Recentele sondajele, dar şi atmosfera de deznădejde care domină societatea noastră în ultimii 8 ani indică clar că putem asista la o schimbare radicală.

Unica persoană care poate opri „maşinăria” guvernării rămîne incontestabil PSRM în frunte cu Igor Dodon.

Din acest motiv asistăm la o isterie din partea Guvernului, Parlamentului, de fapt tot ce înseamnă instituţiile statului care „boicotează” Preşedinţia.
Mai corect spus, blochează orice decizie a Preşedintelui Igor Dodon.
Orice acţiune este contestată neargumentat, se merge la intimidare cu orice preţ.
Să nu uităm însă că astăzi mulţi dintre agricultori respiră cu mult mai uşor graţie efortului depus de Preşedinte şi au o „fereastră” deschisă la export în Rusia.
Fără a exagera, dar faptul că avem o stabilitate în Republica Moldova iarăşi se datorează liderului PSRM.

Atît Tiraspolul, cît şi liderii guvernanţi de la Chişinău au nevoie de un spectacol de prost gust. Escaladarea situaţiei ar fi binevenită pentru Krasnoselski care are probleme serioase de ordin economic în regiune. Rubla tranistreană este susţinută artificial, iar şefii de la Sheriff ignoră tot mai des ordinele de la Moscova. Ce a fost mai bun s-a „împărţit” , venitul gros merge la Sheriff, iar caznaua de la Tiraspol primeşte „resturile”.

Nici în partea dreapta a Nistrului nu este mai grozav, guvernanţii vor să uităm de furturile bancare, de corupţie, de arestările şi condamnările la comandă. Pentru redirecţionarea atenţiei oamenilor de la proteste, dar şi multe alte probleme pe care le are omul de rînd, cîteva împuşcături pe Nistru nu ar fi deloc o excepţie.

De altfel nu-mi pot explica de ce Guvernul insistă să participăm la tot felul de acţiuni de pregătire militară şi să fim tot mai aproape de NATO.
Asta în condiţiile în care la doar cîteva sute de km de Republica Moldova asistăm la un conflict deschis dintre Occident şi Rusia.

Să privim foarte limpede ce se întîmplă astăzi în Europa – Referendumul catalan care se transformă încet într-o baie de sînge, atacurile teroriste, acţiuni de protest şi multe altele au un impact de imagine foarte puternică asupra unor guverne. Credeţi că astăzi se mai gîndeşte cineva la mărire de salariu în Spania, cînd ţară este pe un butoi de pulbere ? Cînd mîine-poimîne şi Bascii vor fi mobilizaţi pentru a cere independenţa…

Guvernarea vrea să uităm şi de eşecurile în administrare. Drumuri date în exploatare cu întîrziere sau deloc, locuri de muncă nou create zero, granturi UE pierdute…

Scaunul deputaţilor din majoritate tremură serios. Controalele disperate făcute de Fisc în ultima periodă pentru a strînge bani la buget pentru a mai acoperi o gaură în Chişinău sau undeva la vamă, nu cred că îi mai pot salva.

Pentru ca populaţia să accepte această situaţie, ar avea nevoie de un „Kaşpirovski” care ar face şedinţe non-stop la toate posturile tv moldoveneşti. Poate pare banal, dar cu asta am trăit ani buni la sfîrşitul perioadei de „Perestroika”.

„Perestroika” Aliantei de beton s-a terminat – rezultate ZERO sau chiar în pierdere.

Preşedintele Dodon în momentul de faţă este unica persoană care schimbă situaţia şi poate apară interesele naţionale ale Republicii Moldova.

Să sperăm că vom trece peste această perioada cît mai rapid, iar oamenii vor trage concluziile necesare la anul cînd vom hotărî soarta ţării.

Nicolae PASCARU

Preluat de pe VoxPublika