Despre posibila sabotare a Guvernului din interior şi prudenţa excesivă a celor slabi

Autor: Mihai CONŢIU

Emoţiile politice de dinaintea summit-ului din luna Noiembrie de la Vilnius, iar aceasta în ceea ce-i priveşte pe liderii R. Moldova, sunt asemănătoare cu cele ale unei virgine de dinaintea nunţii. Asemenea viitoarei mirese îndrăgostită pînă peste urechi de alesul ei, conducătorii noştri – preşedintele ţării, premierul şi preşedintele Parlamentului – se tem la culme să nu deranjeze pe nimeni de frică să nu li se strice nunta, indiferent de cîte umilinţe trebuie să îndure din partea unui vecin afemeiat, a unui popă despotic, a unui frate vitreg sau a altui pretendent pe care l-au refuzat.

Toamna de dinainte de Vinius se anunţă a fi mai agitată. Acum suntem la „încălziri” – merele, prunele, coniacul etc. de producţie autohtonă sunt refuzate sistematic de către fîrtatul Ghenadi Onişcenko, iar asta pe motiv că „dăunează grav sănătăţii” melancolicilor consumatori ruşi.

Pentru că tot mi-am amintit de vinul moldovenesc!

Aflat fiind în vizită în R. Moldova, vorbind în contextul aspiraţiilor europene ale ţării şi calitatea produselor moldoveneşti de export, dl Dmitri Rogozin a remarcat cu ironie că vinul moldovenesc nu va intra niciodată pe piaţa UE din cauza standardelor neperformante. Cu alte cuvinte, europenii nu vor importa vinul moldovenesc în condiţiile concesive în care le face Rusia.

Asta înseamnă că domnia sa admite că importatorii ruşi nu-s prea mofturoşi şi pot sorbi orice, tărie să fie! Condiţia este ca R. Moldova să-şi ia gîndul de la perspectivele europene, căci piaţa rusească este dispusă să înghită pe nerăsuflate tot vinul şi coniacul moldovenesc încă de la primele ore ale dimineţii.

După mere, prune, coniac,

urmează să fie refuzat de către dl Ghenadi Onişcenko şi vinul masiv care abia aşteaptă să se aciuieze în poloboace, gazele care se vor rarefia mai spre primul ger mai temeinic, se vor mai arde siguranţele de la Centrala termoelectrică de la Cuciurgan, iar aceasta din urmă îi va face pe popii producători de lumînări să-şi arunce anteriele şi patrafirele în aer de bucurie şi tot aşa!

Evgheni Şevciuk şi republica lui sunt pe fază şi nu prea mai ai ce le reproşa după ce au fost lăsaţi să-şi facă un stat aşa cum au vrut ei, un stătuleţ în stat, cu doar vreo lună mai tînăr decît statul gazdă. Găgăuzia, la rîndu-i, anunţă crampe la Organele de Interne din cauza unui exces de europenită acută.

De facto, R. Moldova cam este un stat federal. Ferească Dumnezeu să fie gîdilat Bălţiul şi chiar Taraclia, dar asta mai tîrziu! În acest stat cam prea federalizat, un alt subiect component este reprezentat de către oligarhii, burghezii şi mic-burghezii comunişti.

Fitness comunist cu arma în mînă sau doar trînte şi box?

În nemăsurata lor blajinătate, cu altruismul şi romantismul care-i caracterizează, comuniştii ne-au anunţat cu duioşie că, în Toamnă, vor pune în scenă o „Revoluţie de Catifea”. Regia artistică şi scenariul sunt semnate de Vladimir Voronin şi Mark Tkaciuk, coregrafia de către Eduard Mushuk, scenele de cascadorie de către Iurie Munteanu, decorurile de către Grigore Petrenko, iar pe post de sufleor va fi Arthur Reshetnikov.

Potrivit informaţiilor transpirate de ei, repetiţiile pentru spectacol s-au desfăşurat undeva prin Sudul ţării. Acestea au constat într-o coregrafie care a conţinut trînte, box combinat, aruncatul cu măslina, tragerea pe sfoară, ochitul la ţintă mobilă şi diferite familiarizări tinereşti febrile.

Pe ce mizează comuniştii?

Comuniştii vor să convingă populaţia că semnarea Acordului de asociere a R. Moldova cu UE reprezintă o catastrofă naţională. Oligarhii din PCRM vor şti să manipuleze de minune populaţia naivă. În acest scop, vor ca de embargoul economic rusesc, posibilele întreruperi de gaze şi restricţii impuse moldovenilor aflaţi în Rusia, să fie făcuţi vinovaţi guvernanţii pro-europeni.

Intenţia lor este ca să-i facă pe oameni să nu vadă că ţara este victima unui şantaj economic, ci că de vină este UE şi, în special, Guvernul moldovean. Comuniştii ştiu prea bine că omul simplu vrea avantaje imediate şi că nu stă prea mult să se gîndească la viitorul lor şi al copiilor, la perspectivele de prosperitate în context european. Această metodă, metaforic exprimîndu-ne, poate fi numită escrocherie sentimentală dusă pînă la limitele cinismului criminal. Astfel vor comuniştii să-i scoată pe oameni în stradă.

