Experimente medicale pe oameni, făcute de SUA (6)

(1962) Cercetători de la Centrul de Copii Laurel din Maryland testează antibiotice experimentale anti-acnee pe copii şi continuă aceste teste chiar şi după ce jumătate din tinerii subiecţi testaţi dezvoltă severe suferinţe ale ficatului din cauza medicaţiei experimentale (Goliszek). FDA începe să ceară ca orice nou farmaceutic să treacă de 3 testări clinice pe oameni înainte de a fi aprobat. Din 1962 şi pînă în 1980, companiile farmaceutice satisfac această cerinţă derulînd teste de Faza 1, care determina toxicitatea medicamentului, pe deţinuţi, dîndu-le drept compensaţie mici sume de bani .

(1963) Chester M. Southam, cel care injectase deţinuţi cu celule canceroase vii în 1952, face aceeaşi procedură pe 22 femei afro-americane senile, paciente ale Spitalului Evreiesc de Boli Cronice din Brooklyn, pentru a observa răspunsul lor imunologic. Southam le spune pacientelor că ele primesc „nişte celule” dar omite faptul că acestea sînt canceroase. El pretinde că nu obţine consimţămîntul lor informat pentru că nu doreşte să le sperie, spunîndu-le ce le face, dar totuşi îşi pierde temporar licenţa medicală din cauza acestui fapt. În mod ironic, el devine în cele din urmă preşedintele Asociaţiei Americane de Cancer (Greger, Merritte, et al.).

Cercetătorii de la Universitatea Washington iradiază direct prin teste 232 de deţinuţi, pentru a determina efectele radiaţiilor asupra funcţiilor testiculare. Cînd aceşti deţinuţi părăsesc mai tîrziu închisoarea şi au copii, cel puţin 4 au copii născuţi cu defecte din naştere. Numărul exact este necunoscut pentru că cercetătorii nu au urmărit oamenii pentru a vedea efectele pe termen lung ale experimentelor lor.

(1963–1966) Cercetătorul Universităţii din New York Saul Krugman promite unor părinţi cu copii cu deficienţe mentale acceptarea sigură la Şcoala de Stat Willowbrook din Staten Island, o instituţie de rezidenţă pentru copii retardaţi mintal, în schimbul semnăturilor lor pe un formular pentru a fi de acord cu nişte proceduri prezentate drept „vaccinări”. În realitate, procedurile implica infectarea deliberată a copiilor cu hepatită virală prin hrănirea lor cu un extract din fecalele pacienţilor infectaţi, astfel încît Krugman să poată studia cursul hepatitei virale, precum şi eficienţa vaccinului anti-hepatita.

(1963–1971) Endocrinologul de vîrf dr. Carl Heller oferă către 67 de deţinuţi din Închisoare de Stat Oregon din Salem 5 dolari pe lună şi 25 de dolari pentru o biopsie de ţesutul testicular drept compensaţie pentru a-i permite să performeze experimente cu iradiere. Dacă ei primesc să facă vasectomie la sfîrşitul studiului, prizonierii primesc încă 100 de dolari. Cercetătorii(Sharav, Goliszek) injectează un compus genetic, numit timidin radioactiv, în testiculele a peste 100 de deţinuţi din Penitenciarul de Stat Oregon pentru a afla dacă producţia de spermă este afectată de expunerea la hormoni steroizi.

Într-un studiu publicat în Pediatrie, cercetătorii de la Departamentul de Pediatrie al Universităţii din California folosesc 113 nou-născuţi, cu vîrste cuprinse între o oră şi trei zile, într-o serie de experimente folosite pentru a studia schimbări în presiunea şi fluxul sangvin. Într-un studiu, doctorii inserează un cateter prin arterele ombilicale ale nou-născuţilor, pe care apoi îi scufundă cu picioarele în apă rece ca gheaţa în timp ce înregistrează presiunea aortica. În alt experiment, doctorii leagă în chingi pe o masă de circumcizie 50 de nou-născuţi, apleacă masa astfel încît sîngele se acumulează în cap şi apoi măsoară presiunea sîngelui

(1964–1967) Compania Dow Chemical îl plăteşte pe profesorul Kligman cu 10.000 de dolari pentru a afla cum dioxina – un toxic puternic, component cancerigen al Agentului Orange – şi alte erbicide afectează pielea umană, pentru că muncitorii de la fabrica chimică au dezvoltat o problemă similară acneei, denumită Cloracnee, iar compania ar dori să afle dacă sînt de vină chimicalele cu care lucrează. Ca parte a studiului, profesorul Kligman aplică o mare cantitate de dioxină la 60 de deţinuţi, fiind foarte dezamăgit cînd deţinuţii nu manifestă simptome de Cloracnee. În 1980 şi 1981, cobaii umani implicaţi în acest studiu încep să-l dea în judecată pe profesorul Kligman pentru complicaţii precum lupus sau daune psihologice.

(1965) Ca parte a unui test cunoscut sub numele de cod „Big Tom”, Departamentul de Apărare împrăştie Oahu, cea mai populată insulă din Hawaii, cu Bacillus Globigii, cu scopul de a simula un atac asupra unui complex de insule. Bacillus Globigii provoacă infecţii la oamenii cu sistemul imunitar mai slăbit, dar acest fapt rămîne necunoscut cercetătorilor la acel moment.

(1966) Oamenii de ştiinţă ai Armatei Statelor Unite aruncă becuri electrice umplute cu Bacillus Subtilis prin gurile de ventilaţie ale sistemului metroului din New York City, expunînd mai mult de 1 milion de civili, incluzînd femei şi copii, la bacterie

(1967) CIA pune un chimical în rezerva de apă potabilă a centrelor FDA din Washington DC, pentru a vedea dacă este posibil să contaminezi apa cu LSD şi alte substanţe.

Într-un studiu publicat în Jurnalul de Investigaţii Clinice, cercetătorii injectează femei gravide cu cortisol radioactiv, pentru a vedea dacă materialul radioactiv va penetra placenta şi va afecta fetusul. Armata Statelor Unite plăteşte pe profesorul Kligman să aplice chimicale ce irită pielea pe feţele şi spatele deţinuţilor din închisoarea Holmesburg, pentru ca, după cum spune profesorul Kligman, „să vedem cum pielea se protejează împotriva asaltului cronic al unor chimicale, în aşa numitul proces de îngroşare”, informaţii ce vor avea atît aplicaţii defensive, cît şi ofensive pentru militarii americani. Profesorul Kligman dezvoltă Retin-A, ca şi crema acneică (şi eventual pentru riduri), ceea ce-l transformă într-un multimilionar.

Cercetătorii paralizează 64 de deţinuţi în California cu un compus neuromuscular numit succinilcolin, care produce suprimarea respiraţiei ce se simte similar înecului. Cînd 5 deţinuţi refuză să participe la experimentul medical, comisia de tratament special al închisorii dă cercetătorilor permisiunea de a injecta prizonierii cu drogul respectiv împotriva voinţei lor. (va urma)