Cum isi povesteau soldatii germani faptele din timpul razboiului, la un „pahar de vorba”: „Era grozav si foarte distractiv”

Doi cercetători germani au publicat mai multe conversații purtate de prizonierii de război germani. Acestea conţin mărturii cutremurătoare care scot la iveală setea de sînge incredibilă a soldaţilor germani. Conversațiile, înregistrate în secret de Aliați, relevă detalii înfiorătoare despre violența împotriva civililor, violuri și genocid.6 Martie 1943: doi soldați germani discută despre război. Pilotul Bodde și caporalul Bartels fuseseră capturați de britanici cu cîteva săptămîni în urmă. Potrivit site-ului Historia, războiul se sfîrșise pentru ei și venise vremea împărtășirii de amintiri:

Budde: „Eu am zburat în două atacuri de distrugere la nimereală. Adică am distrus clădiri.

Bartels: „Dar nu atacuri distructive cu o țintă specifică, cum am făcut noi?”

Budde: „Nu, doar atacuri de distrugere. Am întîlnit cele mai drăguțe ținte, precum conace în vîrful muntelui. Cînd zburai către ele de jos și trăgeai, puteai să vezi geamurile cum se sparg și apoi cum explodează tavanul. La un moment dat am lovit  Ashford [n.r. – oraș din Marea Britanie]. Era un eveniment în piața orașului, mulțimi de oameni, se țineau discursuri. Chiar i-am pulverizat! A fost distractiv.”

Alți doi piloți, Bäumer și Greim, au discutat și ei despre experiențele amuzante, pe care le-au descris într-o conversație cu alți soldați.

Bäumer: „Aveam o armă instalată în fața avionului. Am zburat jos, peste străzi, și cînd vedeam mașini venind din direcția opusă, puneam luminile ca să creadă că o altă mașină se apropie de ei. Apoi trăgeam în ei. Am avut mult succes așa. Era grozav și foarte distractiv. Am atacat și trenuri la fel.”

Greim: „O dată am avut un atac la altitudine joasă lîngă Eastbourge. Cînd am ajuns acolo am văzut un castel mare unde aparent se ținea un bal sau ceva de genul acesta. În orice caz, erau multe femei în haine frumoase și o trupă. Am zburat pe lîngă prima oară, dar apoi am atacat […]. Uite asta, dragul meu prieten, a fost foarte distractiv.”

Soldații Budde, Bartels, Bäumer și Greim folosesc un ton deconcertant în acest conversații. Un ton cu totul diferit de cel întîlnit în documentarele sau memoriile despre război. Dar acesta e modul în care soldații vorbesc cînd sunt împreună și discută despre experiențele lor.

Discursul public despre război e caracterizat de un dispreț față de latura sîngeroasă a profesiei militare, un dispreț cu care soldații se conformează atunci cînd sunt rugați să-și descrie experiențele. Dar există și o altă perspectivă a războiului, una în care războiul nu e doar un nesfîrșit coșmar, ci o aventură de care soldații își amintesc ulterior ca fiind cea mai frumoasă perioadă din viața lor.

În al doilea război mondial, 18 milioane de bărbați – mai bine de 40% din populația masculină a Reichului – au servit în Wehrmacht și în Waffen-SS. Perioada cuprinsă între 1 Septembrie 1939 și 8 Mai 1945 este probabil cea mai studiată perioadă din istorie. Chiar și istoricilor le e greu să țină pasul cu literatura dedicată celui mai sîngeros conflict din istorie. Monumentala lucrare „Germania și Al Doilea Război Mondial”, terminată în 2008 de Institutul de Cercetare a Istoriei Militare din Postdam, considerată principala lucrare germană pe acest subiect, are 10 volume!

Scrisorile militarilor, rapoartele martorilor sau memoriile tind să prezinte realitatea într-o lumină ceva mai favorabilă. Cei care primeau aceste scrisori erau membrii familiilor soldaților sau, în cazul rapoartelor, publicul larg. Descrierea problemelor cotidiene ale războiului, în care soldații ucideau locuitorii unui sat întreg sau violau mai multe femei, nu-și găsea locul în aceste relatări.

Materialul descoperit în arhivele americane și britanice de către istoricul Sönke Neitzel e senzațional. Cercetînd războiul submarinelor, el a descoperit stenogramele acestor conversații înregistrate, în care soldații germani vorbeau deschis despre experiențele lor. Neitzel și psihologul Harald Welzer au analizat 150.000 de pagini de materiale. Rezultatul este cartea denumită simplu Soldaten. Înregistrările oferă o perspectivă intimă asupra războiului, la care nu am avut acces pînă acum, soldații împărtășindu-și părerile despre inamic, despre conducătorii lor; ei discută despre misiunile de luptă și schimbă detalii impresionante – și șocante în același timp – despre atrocitățile la care au fost martori și pe care ei înșiși le-au comis.

Zotlöterer: „Am împușcat un francez de la spate. Mergea pe bicicletă”.

Weber: „De aproape?”

Zotlöterer: „Da.”

Heuser: „Voia să te ia prizonier?”

Zotlöterer: „Prostii. Voiam bicicleta.”

Socialmai mult
11.12.18 - 11:54
11.12.18 - 11:53
10.12.18 - 17:13
10.12.18 - 17:12
10.12.18 - 17:11
10.12.18 - 15:25
10.12.18 - 12:09
08.12.18 - 20:28
08.12.18 - 16:06
08.12.18 - 16:04
07.12.18 - 18:32
07.12.18 - 18:25
07.12.18 - 12:36
06.12.18 - 17:27
06.12.18 - 17:25
06.12.18 - 17:31
06.12.18 - 11:25
05.12.18 - 19:37
05.12.18 - 19:36
05.12.18 - 16:02