Omul simplu abia aşteaptă ca cineva să-i arate pe cine să dea vina că i s-au tăiat gazele, nu şi-a vîndut marfa în Rusia sau nu mai poate munci acolo. Prin urmare, vinovatul cel mai convenabil este Guvernul. Printr-o astfel de manipulare grosolană, comuniştii chiar speră să pună mîna pe Putere şi să se răzbune pe absolut toţi cei pe care şi-i consideră inamici.

Vizita-m-ai!

Făcînd recurs la normele diplomatice elementare, la eleganţa socială pe care o presupune relaţia gazdă-oaspete, comportamentul d-lui Dmitri Rogozin faţă de R. Moldova din perioada vizitei sale la Chişinău şi Tiraspol a creat senzaţia că a venit aici ca să facă pipi pe acest popor. A nu se uita că dl Dmitri Rogozin a luptat de partea forţelor de la Tiraspol în timpul războiului transnistrean. Domnia sa a venit aici ca un învingător în vizită la cei înfrînţi.

Interesant de remarcat este faptul că această vizită i-a fost legitimată de către Valeriu Lazăr, ministrul Economiei. Dl Dmitri Rogozin, indiferent de poziţia autorităţilor de la Chişinău, ar fi mers oricum la Tiraspol, fie şi în virtutea faptului că este reprezentatul responsabil de Transnistria din partea Guvernului rus. Deşi premierul Iurie Leancă nu-şi permite luxul de a recunoaşte ceva, este sigur că a fost pus într-o situaţie mai mult decît stînjenitoare.

„Declaraţiile, glumele, băşcăliile umilitoare” ale d-lui Dmitri Rogozin au fost suficiente pentru ca Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene să-l convoace pe ambasadorul Federaţiei Ruse spre a da explicaţii. Dar cine s-o facă?

Privind lucrurile în esenţă, invitarea d-lui Dmitri Rogozin a fost un abuz diplomatic din partea d-lui Valeriu Lazăr. Extrapolînd, suntem motivaţi să bănuim că PD, prin oamenii săi cu legături ruseşti cordiale, doreşte să intre în graţiile Rusiei pînă la punctul în care PCRM nu va mai avea nici o şansă. Privind întreprinderea d-lui Valeriu Lazăr din două planuri, putem afirma că şi-a îndeplinit misiunea.

Prudenţa excesivă a domnilor Nicolae Timofti şi Iurie Leancă faţă de declaraţiile ofensatoare, ameninţătoare şi băşcălioase ale d-lui Dmitri Rogozin faţă de R. Moldova şi moldoveni poate fi asemuită cu laşitatea, cu umilinţa celui deprins să fie permanent un învins. Dincolo de demnitatea la care-i obligă funcţiile domniilor lor, noi am fi vrut să-i vedem şi ca nişte adevăraţi bărbaţi ai neamului. N-a fost să fie, iar dl Dmitri Rogozin a ştiut bine unde vine!

SIS vrea „bis” la revoltele din 2009 şi să spună „pas” Tratatului de Asociere?

22 de ani de SIS şi nimic nu e de zis de performanţe! Momentele pe care le parcurge R. Moldova pînă la summit-ul de la Vilnius se incumbă interesului naţional, iar SIS trebuie să fie vîrful de lance din umbră, ca o structură fundamentală, definitorie şi indisolubilă a siguranţei derulării acestui proces de integrare. Siguranţa statului este cheia rezolvării tuturor obiectivelor de interes naţional.

În ceea ce priveşte Transnistria, sunt aproape sigur că SIS nu are nici un agent acoperit infiltrat în structurile de conducere de la Tiraspol, deşi asta ar trebui să fie un obiectiv major. Probabil că sursele de informare ale SIS sunt ziarele şi bîrfele ieftine...!

Dincolo de acestea, este firesc să întrebăm: Ce ştie SIS despre antrenamentele „balerinilor-luptători” comunişti din Sudul ţării? Ce cunoaşte SIS despre acţiunile destabilizatoare ale PCRM, botezate suav „revoluţie de catifea”, care, în contextul actual, reprezintă un atentat la siguranţa statului şi interesului naţional? Dacă SIS cunoaşte toate aceste lucruri, a luat măsuri pentru prevenirea lor?

Integrarea europeană a ţării reprezintă unul din interesele naţionale majore ale R. Moldova, iar asta pentru că este decisă de majoritatea politică aleasă democratic. Chiar şi în România, atunci cînd s-a pus problema integrării europene, absolut toate partidele, cele de la Putere şi cele din Opoziţie, au făcut un pact de neagresiune în acest sens şi şi-au conjugat eforturile pro-europene. Paradoxul moldovenesc constă în aceea că tocmai comuniştii, aflaţi acum în Opoziţie, sunt cei care au demarat procesul de integrare europeană a ţării.

Pe mai departe, ce ştie SIS despre posibilele obstrucţii anti-europene ce pot mocni sau irumpe în Găgăuzia tot mai dornică de a se contura „statal”?

Toate acestea şi multe, multe altele reprezintă o îngrijorare în contextul în care timpul ne-a demonstrat că SIS se află mereu în urma evenimentelor. La urma urmei, întrebăm cu îndreptăţire şi preocupare: SIS doreşte oare ca R. Moldova să semneze Tratatul de Asociere cu UE la summit-ul de la Vilnius? Dacă chiar nu doreşte, atunci este posibil ca chiar să nu se întîmple. Sprijin există, „oameni de încredere” în SIS sunt, aşa că „nenea Gheorghe şi Mihai ne dau vodcă şi mălai ca să ne trimită-n Est-Rai!”