DE 6 ANI, SIMULEAZA GUVERNAREA, FURA, MINT ŞI ISI BAT JOC DE MOLDOVENI

Alegerile anticipate ar distruge mafia şi i-ar înlătura definitiv de la Putere

De 6 ani, Republica Moldova este condusă de o adunătură de hoţi şi mafioţi deghizaţi în politicieni. De 6 ani, ţara este furată cum nu fusese prădată nici în perioada 1991-2001. De 6 ani, moldovenii sînt înşelaţi, corupţi, exploataţi, manipulaţi şi prostiţi cu promisiuni dintre cele mai neruşinate. În ultimii 6 ani, au fost doi preşedinţi interimari de ţară şi unul în exerciţiu, cel actual, Nicolae Timofti, unul mai penibil decît altul, unul mai mincinos decît altul, unul mai hoţ decît altul, unul mai prost decît altul… În ultimii 6 ani, guvernanţii, sub mincinosul pretext al integrării europene, au transformat Republica Moldova într-un WC al Vestului şi al Estului, într-un teritoriu interlop controlat de către cei mai fioroşi asasini şi mafioţi. În ultimii 6 ani, interlopii de la Putere au transformat visul proeuropean promiţător al moldovenilor de pînă în 2009 într-un coşmar, într-o perspectivă fioroasă, după chipul şi asemănarea bandiţilor de guvernanţi, care i-au zombat pe moldoveni pînă acolo încît să-i facă să creadă că Europa este ca ei.

După 2009, pe scena politică a guvernării şi-au făcut apariţia cele mai odioase chipuri de lideri politici, ieşiţi parcă dintr-un Iad aflat chiar sub teritoriul terestru al ţării. Dumitru Diacov şi Marian Lupu, lideri ai Partidului Democrat al comuniştilor din Moldova, au pus efectiv acest popor sub ghilotină cînd, de dragul banilor, s-au lăsat privatizaţi de odiosul mafiot Vladimir Plahotniuc. Anume atunci, în 2010, cînd cei doi l-au adus în Parlament pe Plahotniuc, au rostit sentinţa de condamnare a Republicii Moldova la zeci de ani de temniţă şi muncă silnică în folosul noului temnicer al ţării – Vladimir Plahotniuc.

Uneori avem senzaţia că acel nefericit şi misterios complot stradal din 7 aprilie 2009, realizat prin manipularea criminală a tinerilor, care chiar credeau că participă la o revoluţie, a mai fost şi un blestem aruncat asupra acestei ţări. Spun asta pentru că, tot după 2009, a mai apărut în grupul politicienilor care-şi împărţeau ţara între ei şi caricatura politică avară, şireată şi primitivă Mihai Ghimpu. Acesta a ajuns în Parlament prin transferul asupra sa a imaginii mai tînărului Dorin Chirtoacă, presupus, atunci, anticomunist eficient şi proeuropean.

Tot din 2009, dincolo de prezenţa meteorică a lui Serafim Urechean, cu al său fost partid Moldova Noastră, printre noii cavaleri ai guvernării Noii Ere au fost Vlad Filat şi formaţiunea sa, PLDM.

Pe fondul euforiei populare anticomuniste mincinoase de dinainte şi de după 5-7 aprilie 2009, care a fost bine gîndită şi nu de minţi locale, moldovenii cei mulţi nu şi-au pus nici o clipă întrebarea dacă alegerile parlamentare din aprilie şi iulie au fost cîştigate corect de către noii veniţi în defavoarea comuniştilor. Noii democraţi şi liberali „anticomunişti şi proeuropeni” i-au acuzat pe comunişti că ar fi falsificat alegerile din aprilie 2009, dar o dată ajunşi la Putere nu au prezentat nici o dovadă. Au înghiţit în sec şi tac complici şi acum, ca şi în cazul evenimentelor din 7 aprilie 2009. Realitatea e că PCRM cîştigase majoritar alegerile din aprilie şi din iulie, iar asta o ştie prea bine şi Iurie Ciocan, preşedintele CEC, inclusiv cu ce preţ, dar n-o va recunoaşte decît sub ameninţarea cu castrarea iminentă. Nu vă grăbiţi să spuneţi că noi, cei de la Moldova suverană, sîntem pro-comunişti. Nu-i eficient!

 

Jos Voronin, dar sus ce?

