...ar striga la tine să intri în rîndul lumii

Nu cred că există în literatura universală un mai mare omagiu adus somierei cu arcuri decît în cartea Douăsprezece scaune a scriitorilor ruşi Ilf şi Petrov. Somiera cu arcuri şi cu floricele albastre este duşmana de moarte a burlăciei, a traiului de pe o zi pe alta sau a boieriei boeme. Omul e liniştit pînă îşi cumpără utila piesă de mobilier. O achiziţionează cu speranţa că ar putea să doarmă pe ea liniştit, dar îşi dă repede seama că aşa ceva nu se mai poate.

În liniştea ei imobilă, somieră strigă. Solicită companie. Vrea tribut. Cere viaţă de familie, nevastă, copii, oale de tot felul, perdele asortate, masă de sufragerie şi sufragerie (!). Individul neatent, care-şi trăise viaţa liber, neîngrădit de obligaţii majore sau minore, se trezeşte într-o dimineaţă tată de familie, cu burtică, chelie şi zeci de responsabilităţi. „Să plăteşti, gazele, curentul, să-i iei lu’ asta micu’ broccoli şi dovlecei“. Altfel, omul nostru are cămăşi apretate şi pantaloni călcaţi „la dungă“. Lumea îl salută cu respect, se înclină, îi strînge mîna, taximetriştii îi spun chiar „domnu’ şef“, iar vecinii de palier îl văd deja administrator de bloc sau preşedinte de scară.

Nu mi-aş fi reamintit acest episod dacă nu aş fi avut o strîngere de inimă acum o lună pe cînd căram o plasă cu gogonele, de la piaţă. Putinica de murături, cu gura ei lată, ca să încapă bine pepenaşii şi căpăţînile de ţelină, mi-a evocat o gaură neagră în care intră viaţa mea cu totul. Nici nu a ajuns bine la mine acasă că putinica a început să grăiască. La început vorbea pe un ton subţire şi piţigăiat. Voia şi ea nişte gogonele, o conopidă mică, un kil de morcovi. Apoi a cerut frunze de ţelină, beţe de mărar uscate, sare de murături neiodată, oţet şi celofan (de care nu se mai găseşte, căutaţi degeaba).

Puterea ei de atracţie a ieşit la iveală şi mai pregnant cînd, pe lîngă putinică, au apărut şi vreo două borcane mici de gogoşari în oţet, unul mare de castraveciori în saramură şi trei cu ardei iuţi. Încet-încet, la insistenţele ei, am cărat acasă conţinutul a vreo două tarabe de piaţă. Pe lîngă borcane, putinica a vrut şi nişte rafturi, un dulăpior şi o curăţenie generală pe balcon. Apoi, mi-a cerut să spăl geamurile în toată casa, să pun perdele la sufragerie şi covor în dormitor. I-au plăcut şi nişte feţe de masă, nişte seturi noi de cearşafuri, două duzini de pahare, servicii de ceşti pentru cafea şi cănuţe pentru supă.

Dar adevăratul tribut îl plătesc abia acum cînd, Sîmbăta şi Duminica, îmi cere cîte două feluri de mîncare gătită, care să meargă cu murături, o masă în familie şi o siestă la televizor după-amiaza, cînd poţi constata că geniul poporului romîn lipseşte cu desăvîrşire (altfel ai găsi măcar un program decent la care să te poţi uita). Vrea, deci, să stai acasă cu ea şi să te lauzi la toată lumea că ai ajuns să faci asta. Aduce după sine şi copii, soacre mari şi mici, cumnaţi, cumetri, verişori şi nepoţi mici şi foarte mici – musafiri feluriţi de care altă dată te puteai lipsi, fără să-ţi lipsească. Într-un cuvînt, putinica de murături vrea gospodărie.

Normal că ajungi să te gîndeşti foarte serios cum mai ieşi din această vastă încrengătură de rude, relaţii, cumetrii. Cum scapi din strînsoarea în care te învălui subit, dar eficient, gospodăria – această instituţie cu nume de indicator economic. Nu se obişnuieşte să se cuantifice oare „veniturile totale pe tip de gospodărie“, „structura cheltuielilor băneşti ale gospodăriilor“, „numărul de aparate electrocasnice din gospodărie“ şi aşa mai departe?

Şi-a pus această întrebare şi Jerry Seinfeld şi a găsit un răspuns pe care îl consider deocamdată mulţumitor: bagi alcoolul. Alcoolul posedă această teribilă forţă centrifugă, care îndepărtează mai întîi rudele şi prietenii, apoi familia extinsă şi pe cea restrînsă. Somiera este vîndută pe cîţiva bănuţi, iar murăturile şterg putina rapid, fără urme evidente că ar fi existat vreodată. Alte obiecte din gospodărie se fac şi ele paşi, uşor-uşor, pînă cînd singurul lucru de care mai ai, cu adevărat nevoie, e puţin alcool. Poţi să răsufli uşurat, deşi nu-ţi mai e clar de unde ai plecat şi, mai ales, de ce...

Romina SURUGIU