CUM STRATEGIA LUI PLAHOTNIUC DE „ACAPARARE LEGALA” A STATULUI S-A INTORS IMPOTRIVA SA

Plahotniuc şi-a tăiat singur craca pe care o călărea

Autor: Mihai CONŢIU

Chiar de la început de an trebuie să spunem că Vladimir Plahotniuc îşi plăteşte cam de pomană o armată de analişti şi publicişti. De exemplu Roman Mihăeş e şi analist politic, dar şi comentator, şi consilier, şi jurist. Este un fel de doi sau mai mulţi în unul. O spune chiar el într-o emisiune cu Cristian Tabără. Dornici fiind să-i intre în graţii, adică să nu-l contrazică sau să-i dea un sfat bun în contradicţie cu ideile lui mai neinspirate, aceşti analişti care-s şi comentatori politici, dar şi consilieri, probabil, îi spun: Da, şefu’, aveţi dreptate, ce idei geniale vă circulă prin tărtăcuţă!

Aşa cum mulţi dintre noi intuiam, şedinţa Parlamentului din 4 Ianuarie 2015, pentru investirea/votarea Guvernului Ion Sturza, nu a mai putut avea loc din lipsă de cvorum. Aici, ca un bumerang, propria-i strategie de atac şi de „acaparare legală” a statului s-a întors împotriva lui Vladimir Plahotniuc. A crezut că-i genial, dar s-a urinat în propria-i faţă chiar în momentul ultimei sale erecţii politice. Totodată, am constatat, şi cu acest prilej, încă o dată, că este disperat şi a pierdut cu totul simţul realităţii.

Băiatul lui de mingi, Andrian Candu, preşedintele Parlamentului, ca un nătîng, anunţînd imposibilitatea desfăşurării şedinţei de votare a Cabinetului Sturza, a spus că urmează ca şeful statului să anunţe, după negocieri cu fracţiunile parlamentare, următoarea nominalizare la candidatura pentru funcţia de prim-ministru.

Serios!? Iată de ce vorbeşte prostii acest lacheu al oligarhului!

Crezînd că sînt mari strategi, iar aici este vorba despre banda lui Plahotniuc, tocmai prin aceea că oligarhul a dat ordin ca să nu existe cvorum în Parlament, i-a oferit o oportunitate extraordinară preşedintelui Nicolae Timofti de a-l renominaliza pentru candidatura la această funcţie pe Sturza. Cum?

Simplu: Timofti, legal, îi poate înainta, iarăşi, candidatura lui Sturza din simplul motiv că aceasta nu i-a fost contestată/respinsă de o majoritate parlamentară, în urma unor dezbateri democratice. Asta înseamnă că Guvernul Sturza urmează să fie votat sau respins în urma viitoarei renominalizări sau repetări a şedinţei parlamentare eşuate. Aşa-i democratic! Timofti chiar este obligat să-l re-nominalizeze pe Sturza ca să afle care-s motivele pentru care este sau nu votat.

„Strategia” lui Plahotniuc, alimentată suplimentar de sluga sa de la CC, Alexandru Tănase

În realitate, logica ne spune că lipsa de cvorum din Parlament a fost decisă de Plahotniuc anterior în complicitate cu Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale (CC). Ştim cu toţii că cei 14 deputaţi „împrumutaţi” de Plahotniuc de la PCRM au făcut o sesizare la CC, prin care au cerut anularea Decretului preşedintelui Nicolae Timofti de desemnare a candidaturii lui Ion Sturza la funcţia de prim-ministru. Doar atît au cerut şi nimic mai mult!

Întrucît desemnarea candidaturii lui Sturza era absolut legală, iar asta în contextul în care partidele sau coaliţiile nu i-au înaintat şefului statului o candidatură, Timofti, în virtutea prerogativelor prezidenţiale, a înaintat propria-i candidatură, iar CC a respins firesc cerinţa celor 14 deputaţi, numai că a venit cu o supraofertă de bordel politic. Fără să existe o solicitare expresă în acest sens, Alexandru Tănase, preşedintele CC şi sluga preaplecată a oligarhului, în Hotărîrea respectivă, a introdus o precizare suplimentară spre folosul lui Plahotniuc, care sună astfel:

"În cazul constituirii unei majorităţi parlamentare absolute, preşedintele desemnează candidatul susţinut de această majoritate. Majoritatea parlamentară urmează a fi formalizată, nu doar declarată, cu indicarea deputaţilor care o constituie şi notificarea preşedintelui".

