Paracelsus făcea o analogie între laptele ei de culoare portocalie şi secreţia biliară, folosind-o în vindecarea ficatului, a bilei şi-a fierii. Chiar şi Hahnemann, fondatorul homeopatiei, îşi vindeca bolnavii de ficat cu rostopască, în vreme ce cu mult înaintea lui, Dioscoride, o recomanda pentru vindecarea cataractei şi a conjunctivitei. O confirmare „istorică” a calităţilor ei îi aparţine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o într-o pictură, după ce cu ajutorul ei, s-a vindecat de o boală de ficat.

Astăzi, rostopasca este recomandată ca remediu în peste 150 de afecţiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infecţiile virale, încă imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar să-i cunoaştem mai îndeaproape „minunile”.

Compuşii activi sînt din rostopască sînt: alcaloizii (protopina), chelidonină, saponozide, enzime, rezine, acidul chelidonic, acid nicotinic, acid ascorbic şi carotenoizi.

Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice şi stimulează secreţiile digestive. Extern, are acţiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.

Indicaţii terapeutice

Rostopasca este recomandată în terapia naturistă a afecţiunilor hepatice, în procesul de cicatrizare a unor boli de piele, negi, în cazurile de icter, constipaţie, reumatism etc.

Spasmele digestive - sînt eficient combătute de către tinctura de rostopască, din care se iau cîte 3-4 linguriţe pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cîte ori apar spasme, anumite substanţe conţinute de această plantă (alcaloizi) relaxînd prompt musculatura netedă a tubului digestiv.

Dischinezia biliară - un grup de cercetători români, conduşi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele excepţionale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează pulberea, cîte un vîrf de cuţit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 şi 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Are o eficienţă greu de egalat de orice medicament de sinteză. Tratamentul este foarte eficient şi pentru prevenirea litiazei biliare.

Indigestia şi dispepsia - conform cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există medicament mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de linguriţă de tinctură de rostopască, administrată de 4 ori pe zi, diminuează senzaţia de greaţă, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice şi de bilă, elimină starea de disconfort, de greutate în stomac, ce apare în cazul indigestiei. Fiecare doză de rostopască se ia cu 10 minute înainte de masă. Se ţin cure de cîte 3 săptămîni.

Migrena biliară, migrena în general - se ia o linguriţă rasă de pulbere de rostopască pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore. Efectele sînt de-a dreptul spectaculoase: în mai puţin de o oră, bila este drenată, durerile de cap şi senzatia de greaţă dispar, la fel ca şi sensibilitatea excesivă la zgomote, la lumină şi la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cînd apar durerile de cap şi celelalte simptome specifice migrenei.

Pancreatita - iată o reţetă care face adevărate minuni în această afecţiune periculoasă şi greu de tratat: cinci grame de rostopască uscată şi mărunţită se opăresc cu un litru de apă clocotită şi se lasă să se infuzeze 12 ore, într-un vas smălţuit (extractul nu trebuie să intre în contact cu metale). Ideal este să se prepare infuzia la ora şase seara şi să se strecoare la şase dimineaţa, cînd se mai adaugă 200 de grame de miere de salcîm sau polifloră (nu de alt soi) şi se amestecă bine. Se ia o lingură din acest preparat, din oră în oră, înainte sau după ce mîncăm. După 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.

Boli de ficat - ceea ce medicina populara ştie dintotdeauna, a fost confirmat şi pe cale ştiinţifică: rostopasca este un extraordinar stimulent al funcţiei hepatice. Se administrează sub formă de pulbere, cîte un vîrf de cuţit (aproximativ 0,5 grame) de 4 ori pe zi, în cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauză. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afecţiuni ale ficatului apărute în urma intoxicaţiilor şi a otrăvirilor, a infecţiilor cu virusul hepatitei.

Herpesul bucal şi herpesul genital - se combat eficient, atît intern, cît şi extern, cu ajutorul tincturii de rostopască. Intern, se administrează cîte o linguriţă de tinctură de trei ori pe zi în cure de 12 zile. Pentru utilizarea externă, se combină tinctura de rostopască, în proporţii egale, cu tinctura de propolis, şi se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată) pe zona afectată, de 4-6 ori pe zi. Efectele sînt rapide şi de durată.

Cancerul - rostopasca este pe cale să provoace o puternică dispută în lumea specialiştilor, legată de tratarea bolii canceroase. De „vină” sînt cercetătorii din spaţiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii şi au creat chiar un medicament de semi-sinteză, derivat din ea: „Ukrain”. Din cercetările lor rezultă că sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar şi pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriţă de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămîni de pauză. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de către sistemul imunitar) şi cu o posibilă acţiune citostatică directă. Conform cercetătorilor ruşi şi ucraineni, substanţele active din rostopască sînt eficiente în cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de sîn, de ficat.

Hepatita virală - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, într-un mod mai puţin obisnuit: cu băi cu infuzie combinată de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mîini şi de picioare cu apă fierbinte, în care se pun 1-2 litri de infuzie combinată de rostopască. Se ţine fiecare membru vreme de 15 minute în baie, apoi se tamponează uşor cu un prosop (nu se clăteşte şi nu se şterge). Este un tratament blînd şi eficient, prin care principiile active ale plantei sînt preluate de către circulaţia sanguină periferică şi sînt transportate în ficat, unde îşi exercită acţiunea terapeutică.

Administrare

1. Pulberea

Se obţine prin măcinarea cît mai fină a tulpinilor uscate de rostopască cu rîşniţa electrică de cafea. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioada de maximum 3 săptămîni (deoarece principiile active se oxidează rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi cîte un sfert de linguriţă (aproximativ 1 g), pe stomacul gol.

2. Tinctura

Se pun într-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopască, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămîni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează de patru ori pe zi, cîte 50-100 de picături, diluate în puţină apă.

3. Infuzia combinată

Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinîndu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte mai ales extern, sub formă de comprese, gargară şi băi.

4. Cataplasma cu rostopască

O mînă de frunze mărunţite de rostopască se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50gr. C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acţioneze vreme de 1 oră.

Cum se culege şi cum se păstrează rostopasca

De la rostopască se culege partea aeriana a plantei, adică tulpina, frunzele şi florile, cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat după culegere, tulpinile de rostopască se pun la uscat în strat subţire, într-un loc umbros şi lipsit de umiditate. Dintr-o jumătate de kilogram de plantă proaspătă rezultă aproximativ o sută de grame de plantă uscată. În stare proaspătă, tulpinile de rostopască lasă un suc (latex) portocaliu, care are proprietăţi medicinale foarte importante, pe care planta uscată nu le mai păstrează.

Sursa: Revista Presei