DE CE FUG ROMANII UNII DE ALTII IN STRAINATATE?

Se știe că atunci cînd pleacă în străinătate, românii primesc multe sfaturi, dintre care foarte important este acesta: „Ferește-te de români!” Sîntem oare mai răi peste hotare? De ce?

Iată cîteva dintre răspunsurile celor care au comentat întrebarea retorică a unei jurnaliste românce („De ce fug românii de alți români in străinătate?”):

„Moștenim o cultură a violentei psihice, a prefăcătoriei, a distrugerii reputației, a falsei prietenii, a denigrării celor care ies în evidenţă, etc. Rareori mai găsești prietenie sinceră şi solidaritate între români.

E regretabil! Viața grea i-a transfigurat. Oamenii se tem să spună ce simt, ce gîndesc, de frica trădării şi/sau a represaliilor. Nu mai sîntem chiar atît de toleranți pe cît se spunea cîndva.”

„Românii între români în străinătate sînt răi, invidioși, agresivi, rasiști, miștocari, profitori, egoiști şi aroganți.

Nu toți, dar majoritatea. Şi eu mă feresc de această majoritate. Uită de unde au plecat şi că n-aveau ce să mănînce şi că mulți vin doar ca să profite de statul străin ca să își achite creditele şi se poartă între ei de parcă ar fi în concurenţă directă.(…)

Mie personal mi s-a întîmplat să fiu atacată verbal (…) pe stradă, sau la sala de fitness, tocmai de români. Am început să fiu precaută cu ei așa cum eram cu rromii.

Odată ajunși în străinătate, de cele mai multe ori românii își vor nega identitatea de rușine şi din cauza discriminării dar şi din cauza aroganţei. Puţini reușesc să se simtă şi să trăiască liberi în conștiința de români. Etichetele sînt multe şi dureroase.”

„Că se urăsc… spun asta responsabil. Românii fac din ura pentru români o artă… o fac cu patimă şi dezinvoltură, se disprețuiesc profund unii pe alții…(…)

Românii urăsc România, îi taie pădurile, braconează tot ce mișcă, scuipă pe unde apucă, aruncă gunoaie prin toate poienile… urlă printre blocuri… etc… şi sîntem cel mai religios popor din Europa… hmmm… ce-om fi stricat?! Şi mai zic un fapt: românii urăsc românii, România şi se urăsc chiar pe ei că sînt români!(…)”

„Am fost într-un orășel din Canada şi pe strada unde era hotelul domiciliau vreo 4-5 familii de români care nu-şi vorbeau şi nu știau una de alta, dar şi vreo 2-3 familii de unguri care se salutau, își vorbeau şi se întîlneau periodic, săptămînal, la una din familii acasă şi socializau!

Ce o face Departamentul pentru românii de pretutindeni!? Fiindcă dacă îi ascultăm avem impresia că toți românii…pe oriunde s-ar afla, sînt…prieteni şi voioși cînd se întîlnesc! Şi uite că nu-i chiar așa!”

„Tot ce pot să spun e că şi eu mă feresc de români cît pot aici, în Londra. Nu are rost să fiu ipocrit ca alţi emigranţi: unul dintre motivele pentru care am plecat din ţară sînt chiar românii”.

Dar oare nu avem şi omenie? La noi s-a strîns tot răul din lume?

Sursa: alertpress.ro