Acum v-aţi prins de serviciul pe care i l-a făcut Tănase stăpînului său? Plahotniuc a împrumutat de la PCRM 14 deputaţi, cărora li s-au mai adăugat un „alt independent”, care împreună cu 20 ai lui din PD întrunesc 35 de mandate, constituindu-se astfel într-o majoritate credibilă şi motivată să-l oblige, „constituţional”, pe Timofti să accepte propriul candidat, un candidat care, se înţelege, ar fi votat şi de celelalte grupări politice slugarnice ale oligarhului, iar aici este vorba despre cele conduse de Mihai Ghimpu, Iurie Leancă şi alte „deşeuri parlamentare reciclabile la nevoie”.

De ce spunem că cei 14 deputaţi comunişti au fost împrumutaţi

Pentru că aşa a fost! De ce, o dată cu ei, nu au părăsit PCRM şi organizaţiile de partid teritoriale pe care le conduc sau le reprezintă, precum şi asistenţii lor parlamentari?

Logica rezistenţei prezidenţiale împotriva tentativei de acaparare a statului sub forma unei lovituri de stat mascate

PD SRL a lui Plahotniuc insistă asupra „dreptului constituţional şi politic conjunctural” de a-şi impune propria-i candidatură la funcţia de premier, iar aici oamenii oligarhului se izbesc tocmai de propriile tactici folosite spre a-i demite pe Vlad Filat şi Valeriu Streleţ. Motivul demiterii celor doi premieri a fost imbecilitatea logică numită de ei „suspiciuni de corupţie”. În această perspectivă, pe bună dreptate, preşedintele Timofti poate invoca aceleaşi suspiciuni de corupţie, de data aceasta reale, faţă de orice candidat previzibil care poate fi înaintat de PD şi banda politică a celor din aşa-zisa Platformă Social-Democrată a comuniştilor împrumutaţi.

Asupra lui Vladimir Plahotniuc există numeroase suspiciuni de corupţie, fiind suficient să amintim: Raportul Kroll, în care este pomenit ca fiind unul dintre beneficiarii furtului de un miliard de Euro; presupusa lui implicare în atacurile de tip rider asupra sistemelor bancar şi de asigurare naţionale; monitorizarea lui de către Interpol; inculparea lui juridică de către instanţele de judecată britanice şi olandeze şi multe altele.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru Marian Lupu şi Andrian Candu, părtaşi ai lui Plahotniuc, în procesul care viza atacurile rider din anii 2010 şi 2011 asupra Victoriabank, Banca de Economii şi ASITO, pe care oligarhul l-a pierdut în Olanda – fiind preşedinte al Parlamentului, Lupu i-a oferit „garanţii politice”, iar Candu i-a acordat asistenţă juridică.

Un alt candidat surpriză şi cu garanţia unei susţineri parlamentare majoritare ar putea fi şi Alexandru Tănase, numai că şi asupra lui planează suspiciuni de corupţie dintre cele mai serioase. Este suficient să ne referim la „serviciul constituţional” amintit mai sus şi făcut lui Plahotniuc drept cadou la împlinirea unei jumătăţi de secol. În acest context, iată ce diagnostic pune lui Tănase şi CC cunoscutul politolog român Armand Goşu:

„Curtea Constituţională de la Chişinău este cunoscută pentru deciziile ei bizare, probă a unei bogate imaginaţii. De pildă, i-a interzis lui Filat să mai fie premier; a decis că declaraţia de independenţă este superioară Constituţiei Republicii Moldova; a declarat limba română limbă de stat deşi în Constituţie este menţinut articolul 13 în care se spune că limba de stat este limba moldovenească. Exact cum au prognozat analiştii de la Chişinău, Curtea Constituţională i-a dat cîştig de cauză lui Plahotniuc. Şi ca lucrurile să fie cît mai repede clarificate, un judecător al Curţii, Alexandru Tănase, a explicat decizia pe blogul personal, înainte de redactarea ei de către judecători. După ce-şi face concetăţenii proşti pentru că ar crede în horoscop şi afirmă despre moldoveni că oricum aparţin unei societăţi „rudimentare”, judecătorul care pretinde că vorbeşte „într-o română uşor mai elevată” clarifică obscurităţile Constituţiei: „Partidul care cîştigă în rezultatul [sic!] alegerilor parlamentare o majoritatea [sic!] ce îi permite să formeze un Guvern sau o coaliţie care formează o majoritate, propune Preşedintelui numele Prim-ministrului”. Numai că majoritatea constituită în Parlament nu reflectă rezultatul alegerilor, ci nivelul corupţiei politicienilor care pot fi şantajaţi, cumpăraţi, manipulaţi astfel încît să formeze majorităţi fără nici o legătură cu voinţa alegătorilor. Clarificările judecătorului Tănase trebuiau să pregătească cea de a doua nominalizare a preşedintelui Timofti.”

