DE CE NASTASE NU VREA SA SE CONFRUNTE CU CEBAN IN PMAN?

După cum bine se ştie, candidatul PSRM la funcţia de primar al Chişinăului, Ion Ceban, l-a invitat pe Andrei Năstase, candidatul PDA, să participe, zilnic, la orele 12,00, în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), la dezbateri publice, în prezenţa cetăţenilor aflaţi acolo întîmplător sau nu. În cadrul acestor dezbateri, cei doi candidaţi la fotoliul de primar ar avea ineditul prilej de a-şi prezenta proiectele proprii pentru Chişinău, dar şi de a se confrunta direct cu cetăţenii, cu întrebările acestora, într-un cadru de întîlnire spontană cu oameni nemobilizaţi electoral de partidele lor.

Acest tip de confruntare reprezintă cea mai onestă prezenţă în faţa oamenilor a celor care aspiră la funcţia de primar al Chişinăului. Aflaţi în faţa unor oameni care trec întîmplător pe acolo sau care vin în PMAN din auzite, cei mai mulţi dintre ei putînd face parte din categoria nehotărîţilor, candidaţii au ocazia să răspundă la o serie de întrebări cu care, în mod cert, s-ar putea confrunta abia după ce unul dintre ei devine primar. Confruntările directe din PMAN diferă radical de cele rigide, convenţionale, tendenţioase, insinuante şi cu ironii ieftine sau chiar părtinitoare făţiş impuse de către moderatorii de televiziune. În PMAN, candidaţii sînt puşi într-o normalitate chiar specifică celei în care trebuie să se pomenească zilnic un primar.

Fireşte că pentru ca aceste dezbateri publice să decurgă civilizat şi fără incidente compromiţătoare, asistenţii-organizatori ai celor doi candidaţi, dincolo de forţele poliţieneşti a căror prezenţă este inevitabilă, trebuie să garanteze şi să asigure buna lor desfăşurare. Astfel, ambele părţi trebuie să dea asigurări că nu-şi vor aduce proprii agitatori care să pună întrebări provocatoare, dar să contribuie, în comun, la îndepărtarea provocatorilor de profesie, a căror prezenţă nu poate fi ignorată. Important este ca la astfel de dezbateri să domine normalitatea şi să se audă doar vocea curioasă a poporului şi răspunsurile şi soluţiile edilitare personale ale celor doi candidaţi. Originala organizare a unor astfel de confruntări ar putea să se transforme într-un model de dezbatere publică pentru absolut toţi politicienii care aspiră la votul popular.

Se ştie că, în mod tradiţional, în campaniile electorale, absolut toţi candidaţii la funcţiile pe primar sau deputat obişnuiesc să se întîlnească doar cu proprii lor susţinători, însă nu şi cu cei care nu-i susţin, dar pe care ar dori să-i convingă să se răzgîndească şi să-i voteze. Radicalizarea violentă a alegătorilor se datorează liderilor politici, nu oamenilor simpli, care au nevoie de modele democratice de dezbatere electorală civilizată şi lipsită de ură. Politicienii îşi instigă proprii susţinători la aversiune faţă de simpatizanţii rivalilor lor politic tocmai pentru a le da motivaţii false, să-i facă să nu observe că nu au soluţii concrete de îndeplinire a promisiunilor electorale, să le canalizeze furia împotriva adversarilor lor, să-i facă să creadă că din pricina acestora nu se pot ţine ei de cuvînt.

Altădată, PMAN era tribuna preferată a lui Andrei Năstase, acum însă refuză invitaţia pe care Ion Ceban i-a făcut-o spre a se confrunta acolo. Argumentele refuzului lui sînt de-a dreptul contradictorii în raport cu imaginea pe care Năstase şi-o proiectează public – că nu socialiştii îi fac lui programul, că preferă întrevederile directe cu oamenii, că va răspunde doar la organizarea unor dezbateri organizate de mass-media etc. Păi în PMAN nu este vorba tot despre o întîlnire cu oamenii? Cît despre cine şi cui îi face programul, este prea copilăresc să vorbim, iar despre organizarea dezbaterilor de către mass-media am argumentat mai sus care-i raportul acestora şi dezbaterile din PMAN.

În mod normal, Năstase ar fi trebuit să răspundă pozitiv la această invitaţie a lui Ceban şi să o negocieze în termenii „securizării ei civice şi democratice”, după cum scriam mai sus, dar de ce n-a făcut-o? Năstase, după cum ştim, este jurist şi cariera sa politică a culminat prin „lupta anti-oligarhică”, împotriva lui Plahotniuc. De cealaltă parte, Ceban are o experienţă bogată în Primărie în calitate de consilier municipal foarte activ. Năstase ştie foarte bine ce este cu Plahotniuc, Ceban cunoaşte în cele mai mici detalii sistemul de organizare din Primărie şi structurile mafiote de acolo. Năstase nu are consilieri în Consiliul Municipal ca să-l susţină dacă va ajunge primar, Ceban are. Năstase nu va duce Primăria în UE, dar nici Ceban n-o va duce în Rusia. Lupta anti-oligarhică nu are nici o legătură cu Primăria, cu instituţiile supreme ale Statului. Pericolul „oligarhizării” Primăriei a fost înlăturat o dată cu eliminarea Silviei Radu din cursa electorală. Chiar şi aşa, Chişinăul are nevoie de cu totul şi cu totul alte proiecte edilitare, iar cele mai multe dintre ele vizează mafia locală şi reorganizarea gospodărească a Capitalei.

A te lupta cu oligarhia de Stat din postura de primar echivalează cu lupta unionistă distructivă, în plan edilitar, pe care a promovat-o Chirtoacă 10 ani pînă a dus Capitala în gropile în care picăm zilnic. Astfel, înţelegem că Năstase a refuzat invitaţia lui Ceban din cauză că acesta nu doar că nu este un exponent al oligarhiei în care el este expert, ci pentru că Ceban, pur şi simplu, este deja expert în problemele Primăriei! Nu dăm cu parul, nu acuzăm pe nimeni, nu ţinem parte nimănui, ci doar observăm şi constatăm!

Mihai CONŢIU