lupul Roseti fără poveste. Nu investigam „la microscop” un neam din Rosetiști stabiliți și prin Basarabia, și ratam atîta istorie bună de tot neamul moldovean. Ratam și altă înțelepciune omenească pierdută prin viață, din care se poate trage o învățătură și azi. Continui în această ordine că ratam să aflu informații din care se poate completa istoria satelor din vecinătatea Bravicei. Dar fiindcă trebuie să respect regula de ziare bune – articole scurte pe înțelesul tuturor – așa voi face. Toate cele descioperite cu referință la: epitropia românească, comitetul dvorenesc, opeka dvorenească, Opecul din Bravicea le voi expune fiecare aparte.

 

Epitropia celor trei Rosetiști: Zoe, Radu și Lupul din Bravicea

Orfanul cu două părți de moșii în Bravicea sau Lupu Roseti, în 1805 s-a adresat domnitorului Al. Moruzi pentru a intra în posesia moșteniri pierdute odată cu pierderea părinților. Unde a trăit acest copil Lupul Roseti și cine l-a îngrijit pînă la majoratul lui de 17 ani nu avem de unde afla. De aceea trec la informația similară din familia lor mare, de unde s-a aflat că în Țara Moldovei, la fel, funcționa un fel de comitet, sau mai bine zis o lege nescrisă de a se îngriji cineva de orfani.

Domnitorul Al. Moruzi ţinea de nevastă pe Zoe sau Zoiţa, fiica lui Lascarachi Roset, care în 1783 era vel vornic şi mare boier în divanul lui Al.C. Mavrocordat. Părinţii Zoiei, botezați Lascarachi și Ileana au murit de tineri şi, foarte trist, într-o zi. Au rămas doi copii orfani: Zoia de 15 ani şi Radu de 13 ani. Regretabil, dar şi săraci. De aceea, ei aveau nevoie de o tutelă. Primii candidaţi au fost unchii de pe tată – Roset, Niculai poreclit Baston (în 1783 vel vornic şi mare boier în divanul lui Al.C. Mavrocordat) şi cu soția Catinca (Sturza). Vorniceasa Catinca a refuzat categoric să îngrijească pe Zoița și Răducu. Astfel, următorii candidaţi la tutelă a fost familia Dimachi Manolache și Bălaşa (de fată şi ea din Rosetti-Roznovanu). Observăm, o altă rudă mai îndepărtată de pe tata lor.

Aici mă opresc la Zoiţa Moruzi-Rosetti – refuzată de o mătuşă şi primită din toată inima de un unchi burlac, apoi cu mila lui Dumnezeu și însurat după o Rosetistă. Și mai spun că cine va citi povestea ei din volumele lui Constantin Gane „Trecute vieți de Doamne și Domnițe”, v-a înţelege că soarta are grijă de fiecare. Trebuie doar să avem încredere în Doamna Soartă şi să nu o certăm atunci cînd nu ne merge bine în viaţă. Ea are grijă absolut de fiecare! Doar că nu o înţelegem de fiecare dată şi nu ne prindem de norocul pe care ea îl presoară peste tot în viaţă.

Anume din istoria Zoiei și a lui Radu, adoptați de familia Dimachi, am găsit explicația potrivită pentru Opecul din Bravicea. La basarabeni, adică în rusă, grija de orfani se numea „opeka”, iar în moldovenește „tutelă”, românește, adică ştiinţific și corect – epitropie. Recunosc că este un termen necunoscut şi nefolosit în lexiconul, cel puţin al, meu.

Conform DEX-lui românesc acesta este de origine neogreceasă (πιτροπή, πιτροπα) şi se traduce – a ţine, a avea pe cineva sub tutelă. În sfîrşit am găsit ceea ce căutam: grija de orfani și în Ţara Moldovei, iar persoana sau familia respectivă se numea epitrop sau epitropi. Traducerea şi definiţia termenului epitrop corespunde celui din rusă opeka.

Mai departe mi s-a părut atît de simplu și chiar m-am azartat să menționez că Opecul din Bravicea provine de la Lupu Roset, care în 1805 a avut cele două părți de moșii în epitropia moldovenească, confirmată după 1812 de opeka rusească. Însă istoria de aceea este istorie, că nu mai are capăt, fiindcă stăpînește informații cît se poate de utile, de aceea continui cu povestea lui Lupu Roset cu moșii la Bravicea.

Asea M. TIMUŞ

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
07.03.24 - 00:42
01.03.24 - 00:46
08.03.24 - 20:46
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40