CUM TRANSFORMAM GUNOIUL DE GRAJD DIN MURDARIE IN RESURSA?

Se ştie că la baza sporirii şi menţinerii în timp a productivităţii solurilor aflate în circuitul agricol se află respectarea asolamentelor raţionale şi folosirea integrală a îngrăşămintelor organice. Astfel, se produce un circuit logic, deplin şi continuu al materiei şi energiei, din care societatea se asigură cu produse alimentare.

În ultima perioadă, însă, nici una din aceste condiţii nu se respectă. Peste 50 la sută din suprafaţa însămînţată a republicii anual este ocupată cu porumb şi floarea-soarelui. Ambele culturi se caracterizează ca mari consumatoare de fertilitate. Iar ponderea suprafeţelor ocupate cu plante leguminoase şi de nutreţ, care generează şi sporesc fertilitatea solului, au o pondere de sub 5 %. Îngrăşăminte organice, practic, nu se aplică. Iar din aceste cauze fertilitatea solurilor şi producţia agricolă scade continuu. Fenomen ce se face tot mai vizibil pe fundalul actualelor perturbări meteorologice.

Care este motivul instaurării unei asemenea atitudini ignorante faţă de sol? Presupunem că la baza acestei discordii stă lipsa de bani şi sărăcirea tot mai evidentă a agricultorilor. Pe acest motiv se cultivă specii care necesită relativ mai puţine cheltuieli, ignorîndu-se în totalitate rotaţiile de culturi ştiinţific argumentate. Sectorul zootehnic, la fel, se află într-un relevat declin. Pentru că acest domeniu necesită o infrastructură mai sofisticată şi investiţii mai mari pe unitatea de produs. În consecinţă, plante de nutreţ se solicită mai puţine şi, ca rezultat, gunoi de grajd se produce insuficient. Potrivit calculelor efectuate în Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”, pentru menţinerea unui bilanţ echilibrat al fertilităţii în solurile arabile ale republicii este necesar anual de aplicat circa 17880 mii tone îngrăşăminte organice (1788 mii ha*10 t/ha).

În prezent la scara ţării se acumulează nu mai mult de 2466 mii tone/an gunoi de grajd. Cu alte cuvinte, numai 14 la sută din cantitatea optimală recomandată. Chiar şi aşa fiind, gunoiul de grajd rămîne cel mai răspîndit şi voluminos deșeu, deși are un cuprinzător potențial fertilizator. Fiecare tonă de gunoi de grajd încorporat în sol asigură în medie pe parcursul a patru ani un spor de circa 100 kg grîu convenţional, 320 kg legume, 280 kg fructe şi struguri. La legume fructe şi struguri cheltuielile de aplicare se recuperează cu spor de recoltă deja în primul an de acţiune a gunoiului, asigurînd o rentabilitate totală de 212 – 264 %.

Conform Anuarului Statistic din 2019, în ultimii ani din cantitatea acumulată de gunoi de grajd se reîntoarce solului ca îngrăşămînt în medie cîte 59 mii tone/an, - doar 2 la sută din cantitatea adunată. Aşadar, chiar şi din cantitatea insuficientă ce se acumulează, se valorifică un volum foarte mic de gunoi de grajd pentru menţinerea şi refacerea fertilităţii solurilor.

Cea mai mare parte din acest recunoscut îngrăşămînt este suprapus zilnic în ogrăzile populaţiei rurale. Aici se întreţine peste 90 la sută din şeptelul actual al ţării. Parţial acesta se evacuează din ogrăzi, împrăştiindu-se prin rîpi şi ravene. De aici cu apele de la ploi nimereşte în reţeaua hidrografică, poluînd mediul de viaţă în care trăim şi din care ne alimentăm. Foarte probabil că din această cauză apa din absoluta majoritate a fîntînilor este poluată peste limitele admise cu nitraţi şi agenţi nocivi.

Pe de altă parte, absoluta majoritate a populaţiei cunoaşte că gunoiul de grajd este un îngrăşămînt universal, eficient şi bun pentru toate solurile şi plantele. Care este,deci, cauza acestei situaţii ignorante faţă de gunoiului de grajd? De ce atîta indiferenţă faţă de acest remediu pentru însănătoşirea solurilor agricole, îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei şi propăşirea ţării? Principala cauză constă în faptul că pentru utilizarea gunoiului de grad sînt necesare investiţii apreciabile. Iar agricultorii, în marea lor majoritate, nu dispun de asemenea surse.

Numai transportarea gunoiului stocat lîngă adăpostul animalelor la cîmp, în raza de pînă la trei kilometri şi aplicarea ca îngrăşămînt fără o altă operaţiune de pretratare, se estimează la 200 lei/tona. Însă pentru fertilizarea deplină a unui hectar sînt necesare minimum 20 tone. Deci, în actualele condiţii economice pentru fertilizarea cu gunoi de grajd se va cheltui circa 4000 lei/ha. De la sine înţeles că, dacă se va fertiliza un teren mai extins sau se va mări doza gunoiului de grajd aplicat, vor creşte proporţional şi cheltuielile.

În actuala situaţie economică majoritatea agricultorilor nu au capacitatea de a face asemenea investiţii. Prin urmare, gunoiul de grajd rămîne să se acumuleze continuu în ogrăzile populaţiei, transformîndu-se din cel mai recomandabil remediu pentru sol în cel mai nociv poluant al mediului. Care ar fi soluţia raţională de ieşire din această situaţie? Se propune că cel puţin jumătate din costurile pentru valorificarea ca îngrăşămînt a gunoiului de grajd şi altor materiale organice ce îşi au originea din agricultură să fie subvenţionate din buget prin sistemul Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA). În aşa mod s-ar menţine fertilitatea solurilor, ar creşte considerabil producţia vegetală şi s-ar menţine o calitate mai agreabilă a mediului. În ultimă instanţă, de factorii decizionali depinde cum se va gestiona gunoiul de grajd,- rămîne o problemă nesoluţionată sau se transformă o resursă de îmbunătăţire a fertilităţii solurilor.

Alexandru RUSU, doctor habilitat în ştiinţe agricole, cercetător principal la Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”

 

01.08.20 - 00:27
02.08.20 - 02:20
01.08.20 - 00:33
02.08.20 - 02:26
01.08.20 - 00:34
01.08.20 - 00:31
02.08.20 - 02:24
01.08.20 - 00:29
03.08.20 - 17:19
02.08.20 - 02:29
03.08.20 - 00:52
02.08.20 - 02:21
02.08.20 - 15:25
02.08.20 - 20:46
02.08.20 - 17:32