Înţelegînd prea bine cum stau lucrurile, Vladimir Voronin s-a retras strategic în opoziţie. Începînd cu perioada de după alegerile parlamentare din noiembrie 2010, cînd în Parlament au intrat PCRM, cu majoritate de mandate, PLDM, PD şi PL, iar PLDM, PD şi PL au făcut alianţă de guvernare, denumită Alianţa pentru Integrare Europeană, mulţi dintre moldoveni chiar aşteptau încrezători ca „noii eliberatori” să le aducă ceea ce le promiseseră.

De fapt, atunci s-a dat startul marii trădări naţionale, al jafurilor de proporţii, al umilirii şi sărăcirii cumplite a moldovenilor şi al jocului duplicitar în raport cu Vestul şi cu Estul. Noi, cei de la Moldova Suverană, încă din 2009 şi 2010 semnalam ceea ce urma să se întîmple şi chiar a şi avut loc. Dar eram insultaţi pe stradă de susţinătorii gălăgioşi şi agresivi ai foarte anticomuniştilor. Noii guvernanţi, aidoma unui balaur cu trei capete, au recurs la cele mai satanice scenarii, care ne-au adus la realităţile crunte de acum. Ei au jucat pe mai multe paliere, pe care, secvenţial, vom încerca să le expunem.

Pentru prostirea populaţiei acestei ţări, noii guvernanţi au lansat lozincile integrării europene, promiţătoare de bunăstare naţională şi siguranţă individuală. Moldovenii i-au crezut, dar dramatic este că şi europenii şi americanii au crezut în bunele lor intenţii, mai ales că aceştia din urmă, în special europenii, pompau bani pentru susţinerea statului moldovenesc mai mult decît în orice ţară extra-comunitară cu statut de candidat de aderare la UE. Niciodată nu mai fusese atît de alintată „Moldova – ţară de succes”! Eşecul actual al statului RM nu se datorează doar guvernanţilor corupţi, căci el aparţine şi UE, care a continuat să-i sprijine şi să-i ajute doar dacă rămîn într-o coaliţie proeuropeană, chiar şi după ce au constat cît de mafioţi sînt. Acum din nou vin mediatori europeni ca să menţină la putere pe cei care se află în coada clasamentelor din sondaje. Şi să nu permită, de dragul unei stabilităţi iluzorii, alegeri anticipate. Dar de ce, nu este cumva democratic să faci alegeri?!

În competiţia europenilor cu ruşii, dorind să atragă Moldova în UE, europenii parcă au uitat cu totul de moldoveni, din momentul în care chiar şi acum insistă pe refacerea unei alianţe de guvernare tot pe baza acestor partide, iar asta pentru că se tem de venirea Stîngii la Putere. Dar, mai devreme sau mai tîrziu, Stînga tot va veni la Putere, numai că preţul plătit va fi mult mai mare şi din cauza acestei tergiversării insistente prin care momentul este amînat forţat, chiar împotriva opţiunii democratice majoritare. Prima va simţi România acest lucru, cînd toate iniţiativele tîmpite ale unioniştilor băgaţi cu sila la guvernare vor fi stopate.

 

Dincolo de „integrarea europeană”

În aceşti ultimi 6 ani, dincolo de cît de proşti şi şireţi actori politici ai integrării europene au fost, pentru moldoveni şi Uniunea Europeană, în realitate, luptele lor erau cu totul altele, iar noi credem că asupra acestora trebuia să se concentreze populaţia moldovenească şi, mai ales, europenii, finanţatorii acestui stat.

Întrucît noii guvernanţi „proeuropeni” îşi declaraseră această opţiune, UE, de la bun început, adică imediat după alegerile din noiembrie 2010, ar fi trebuit să condiţioneze finanţarea RM de aplicarea unor principii europene în constituirea Guvernului. Cu toţii am fost martorii circului în care, pentru formarea ultimelor trei alianţe de guvernare, liderii partidelor se sfîşiau între ei pentru obţinerea controlului asupra tuturor instituţiilor statului. Ei bine, tocmai de atunci trebuia ca UE să-şi condiţioneze sprijinul de depolitizarea totală a Justiţiei, Procuraturii, CNA, CNI, SIS etc. De ce a fost atît de indulgentă draga noastă UE? Prevede democraţia autentică acest lucru? N-a fost să fie aşa, iar noi am asistat neputincioşi, la fel ca şi europenii, la modul criminal în care Plahotniuc, un om singur şi stăpînul unui sistem mafiot bine acoperit, şi-a luat în subordine aceste instituţii şi, deci, ţara.

