DE CE ALTCEVA IL MAI URASC PE DODON ANTI-RUSII MOLDOVENI?

Pentru că Turcia, a doua cea mai puternică țară din NATO, reconstruiește gratis Președinția RM!

Imediat după ce Președintele Igor Dodon a anunțat despre disponibilitatea Președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, de a sponsoriza lucrările de reparație/renovare a sediului Președinției țării, adversarii săi mediatici și politici s-au repezit asupra sa ca niște șacali. Au început să emită cele mai aiuritoare bănuieli, convingeri subtextuale de genul ”lasă că știm noi bine”. Firește că toate bănuielile rostite caracterizează personalitățile și mentalitățile celor care le-au rostit. Ei își imaginează că la un astfel de nivel – Președintele Dodon și puternicul Președinte Erdogan – se procedează în același stil mafiot sau de spălări de bani cu care ei sînt deprinși.

Toți jurnaliști care l-au abordat pe Dodon, inclusiv Lorena Bogza în penultima ei emisiune, i-au pus întrebări dintre cele mai insidioase sau cu subînțelesuri, tot de genul ”lasă că știm noi bine”. Nici unul dintre acești ”deștepți și bine informați jurnaliști” nu s-a gîndit la cîteva motivații absolut elementare, lipsite de cointeresări meschine ”la nivel înalt”. În primul rînd, disponibilitatea Președintelui Erdogan nu vine să satisfacă dorințele stricte ale lui Dodon, care nu va fi un veșnic locatar al Președinției, iar asta și pentru că sediul Președinției este un simbol al Statului și un bun imobiliar de importanță națională. Mai apoi, dacă suma destinată reparațiilor este o mică avere pentru bugetul Republicii Moldova, pentru Turcia este un preț de-a dreptul simbolic. La felul cum gîndesc și sînt deprinși criticii lui Dodon, dar și ai Președintelui Erdogan, prin ricoșeu, ei vor să insinueze și că ambii președinți s-ar alege cu ceva din această treabă, eventual cu comisioane. E de tot rîsul!

Alți critici mai țîfnoși și cu atitudini de proști solemni care le știu pe toate, speculează sau sugerează că astfel Turcia ar avea acces la ”secrete de Stat ale Republicii Moldova”, de parcă țara ar mai avea alte secrete de Stat decît cele ce țin de Lovitura de Stat din 7 Aprilie 2009, de furtul miliardului, înstrăinarea suspectă a aeroportului, atacurile de tip rider, crima din Pădurea Domnească și alte cîteva hoții naționale de proporții!

Totodată, criticii lui Dodon, dar și ai Președintelui Erdogan, prin ricoșeu, nu se gîndesc o clipă la faptul că Marea Turcie face acest gest reprezentativ și pentru etnicii găgăuzi, frați de sînge cu turcii, întru chiar mîndria lor de cetățeni ai acestei țări, care, în reprezentare oficială, nu prea au cum să se euforizeze de satisfacție că trăiesc într-o țară a cărei Președinție a fost lăsată în ruine tocmai de guvernanții-revoluționari pe care tot ei au vandalizat-o ca să ajungă la Putere. Anume și din acest motiv această inițiativă este criticată de susținătorii Puterii, inclusiv politicieni.

Observați că absolut nici unuia dintre criticii despre care vorbim nu-i trece prin gînd faptul că, în fond, este vorba despre un gest absolut prietenesc, o întrajutorare venită de la un mare popor de care moldovenii trebuie să fie mîndri că le declară prietenie. În același timp, criticile în cauză mai reflectă chiar o situație națională gravă: astfel de oameni și politicieni, care s-au tot perpetuat din 1991 încoace, au distrus definitiv moralitatea colectivă, i-au făcut pe moldoveni să fie convinși că nimeni nu mai face un bine cuiva fără ca să aibă vreun profit. În același timp însă, ca niște farisei netrebnici, continuă să se ducă electoral la Biserică și să vorbească despre sine ce fel de ”oameni de omenie sînt”!

În concluzie, observăm că absolut toți cei care îl acuză pe Dodon că a acceptat gestul de bunăvoință al Președintelui Erdogan sînt antiruși, proeuropeni și pro NATO. Aici asistăm la un paradox specific analfabetismului politic și civic de prin părțile locului, dar și la o disperare anarhică a unor indivizi care nu-și găsesc confort nicăieri în exteriorul propriei lor obtuzități. Prin urmare, întrebăm:

De ce sînt supărați că Președintele celei de-a doua țară puternică din NATO vrea să fie prietenul țării lor și le și oferă un astfel de dar? Se tem că prin reparația Președinției Președintele Erdogan vrea să atragă Republica Moldova în NATO? De ce se tem că Președintele celei de-a doua țară puternică din NATO este în relații atît de bune cu Președintele Dodon? Sînt cumva înspăimîntați că prin acest demers Președintele Erdogan vrea să-l convingă pe Președintele Dodon să devină pro NATO?

Sînt cumva furioși pînă la isterie că Președintele Dodon poate să fie în relații absolut cordiale cu Președintele celei de-a doua țară puternică din NATO?

Să răspundă care cum vrea și cum poate la toate aceste întrebări, dar și constatărilor arătate mai sus!

Mihai CONȚIU

Virginia Filip 08.02.2018 - 21:02

Doi tirani amandoi. S-au gasit prietenii buni, ca doar cine se aseamana se aduna. Vreau sa cred ca nu vom ajunge niciodata in situatia Turciei, in sensul ca vom avea vreun presedinte ca Erdogan. De aia ii accepta Dodon compania lui Erdogan ca vrea sa invete de la el, cum sa devina un presedinte cu puteri depline.