CUNOASTEREA

Ecleziastul spune că „acolo unde există multă știință este multă supărare și crescînd cunoștințele, crește și durerea”. E în parte adevărat, dar scopul acumulării de cunoștințe nici nu este dobîndirea stării de fericire; dorința de a cunoaște e dictată de nevoia noastră de a pricepe, de a explica. E o nevoie care poate că nu ne-a făcut fericiți, dar a decis în mod hotărîtor evoluția socială și culturală a speciei umane. Avem cel mai impetuos instinct al curiozității din toată lumea vie. Acest instinct este atuul nostru suprem, cel care ne-a făcut oameni, ne-a civilizat, ne-a motivat să explorăm Pămîntul.

Ca și în privința coeficientului de inteligență, ca și în privința gradului de agresivitate, nivelul de curiozitate diferă de la un individ la altul. Poate fi remarcat acest fapt încă în copilărie, cînd unii sînt mai curioși și mai setoși de cunoștințe.

Dacă ești dintre aceștia, felicitări! Faci parte din clubul celor pentru care cunoașterea e un mod de a fi, e o misiune personală și e o sursă de bucurie, în ciuda concluziilor dramatice pe care adesea cunoașterea le aduce.

Motivația lăuntrică stă la baza setei de cunoaștere, nu factorii externi. Scuza unora că nu au timp pentru carte este o scuză falsă. Timpul este distribuit în mod egal, diferă doar cum și pentru ce îl consumăm. Multă lume găsește timp pentru a viziona campionate, seriale TV, pentru jocul de cărți, sindrofii și taclale în fața sticlei cu bere sau vin. Deci nu lipsa timpului ne ține departe de carte, ci dezinteresul și lenevia intelectuală.

Cu adevărat contează doar prioritățile și determinarea fiecăruia. Voința de autodidact, dacă o ai, te disciplinează.

Confucius spunea că înțeleptul nu se întristează din pricină că oamenii nu îl cunosc, ci pentru că el nu îi cunoaște îndeajuns pe oameni. Această aserțiune poate servi ca un motto bun pentru cei pasionați de studii și cercetare.

Cunoașterea acumulată pentru tine diferă de cea acumulată pentru alții; prima e mai autentică, e mai organică firii tale, poate fi mai profundă. Iată de ce un copil care citește pentru sine e mai de încredere în acumularea de cunoștințe decît cel care citește pentru profesor și note. Totuși este bine cînd ceea ce ai acumulat și ai asimilat pentru tine împărtășești și altora. Așa devii un izvor de cunoștințe.

Dorian FURTUNĂ