Din cîte ştim, europenii s-au bizuit mult pe faptul că Vlad Filat şi PLDM erau ceva mai oneşti în angajamentele lor proeuropene, numai că Filat nu guverna singur, căci depindea de „coaliţie”, de pretenţiile lui Plahotniuc, vocalizate şi prin „a treia componenţă politică a AIE, Mihai Ghimpu, noua lui achiziţie politică. Tocmai bunele intenţii proeuropene l-au determinat pe Plahotniuc şi Ghimpu să-l decapiteze politic şi civic. Vina lui Filat constă în aceea că a căzut în jocul compromisului cu Plahotniuc şi s-a lăsat vulnerabilizat. Dar se făcuse şi într-atît de mare, că tocmai se deplasa zilnic cu aerostatul. Adică, nu mai simţea pămîntul cu picoarele. Pentru grosul miliardului de euro furat, de care au profitat Plahotniuc şi Ilan Shor, Filat plăteşte pentru bacşişuri.

Prin urmare, timp de 6 ani, din spatele ecranelor tuturor televizoarelor, moldovenii i-au tot ascultat pe Lupu, Ghimpu, Diacov sau Candu, în timp ce mai că nu se băteau cu pumnii în piept, care se dădeau de ceasul morţii de „grija faţă de cetăţeni, de bunăstarea lor, de responsabilitatea pe care o au în faţa alegătorilor care le-au dat încredere” şi restul tîmpeniilor. Fireşte că aceleaşi promisiuni le făcea şi Filat, numai că în alte tonalităţi şi de pe „alt Olimp”. Aceleaşi promisiuni le face şi Valeriu Streleţ, care ştie să spună permanent doar „NU”, chiar dacă acest „NU” este o preluare tardivă a unor principii care trebuia să fie aplicate de mult. Streleţ, cu frazeologia lui învăţată pe de rost, este bun de contabil la o fabrică de zahăr, nu de prim ministru sau lider de partid.

Aşadar, în timp ce guvernanţii promiteau moldovenilor „integrare europeană şi un viitor luminos”, cînd europenii deja transformaseră RM într-o ţară de succes, ei, în realitate, furau pe rupte, tot ce se putea, din ţară, din fonduri europene, din împrumuturi, din orice activitate economică internă etc. Înainte şi după alegerile parlamentare din noiembrie 2014, cînd aceeaşi europeni îi încurajau tacit pe moldoveni ca să voteze aceste partide „proeuropene”, foştii guvernanţi şi actualii lideri „proeuropeni” furau un miliard de euro, iar moldovenii, la limită, i-au votat, iar acest vot, se cam ştie, a fost şi el unul falsificat. (Atenţie! Nu spunem asta pentru că i-am regreta pe comunişti).

 

De ce alegerile anticipate trebuie să fie o sperietoare pentru occidentali?

Abia acum, dup circa 6 ani, europenii şi publicaţiile occidentale vorbesc şi scriu despre pericolul real pe care îl reprezintă Plahotniuc, chiar dacă odiosul mafiot era cunoscut mai de mult. Problema constă în aceea că, cel puţin în interiorul graniţelor Moldovei, a avut abilitatea de a comite crima perfectă, în sensul că nu are dosare penale. Nici nu are cum, de vreme ce el este cel care le comandă pentru alţii. I-a reuşit construirea perfectă a statului captiv, în sensul că, în conformitate cu legislaţia naţională, nu el poate fi primul tras la răspundere, ci subordonaţii lui din Justiţie, Procuratură, SIS, CNA, CNI, Consiliul Coordonator al Audiovizualului etc. Doar ei sînt cei care au interpretat strîmb legea, au comis abuzuri, s-au lăsat plătiţi şi şantajaţi şi cei în drept nu i-au intentat nici un dosar penal. Astfel, e mai rău ca pe timpurile lui Stalin. Plahotniucismul este egal cu stalinismul.

Dar, la urma urmei, Plahotniuc nu este infailibil. Este suficient ca procurorii sau poliţiştii să-i ia la întrebări pe toţi administratorii şi patronii tuturor proprietăţilor despre care se ştie că, din umbră, îi aparţin lui Plahotniuc. Dacă în RM ar exista o justiţie reală, nu doar Plahotniuc, ci aproape orice proprietar al unei maşini sau case mai scumpe nu ar putea demonstra legalitatea banilor cu care şi le-a cumpărat. Poate că şi lui Plahotniuc ar trebui să i se aplice acelaşi regim justiţiar pe care el l-a dictat pentru Filat – un procuror curajos să-l aresteze pentru suspiciuni de corupţie, iar mai apoi să-l bage la puşcărie nu pentru probele administrate la reţinerea lui, ci în virtutea celor obţinute după cercetările ulterioare – percheziţii etc., etc.! Nu se va întîmpla nimic din toate acestea deoarece corupţia este generalizată, iar justiţiabilii sînt laşi.

