Cercetătorii au descoperit cine preia rolul de „cameră de stabilizare“

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Berkeley au descoperit motivul pentru care privirea noastră nu este afectată de închiderea automată a pleoapelor la fiecare cîteva secunde. Fără acest mecanism, împrejurimile ne-ar apărea umbrite, neregulate şi tremurate.

La fiecare cîteva secunde, pleoapele noastre se închid automat şi globii oculari rulează înapoi în orbite. Deci, de ce nu provoacă clipitul faze intermitente de întuneric şi lumină? Creierul nostru lucrează peste program pentru a stabiliza vederea noastră, în ciuda reflexului de a clipi constant, arată o cercetare nouă. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Berkeley, Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore, Universitatea Paris Descartes şi Dartmouth College au descoperit că clipitul face mai mult decît a lubrifia ochii uscaţi şi a-i proteja de substanţe iritante.

Într-un studiu publicat în revista Current Biology, cercetătorii au descoperit că, atunci cînd clipim, creierul nostru ne repoziţionează globii oculari astfel încît să putem rămîne concentraţi pe ceea ce vedem. Atunci cînd globii oculari rulează înapoi în orbite în timpul unei clipiri, ei nu se întorc întotdeauna în acelaşi loc, cînd ne redeschidem ochii. Acest dezechilibru solicită creierul care activează muşchii ochilor pentru a realinia vederea, a spus autorul studiului Gerrit Maus, profesor asistent de psihologie la Universitatea Tehnologică Nanyang din Singapore. "Muşchii ochilor sînt destul de lenţi şi imprecişi, astfel încît creierul are nevoie să adapteze în mod constant semnalele sale pentru a se asigura că ochii noştri sînt orientaţi în direcţia în care ar trebui să fie", a spus Maus. „Descoperirile noastre sugerează că creierul măsoară diferenţa între ceea ce vedem înainte şi după o clipire şi comandă muşchilor ochilor mişcările necesare pentru a face corecţiile necesare", a completat cercetătorul.

Camera de stabilizare a imaginii 

Dacă nu am poseda acest mecanism oculomotor puternic, mai ales atunci cînd clipim, împrejurimile noastre ne-ar apărea umbrite, neregulate şi tremurate, au spus cercetătorii. "Noi percepem imagini coerente şi nu avem episoade de orbire tranzitorii, deoarece creierul completează imaginea pentru noi", a declarat co-autorul studiului, David Whitney, profesor de psihologie la UC Berkeley. „Creierul nostru face o mulţime de anticipări pentru a compensa pentru modul în care ne deplasăm. E ca o cameră video de stabilizare a minţii.", a declarat co-autorul Patrick Cavanagh, profesor de ştiinţe psihologice şi creier la Dartmouth College.

„Cel mai plictisitor experiment”

O duzină de adulţi tineri sănătoşi au participat la ceea ce Maus a numit, în glumă, "experimentul cel mai plictisitor făcut vreodată." Participanţii la studiu s-au aşezat într-o cameră întunecată pentru perioade lungi de timp holbîndu-se la un punct de pe un ecran în timp ce camere cu infraroşu urmăreau mişcările ochilor lor în timp real. De fiecare dată cînd au clipit, punctul a fost mutat cu un centimetru spre dreapta. În timp ce participanţii nu au reuşit să observe mişcarea subtilă, sistemul oculomotor al creierului a înregistrat mişcarea şi a învăţat să repoziţioneze vederea astfel încît să fie aţintită pe punctul respectiv.

După circa 30 de astfel de mişcări, ochii participanţilor s-au repoziţionat în timpul fiecărei clipiri spre locul unde au prezis că va fi punctul. "Chiar dacă participanţii nu au înregistrat în mod conştient că punctul s-au mutat, creierele lor au făcut-o, şi şi-au ajustat mişcarea ochilor", a spus Maus. "Aceste constatări completează ceea ce ştim despre modul în care creierul se adaptează în mod constant la schimbări, comandînd muşchii pentru a corecta erorile de hardwareale corpului nostru", a concluzionat cercetătorul.

Sursa: Adevărul.ro