Fără alte comentarii! Cu „ajutorul constituţional” al lui Tănase, Plahotniuc a conceput o lovitură de stat în toată regula, numai că întreaga lume democratică şi diplomaţia occidentală s-au sesizat şi înţeleg că Republica Moldova nu trebuie să rămînă, pe mai departe, moşia exclusivă a dictatorului neoficial Plahotniuc. Acum mingea se află în terenul preşedintelui Timofti, care are de ales între a fi o sută de ani oaie sau o zi vultur!

Invocînd suspiciuni de corupţie nu doar rezonabile, ci bine întemeiate faţă de orice propuneri la funcţia de premier din partea lui Plahotniuc, în condiţiile în care Sturza nu mai doreşte să fie renominalizat, singura candidatură credibilă şi nepătată a lui Timofti ar fi Maia Sandu, care oricum nu va fi votată de banda politică majoritară controlată de Plahotniuc. De fapt, credem că Sandu trebuia să fie nominalizată din start, căci, spre deosebire de Sturza, este singura care nu poate fi contestată politic şi moral de nici un politician de bună credinţă.

Continuarea negocierilor şi teama stupidă de alegeri anticipate

Deja alegerile anticipate sînt o necesitate pentru întregul popor. Asupra PLDM se pare că Plahotniuc a îndreptat artileria lui grea. Acest lucru a fost sesizabil Vineri, 8 Ianuarie, cînd nu a avut cvorum la întrunirea inutilă Consiliului Politic Naţional, deşi, totuşi, s-a decis că PLDM va participa la negocieri privind desemnarea unei candidaturi la funcţia de premier, în condiţiile anunţate anterior.

Noi ne-am mai exprimat nedumerirea faţă de circul acestor repetate şi inutile consfătuiri ale PLDM de a participa sau nu la negocieri, dar Vineri cam prea şi-au bătut joc de opinia publică, cînd aceştia au ieşit cu o declaraţie după ce i-au ţinut în aşteptare pe ziarişti vreo opt ore. Dacă aveau respect de sine, jurnaliştii trebuiau să părăsească sediul PLDM după primele 15 minute de la încheiere şedinţei, nu să aştepte ore în şir ca să iasă deputatul Iurie Ţap, ca o capră, să behăiască o stupizenie de declaraţie. Crezînd că se joacă abil cu răbdarea lui Plahotniuc, cei de la PLDM s-au jucat cu opinia publică, iar asta probabil şi din cauză că au certitudinea unor fisuri pe care Plahotniuc le-a produs în partidul lor.

Un lucru este clar: tergiversările negocierilor au la bază aşa-zisa teamă că în urma alegerilor anticipate ar ajunge să guverneze Stînga politică. Ei, şi? Vor muta ţara în spaţiul Federaţie Ruse? Nu, căci nu pot să survoleze Republica Moldova peste spaţiul aerian al Ucrainei! Este limpede că în urma alegerilor anticipate PD, PL şi PLDM nu vor mai pupa pragul electoral, iar în Parlament vor accede PSDM, adică socialiştii lui Dodon, Partidul Nostru, adică Renato Usatîi, Platforma DA şi posibilul proiect politic al Maiei Sandu, cu mici derogări în cazul altor partide. Dar nu sînteţi de acord că, o dată şi o dată, ţara trebuie să scape definitiv de aceste ciume politice care, cu „legitimaţie proeuropeană”, fură ţara şi i-a dus pe moldoveni pe culmile disperării?

Să nu uităm că alegerile anticipate sînt singura şansă ca Moldova să scape de sub robia lui Plahotniuc! Acesta este şi motivul pentru care cumpără orice şi pe oricine! Dincolo de alegerile anticipate, pe Plahotniuc îl aşteaptă puşcăria sau exilul într-o ţară „convenabilă”! El vrea să fie un Vladimir Putin în Moldova, însă uită că aşa ceva nu este cu putinţă, căci Rusia este un imperiu puternic, iar Republica Moldova a fost transformată de oameni ca el într-un simulacru de ţară, condiţii în care nu i se vor permite astfel de jocuri la graniţa cu UE şi NATO!

După arestarea lui Filat, Plahotniuc, din greşeală în greşeală, merge spre ghilotinarea reală!

Socialmai mult
16.11.18 - 16:05
16.11.18 - 16:04
16.11.18 - 13:40
15.11.18 - 17:34
15.11.18 - 15:10
15.11.18 - 15:09
15.11.18 - 11:43
15.11.18 - 11:40
14.11.18 - 18:22
14.11.18 - 18:01
14.11.18 - 15:42
14.11.18 - 12:37
13.11.18 - 16:00
13.11.18 - 15:58
13.11.18 - 11:24
12.11.18 - 18:11
12.11.18 - 16:30
12.11.18 - 15:03
12.11.18 - 10:43
11.11.18 - 11:08