Cu toate acestea, europenii doresc o coaliţie guvernamentală proeuropeană, din care, fireşte, să facă parte şi PD, proprietatea lui Plahotniuc. Oare europenii nu văd că Plahotniuc le rîde în nas şi le dă de înţeles că el este singurul stăpîn al RM, că dacă vrea poate fi şi viitorul prim-ministru? Oare europenii nu văd că RM nu mai are nici o şansă atîta timp cît se află sub captivitatea acestui individ? Oare europenii nu sînt revoltaţi de felul obraznic şi dispreţuitor prin care PD şi-a asumat „responsabilitatea formării unei guvernări proeuropene”? Oare europenii nu văd că Marian Lupu este practic o paiaţă periculoasă, ci nu un politician responsabil? Oare europenii nu înţeleg că singura şansă ca RM să scape de Plahotniuc sînt alegerile anticipate, indiferent de faptul că va veni Stînga la Putere? La urma urmei, dacă tot vorbim despre democraţie, atunci europenii ar trebui să înţeleagă că moldovenii majoritari doresc aceste alegeri anticipate.

A, devin majoritari PSRM, Renato Usatîi sau PCRM şi vor guverna ţara! Ei, şi? Păi şi Voronin a condus RM opt ani şi nu a dus-o acolo unde nu putea fi dusă! Ce este mai necesar acum – scoaterea RM din captivitatea lui Plahotniuc sau venirea Stîngii la Putere? Fireşte că înlăturarea lui Plahotniuc! Da, evitarea alegerilor anticipate ar fi posibilă, numai că acest scenariu, despre care am mai scris, se pare că, la fel de eronat în contextul necunoaşterii realităţilor de aici, nu poate conveni europenilor.

În conjunctura dată, dacă, într-adevăr, se doreşte eliberarea RM din captivitatea lui Plahotniuc de către europeni şi partidele politice moldoveneşti responsabile, atunci cea mai viabilă este acceptarea şi încurajarea unei alianţe între PSRM, PCRM şi PLDM. O astfel de alianţă ar permite nu doar evitarea alegerilor anticipate şi eliminarea lui Plahotniuc, ci şi alegerea viitorului şef al statului şi modificarea Constituţiei în punctele ei vulnerabile. Pare absurdă o astfel de combinaţie, mai ales pentru inflexibilul contabil Streleţ, care ne-a furat ziarul, dar ce nu este absurd din ceea ce s-a întîmplat în ultimii şase ani în RM?

Avem o problemă regională extrem de acută, iar asta se numeşte statul Republica Moldova, a cărui existenţă nu poate fi contestată, ci doar îi poate fi impulsionată dezvoltarea ulterioară, iar asta depinde de forţa, influenţa decidenţilor externi. Nu-i nevoie de nimic altceva decît de onestitate, analizarea realităţilor obiective şi de… adevărurile sociologice, sociale de aici! Filat a fost înlăturat aşa cum ştim, însă RM, pentru viitor, nu mai poate conta pe slugi bîlbîite politic şi de ocazie ca Lupu, Ghimpu, Diacov, Candu şi, fireşte, maleficul Plahotniuc.

Oare, cu adevărat, vrea cineva binele acestei ţări, în specificul ei pe care îl are? Dacă da, atunci RM nu are nevoie decît să scape din captivitatea unui singur individ, o captivitate cumplit de criminală şi umilitoare, în raport cu aflarea ei în componenţa fostei URSS!

Mihai CONŢIU

Socialmai mult
13.11.18 - 16:00
13.11.18 - 15:58
13.11.18 - 11:24
12.11.18 - 18:11
12.11.18 - 16:30
12.11.18 - 15:03
12.11.18 - 10:43
11.11.18 - 11:08
10.11.18 - 14:42
09.11.18 - 18:39
09.11.18 - 17:55
09.11.18 - 13:49
09.11.18 - 13:47
08.11.18 - 17:17
08.11.18 - 15:14
08.11.18 - 15:12
08.11.18 - 12:46
07.11.18 - 18:37
07.11.18 - 18:26
07.11.18 - 15:31