Absurdităţile civilizaţiei contemporane

Autor: Mihai CONŢIU

Pe 15 ianuarie, am citit, în ziarul Adevărul.ro, încă un articol care mi-a luat piuitul. Articolul este intitulat „Oxford University Press interzice cuvîntul porc pentru a nu jigni musulmanii şi evreii” şi este semnat de Ana Stan.

Editura Oxford University Press şi-a avertizat scriitorii să nu menţioneze porcii, cîrnaţii sau să aibă cuvinte ce au legătură cu porcii în cărţile pentru copii, în încercarea de a evita jignirea evreilor şi musulmanilor, notează „The Telegraph“

„Am primit o scrisoare trimisă de Oxford University Press către un autor care scria ceva pentru copii. Printre lucrurile pe care nu avea voie să le scrie în textul său, se precizează că trebuie să evite cuvîntul porc şi altele, care ar putea fi percepute ca porc sau produse din porc. Dacă o editură respectabilă, legată de o instituţie academică (Universitatea Oxford, n.r.) spune că trebuie să scrii o carte în care n-ai voie să spui porc pentru că unii s-ar putea simţi jigniţi, atunci este de-a dreptul ridicol. E o glumă“, comenta Jim Naughtie, prezentatorul emisiunii „Today“ de la Radio 4.

 Regulile de publicare au fost luate în bătaie de joc chiar şi de musulmanii sau evreii care ar fi ofensaţi de menţionarea animalelor de fermă în cărţile pentru copii. „Sînt complet de acord. Este pur şi simplu o prostie“, spune un parlamentar britanic, musulman. „Şi cînd oamenii exagerează, întreaga situaţie este compromisă“, adaugă Khalid Mahmood, parlamentar laburist.

„Cum naiba poate cineva să considere cuvintele „porc” sau „cîrnaţi” ofensatoare? Nici un cuvînt nu este jignitor, ci contextul în care este folosit“, a declarat şi conservatorul Philip Davies.

Un purtător de cuvînt al editurii a spus că „Oxford University Press este dedicată misiunii ei academice şi educaţionale, unde excelenţa este obligatorie. Materialele noastre se vînd în aproape 200 de ţări şi, fără a ne compromite dedicaţia noastră în nici un fel, încurajăm unii autori ai materialelor educative să ia în considerare diferenţele culturale şi sensibilităţile religioase.“

Concesii sinucigaşe pentru naţiunile europene civilizate

Marea problemă a statelor civilizate europene este aceea că, fiind victimele propriilor concepte cu privire la libertatea de circulaţie, de exprimare sau confesională, îşi subminează identităţile naţionale culturale, sociale, confesionale etc. Ultimele atentate teroriste din Franţa sînt suficient de relevante în acest sens.

Carevasăzică, ca să mă aliniez principiilor liberale europene şi civilizate ale Editurii Oxford University Press, eu, ca om al scrisului, nu ar mai trebui să folosesc denumiri ca porci, cîrnaţi sau alte cuvinte ce au legătură cu porcii. Măi, să fie! Păi, ce facem, le scoatem din dicţionare şi îi încadrăm penal pe cei care le folosesc? Mai apoi, de ce să mi se restricţioneze acest drept, la mine acasă, din cauza celor care trebuie să se conformeze obiceiurilor mele, nu ale lor, ale imigranţilor? A, aceste cărţi ajung şi prin ţările lor de origine? Păi n-au decît să ia cunoştinţă de cultura şi tradiţiile mele! Dacă nu le convin, n-au decît să nu cumpere cartea! Ce-ar fi ca şi noi să interzicem comercializarea Coranului sau, atunci cînd teroriştii fundamentalişti islamici comit atentate criminale în ţările noastre europene, să le „bombardăm” locurile de rugăciune cu carne de porc, cîrnaţi, şorici…?

Pînă unde merge civilizaţia noastră, o simţim pe propria piele, dar pînă unde merge a lor, a celor care vor să instaureze islamismul terorist în inima creştinismului? Sînt prea multe tabuurile instituite de către politicienii europeni, doar pentru a menaja sensibilităţile religioase ale celor care sînt musafiri acceptaţi în Europa! Nu poţi să condamni acţiunile agresive ale unui islamist radical de frică să nu-ţi arunce casa în aer sau să te execute într-un loc public! Nu poţi critica un evreu hoţ pentru că rişti să fii declarat antisemit! Nu poţi să-i spui unui ţigan tot ţigan deoarece i s-a năzărit că este rrom şi îl discriminezi. Cu acesta din urmă ce să facem? Scoatem din dicţionare cuvîntul tradiţional de ţigan? Schimbăm denumirea romanului „Ţiganiada sau Tabăra Ţiganilor”, a lui Ioan Budai Deleanu, scrisă pe la 1800?

Dar ce ne facem cu aberaţia prin care s-a inventat noţiunile de „părinte 1” şi „părinte 2” doar ca să nu-i discriminăm pe homosexuali? Păi cine-i părinte 1 şi 2 în cazul lor? Nici în cazul nostru, al tradiţionaliştilor procreatori, nu s-a gîndit nimeni să dea o astfel de definiţie „de departajare”. Nici chiar în momentele în care există un tată şi o mamă, ale căror roluri, uneori, sînt definite judiciar, în caz de divorţ, atunci cînd Tribunalul decide cine-i părintele merituos spre a-i încredinţa copilul spre întreţinere, nu poate fi vorba despre un părinte 1 sau 2 întrucît cel care pierde custodia copilului tot contribuie, prin pensie alimentară, la întreţinerea lui.

Nu-i aşa că subiectul este deschis? Extrem de deschis, iar cititorii noştri se vor convinge!