CUTREMURĂTOR!

Experimente medicale pe oameni, făcute de SUA (8)

Dacă cineva are impresia că doar naziştii şi-au permis să facă experimente abominabile pe oameni, de multe ori fără pic de anestezic, şi că prin judecarea şi condamnarea doctorilor acelora problema s-a încheiat, se înşeală amarnic.

(1992) Institutul Psihiatric de Stat New York al Universităţii Columbia şi Şcoala de Medicină Mount Sinai administrează la 100 de băieţi – majoritatea afro-americani şi hispanici, toţi cu vîrste cuprinse între 6 şi 10 ani, toţi fraţi mai mici ai unor delicvenţi juvenili – 10 miligrame de fenfluramină (fen-fen) per kilogram de greutate corporală pentru a testa teoria cum că nivelele scăzute de serotonina sînt legate de comportamentul agresiv sau violent. Părinţii participanţilor au primit 125 de dolari, incluzînd un bon de cadou de la Toys ‚R’ Us în valoare de 25 de dolari.

(1994) Preşedintele Clinton înfiinţează Comisia Consultativă asupra Experimentelor cu Radiaţii pe Oameni (ACHRE), care în sfîrşit scoate la lumină oribilele experimente conduse în timpul erei Războiului Rece, într-un raport ACHRE.

(1995) Un student de 19 ani de la Universitatea Rochester moare în urma participării la un experiment sponsorizat de MIT, care testează chimicale şi poluanţi aerieni pe oameni. Experimentul plăteşte 150 de dolari subiecţilor umani (Sharav). În şedinţa din 15 martie a ACHRE, foşti subiecţi umani ai experimentelor, incluzîndu-i pe cei care fuseseră copii cînd au fost folosiţi în experimente, au depus mărturie sub jurămînt, declarînd că au fost supuşi unor experimente cu radiaţii şi/sau spălaţi pe creier, hipnotizaţi, drogaţi, torturaţi psihologic, ameninţaţi şi chiar violaţi în timpul experimentelor CIA. Mărturiile sub juramînt includ următoarele declaraţii:

- declaraţia Christinei De Nicola, care spune că, în Tucson, Arizona, din 1966 pînă în 1976, „Dr. B” a performat experimente de control mental folosind droguri, injecţii posthipnotice şi dramă, şi experimente de iradiere a gîtului, pieptului şi uterului. Ea avea doar 4 ani cînd au început experimentele.

- declaraţia Claudiei Mullen, precum că dr. Sidney Gottlieb (nume de rezonanţă MKULTRA) a folosit chimicale, radiaţii, hipnoză, droguri, izolarea în tuburi de apă, deprivarea de somn, şocurile electrice, spălarea pe creier, abuzul emoţional, sexual şi verbal ca parte a experimentelor sale de control mental, ce aveau ca obiectiv final transformarea ei, care era doar un copil la vremea aceea, într-un „spion perfect”. Ea declară comisiei consultative că cercetătorii au justificat acest abuz spunîndu-i că-şi serveşte ţara „în efortul îndrăzneţ de a lupta contra comunismului”.

- declaraţia Suzzanei Starr, care spune că „un doctor, retras din Armată, a luat copii din munţii Colorado pentru experimente”. Ea spune că a fost unul din acei copii şi că a fost victima unor experimente implicînd deprivarea senzoriala pînă la punctul instalării psihozei, programarea prin centrifugare, injecţii, viol şi electroşocuri frecvente şi sesiuni de control mental. „M-am luptat cu mesaje programate auto-distructive de a mă sinucide, şi ştiu ce este un mesaj programat şi nu acţionez în urma acestora” declara ea comisiei consultative despre efectele pe termen lung ale experimentelor, cu ecou chiar şi în perioada adultă.

Preşedintele Clinton îşi cere scuze public miilor de oameni care au fost victime ale MKULTRA şi ale altor programe de control mental (Sharav). Preşedintele înfiinţează Comisia Consultativă Naţională de Bioetică (Sharav). Judecătorul Edward Greenfield de la Curtea Supremă a Statului New York decide că părinţii nu au dreptul să implice ca voluntari copiii incapacitaţi mental pentru studii de cercetare medicală non-terapeutice, şi că nici o persoana incapacitată mental nu poate fi folosită într-un experiment medical fără consimţămîntul informat.

(1996) Profesorul Adil E. Shamoo de la Universitatea Maryland şi Organizaţia Cetăţeni pentru Cercetarea şi Îngrijirea Responsabilă trimite o mărturie scrisă despre folosirea ne-etica a veteranilor în cercetarea medicală către Comisia Senatului Statelor Unite pentru Afaceri Guvernamentale, declarînd:

„Acest tip de cercetări se desfăşoară în prezent pe tot cuprinsul ţării în centre medicale şi spitale, fiind finanţate cu zeci de milioane de dolari din banii contribuabililor. Aceste experimente sînt abuzive şi foarte riscante, cauzînd nu doar daune fizice şi psihice pentru cele mai multe grupuri vulnerabile, dar şi degradînd sistemul nostru social de valori umane. Probabil că zeci de mii de pacienţi sînt supuşi unor astfel de experimente.

Departamentul Apărării admite că soldaţii din Războiul din Golf au fost expuşi la agenţi achimici; totuşi, 33% din personalul militar afectaţi de sindromul Războiului din Golf nu au părăsit Statele Unite în timpul războiului, discreditînd ideea populară generală cum că aceste simptome sînt rezultatul expunerii la armele chimice irakiene.

Preşedintele Clinton emite oficial scuze către subiecţii studiului asupra sifilisului Tuskegee şi familiilor acestora.

(1997) Într-un experiment sponsorizat de Guvernul Statelor Unite, cercetătorii nu administrează intenţionat tratamentul unor femei gravide afro-americane infectate cu HIV, dîndu-le un placebo în loc de medicaţia pentru SIDA. Pe 18 Septembrie, victime ale experimentelor medicale ne-etice de la marile centre de cercetare americane, incluzînd Institutul Naţional de Sănătate Mentală (NIMH) depun mărturie înaintea Comisiei Naţionale Consultative de Bioetică.

(1999) Adil E. Shamoo, Ph.D., depune mărturie în „Folosirea ne-etica a fiinţelor umane în experimente de cercetare cu risc mare” înaintea Comisiei Afacerilor Veteranilor a Casei Reprezentanţilor, alertînd instituţia despre folosirea veteranilor americani în spitale pe post de cobai şi cerînd reforme naţionale. Doctori de la Universitatea Pennsylvania îl injectează pe Jesse Gelsinger, în vîrstă de 18 ani, cu un tratament genetic experimental ca parte a unei testări clinice aprobate de FDA. El moare 4 zile mai tîrziu, iar tatăl sau bănuieşte că nu a fost informat complet în ceea ce privea riscul experimentului. În timpul unei testări clinice ce investiga eficienţa Propulsidului pentru refluxul acid la copii, Gage Stevens, în vîrstă de 9 luni, moare la Spitalul de Copii din Pittsburg. (va urma)