Deşteptăciunea, Prostia şi Lăcomia lui Ghimpu

Autor: Mihai CONŢIU

Săptămîna trecută, s-au întîmplat o serie de lucruri extrem de semnificative, care-i pun pe liderii politici ce negociază formarea Guvernului şi a unei majorităţi parlamentare într-o situaţie de adversari ai propriului popor, iar asta în favoarea propriilor ambiţii personale sau de partid.

Oameni buni, alegerile au avut loc pe data de 30 noiembrie, iar ei ar fi trebuit, în virtutea interesului naţional pro-european, să anunţe Guvernul şi majoritatea parlamentară chiar din data de 1 decembrie. Reţineţi că cele trei partide „pro-europene” negociază doar funcţii pentru ei, nu vreun program de guvernare aşa cum ne tot mint. Care program de guvernare în condiţiile în care există Acordurile de Asociere şi de Liber Schimb cu UE, cărora Guvernul trebuie să li se conformeze? Doar nu se schimbă orientarea pro-europeană a ţării, ca să putem vorbi de întocmirea, negociere unui alt program de guvernare!

Liderii PLDM şi PL susţin că prelungirea procesului de negocieri se datorează faptului că liberalul Mihai Ghimpu vrea mai multe funcţii decît i s-ar cuveni, conform principiului proporţionalităţii reprezentative în Parlament, dar şi pentru că vrea partajarea unei funcţii nepartajabile acum – cea de şef al statului!

Vorbind strict despre Mihai Ghimpu, considerăm că acesta şi-a ratat o şansă cu care nu credem că se va mai confrunta. Dacă doreşte cu adevărat integrarea ţării în UE, dacă ar înţelege necesitatea unor sacrificii de partid în numele interesului naţional, iar asta în contextul în care a constatat că nu poate obţine Luna de pe Cer, Ghimpu ar fi trebuit să declare că nu participă la guvernare, dar susţine un Guvern minoritar în partea ce ţine de integrarea europeană a ţării, cu toată legislaţia ce derivă din aceasta şi care ar trebui adoptată.

Este o deşteptăciune pe care liderul liberal a ratat-o, înfrînt fiind de propriile-i vanităţi. Dacă s-ar fi situat într-o astfel de poziţie, înţelege oricine cît de mult i-ar fi crescut popularitatea lui Ghimpu, cît de mulţi alegători ar fi atras de partea sa o astfel de strategie.

Una din greşelile făcute de Ghimpu, în campania electorală şi în contextul negocierilor, constă în aceea că vrea ca Moldova să solicite aderarea la NATO. Mulţi dintre cei care-l ascultă, dar poate că şi el, nu ştiu că un astfel de demers este nerealist, imposibil. Configuraţia politică din Moldova şi situaţia tensionată din regiune exclud cu desăvîrşire o astfel de opţiune, indiferent cît de mult şi-ar dori-o unii, iar asta chiar justificabil. Apartenenţa la NATO a unei ţări presupune şi accesul nemijlocit al acesteia la un set de informaţii cu privire la strategiile de securitate globală. Cui din Moldova poate da NATO cheile de la aceste seifuri?

Tărăgănarea negocierilor şi consecinţele

Aşa cum spuneam mai sus, săptămîna trecută a fost marcată de cîteva momente stingheritoare pentru politicienii noştri, iar asta în raport cu propriul popor, dar şi cu UE. Este vorba despre tărăgănarea negocierilor de formare a Guvernului şi a majorităţii parlamentare, fapt care a atras o serie de nemulţumiri din partea unor oficiali europeni. Aşa cum v-am spus-o de nenumărate ori, UE este interesată de depolitizarea anumitor instituţii ale statului, nu de partajarea lor politică, care intră în contradicţie cu standardele pe care Moldova trebuie să le îndeplinească dacă doreşte cu adevărat integrarea europeană.

Invitat fiind la emisiunea „Justiţie Echitabilă pentru Fiecare” de la Radio Moldova, Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei Uniunii Europene în Moldova, a declarat:

 „A fost stabilit cadrul pentru un sistem nou de selectare, de numire a judecătorilor în funcţie şi transparentizarea acestei proceduri, un echilibru între criteriile cantitative şi calitative ale judecătorilor. Acest sistem ar trebui să creeze premisele necesare pentru un sistem de promovare transparentă a judecătorilor, care să fie bazat pe bază pe merite. Din păcate, se constată că şi acum acest sistem de evaluare creează îndoieli, că procesul de evaluare nu este în totalitate transparent şi nu se bazează pe rezultate concrete, rămînînd cu o serie de puncte vulnerabile.” 
„Există interese înguste…” „Este nevoie de voinţă politică şi presiunea din partea cetăţenilor”.

În consecinţă, Pirkka Tapiola a spus că UE a decis să reducă ultima tranşă de bani destinaţi reformării Justiţiei, preconizîndu-se şi alte reduceri dacă nu se vor înregistra progrese în acest domeniu.

Tot pe fondul „chinurilor facerii” unui Guvern, vinerea trecută, Klaus Iohannis, preşedintele României, şi-a amînat vizita la Chişinău, pe care trebuia să o efectueze în Republica Moldova între 21-23 ianuarie 2014. Iar Polonia a amînat alocarea unui credit de 100 de milioane de euro Moldovei, destinat modernizării ramurii agricole. Anunţul a fost făcut de reprezentanţii Guvernului de la Varşovia, care au menţionat că amînarea creditului pentru dezvoltarea zootehniei şi a industriei poli-legumicole din Moldova are legătură cu faptul că partea moldovenească nu a numit, pînă în prezent o persoană care ar conduce Comisia pentru valorificarea creditului. Iar Bumacov tot prăjeşte „catlete”!

Tot în acest context iar preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a dat de înţeles că imposibilitatea formării unei noi coaliţii de guvernare riscă să pericliteze agenda europeană a Moldovei.

Legat de amînarea vizitei lui Iohannis la Chişinău, Ion Păduraru, secretarul general al Aparatului Preşedinţiei Moldovei, a declarat: „Acum nu există structurile necesare care pot face ca un dialog să fie eficient. Şi pentru a menţine gradul de importanţă al vizitei s-a decis amînarea acesteia. Probabil, vizita preşedintelui României va avea loc în prima decadă a lunii februarie”.

Declaraţia lui Păduraru nu pare să corespundă realităţii. Despre ce fel de „structuri necesare care pot face ca un dialog să fie eficient” poate fi vorba?! Un şef de stat, de regulă şi în primul rînd, vine în vizită la un omolog de-al său, nu la un prim-ministru, iar structura Preşedinţiei Republicii Moldova există. Dincolo de toate celelalte speculaţii care se fac în presa română şi cea moldovenească, credem, totuşi, că rigurosul preşedinte român Klaus Iohannis şi-a amînat vizita la Chişinău din cel puţin două motive:

1. Imaturitate, inconştienţa, nesimţirea, sălbăticia, interesele personale şi lipsa de transparenţă de tip european care domină negocierile dintre partidele care doresc să constituie un nou Guvern şi o nouă majoritate parlamentară. Mai mult decît atît, comportamentul, declaraţiile şi intenţiile pe care le intuim la liderii politici contravin total principiilor UE şi conturează deja compromiterea parcursului european şi a relaţiilor cu instituţiile europene.

2. Iohannis nu are cum să nu ştie că preşedintele moldovean Nicolae Timofti, în acest context, dar ţinînd seamă şi de prestaţia sa ca şef al statului în raport cu guvernanţii, nu are nici o putere, este vulnerabil şi nu poate oferi nici o garanţie în condiţiile în care s-ar pune problema stabilirii unor relaţii sau asumarea unor proiecte comune inatacabile, ne-denunţabile ca de la preşedinte la preşedinte.

3. Amînarea vizitei lui Iohannis mai poate fi şi consecinţa unei lovituri pe care premierul Victor Ponta şi serviciile secrete române i-au aplicat-o, ca să arate Occidentului că Iohannis nu a fost capabil să „gestioneze” crearea unui Guvern pro-european la Chişinău. Amînarea acestei vizite îl face pe Iurie Leancă, premierul moldovean în exerciţiu, dar şi prietenul lui Ponta, să jubileze. La fel şi pe Marian Lupu şi Mihai Ghimpu, iar asta pentru că ei cred că această amînare ar fi o teribilă lovitură aplicată lui Vlad Filat, în primul rînd. În plus, suspendarea vizitei lui Iohannis pare să-i dea o satisfacţie meschină de răzbunare şi lui Dan Dungaciu, analist politic, liberal în subordinea lui Ghimpu, care are destule motive să fie foarte nemulţumit de faptul că preşedintele român nu şi l-a desemnat în calitate de consilier. Lupta mocnită a lui Ponta împotriva lui Iohannis, după cum se vede, se desfăşoară la Chişinău, iar aliaţii lui sînt cei amintiţi mai sus.

Să mai reţinem şi că preşedintele Klaus Iohannis şi-a amînat vizita la Chişinău după ce s-a întîlnit cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, iar joia trecută Donald Tusk l-a contactat telefonic pe Vlad Filat pentru a afla care este mersul negocierilor pentru formarea unei noi coaliţii de guvernare. În acest context, Donald Tusk a atras atenţia că din cauza crizei politice, agenda europeană a Republica Moldova ar putea fi periclitată. Astfel, prima reuniune a Consiliului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană, programată pentru 19 ianuarie, a fost amînată pentru lunile februarie-martie.

„Pericolul” unui Guvern minoritar susţinut de comunişti

Este bine ştiut faptul că PLDM şi PD poartă discuţii şi cu PCRM nu pentru a forma o coaliţie de guvernare, ci pentru constituirea unui Guvern minoritar cu susţinerea comuniştilor, iar asta în condiţiile neacceptării pretenţiilor lui Ghimpu. În schimbul acestui sprijin, PCRM-ului ar trebuii să i se dea cîteva pîrghii de control, aşa cum ar fi Curtea de Conturi, CEC şi Audiovizualul, iar asta în conformitate cu normele admise şi de UE. La ce compromis vor ajunge, dacă vor ajunge, nu ştim!

Sînt destui comentatori locali „anticomunişti” care sînt potrivnici discuţiilor cu PCRM, inclusiv analistul liberal Dan Dungaciu, care, printre altele, scria: „re-europenizarea comuniştilor reprezintă un fals strategic, partidul fiind prin excelenţă anti-românesc şi anti-european”. Tot acesta acuză presa de la Chişinău de „naivitate, de faptul că a înghiţit nemestecat schimbarea de atitudine a comuniştilor”.

La urma urmei, dacă cu Ghimpu nu se poate discuta din pricina unor pretenţii exagerate, de ce nu poate fi admis un guvern minoritar susţinut de comunişti? Tocmai îndepărtarea PCRM de la discuţii, consultări, demonstrează nu doar lipsă de flexibilitate, dar şi desconsiderarea celor care i-au votat, totuşi, pe comunişti. Ce facem cu PCRM – îl obligăm să se alieze cu socialiştii şi cu o bună parte din PD şi să ne pomenim cu o guvernare pro Uniunea Vamală? Sigur că riscuri sînt destule, dar despre asta vom mai vorbi în numerele ce urmează.