(Interviu acordat pentru portalul francez „Atlantico” de Olivier Sangi, specialist în astronautică şi redactor-şef Enjoy Space)

La 14 mai pe unii îi aşteaptă o noapte neliniştită. Deoarece pe cer e Lună plină! Deşi multe aspecte ale acestei influenţe încă nu sînt demonstrate , în cercurile de savanţi nu există o opinie comună referitor la subiectul dat. Însă unele momente sînt recunoscute fără excepţie de toţi.

Atlantico: În diferite cercetări privind influenţa Lunii asupra comportamentului sînt în special remarcate două teorii, deşi pînă în prezent n-au fost identificate nici un fel de legături concrete. Despre ce anume sînt aceste teorii şi pe ce se bazează ele?

Olivier Sangi: Toţi am auzit istorii precum că în Lună plină se nasc mai mulţi copii. Unii chiar afirmă că în noaptea cu Lună nouă şi în următoarele zile se comit mai multe crime. În acest context au fost efectuate cercetări statistice serioase, dar care n-au confirmat fenomenul. Bunăoară, în Franţa, în perioada anilor 1985-1990 au fost înregistraţi peste 4,5 milioane de nou-născuţi. În medie pe zi s-au născut 2106 copii cu un spor infim de 0,14% pe timp de Lună nouă, ceea ce nu prezintă nici un interes din punct de vedere statistic.

Investigaţii similare s-au desfăşurat între anii 1997-2001, în Carolina de Nord (SUA), iar rezultatele au fost analogice. Acelaşi lucru se referă şi la restul întrebărilor, cu excepţia anumitor fenomene, cînd influenţa Lunii este absolut reală şi explicată ştiinţific, cum ar fi fluxurile. În acest caz schimbarea nivelului mării este determinată de poziţia Lunii şi Soarelui faţă de Pămînt. Cîmpul gravitaţional al Soarelui şi Lunii atrage apele de proporţii (lacurile, bunăoară, sînt prea mici ca să facă asemenea efecte vizibile) şi acest fapt provoacă ridicarea nivelului, fenomen denumit flux.

- Luna influenţează multe domenii de viaţă, în special fluxurile şi dezvoltarea unor specii. S-a dovedit că unele fiinţe, de exemplu bufniţa, vînează mai activ anume pe Lună plină. Unde este legătura? Se urmăreşte aşa ceva şi la alte specii? La ce poate conduce aceasta?

- Noi doar examinăm mecanismul de formare a fluxurilor. Totodată, Luna are efecte în funcţie de rînduirea fazelor şi într-un fel sau altul iluminează pe timp de noapte. Amintesc că Luna nu luminează de la sine, ci numai reflectă lumina solară. Specialiştii care studiază comportamentul animalelor într-adevăr au remarcat diferenţe evidente în funcţie de fazele Lunii. Astfel, unele păsări de pradă cum ar fi bufniţele folosesc razele Lunii pentru a vîna noaptea. Vederea lor este adaptată iluminării slabe, ceea ce le oferă anumite avantaje pentru a ataca prada.

- Planetologii au lansat o ipoteză precum că Luna ajută la stabilizarea Pămîntului. Ce înseamnă aceasta şi cum se produce?

- Luna reprezintă un satelit relativ mare în raport cu dimensiunile Pămîntului. Diametrul Lunii constituie 3.474 kilometri, iar cel al Terrei – 12.742 km. Asemenea proporţii sînt o mare raritate în sistemul solar. Spre exemplu, sateliţii Jupiterului şi Saturnului sînt cu mult mai mici decît aceste planete. Un satelit realmente mare are doar Pluto, care nu demult s-a lipsit de statutul de planetă cu drepturi depline şi a devenit o planetă mică. În ceea ce ţine de Pămînt, planetologii consideră că Luna stabilizează orbita planetei noastre, în special unghiul axei de rotaţie, care formează anotimpurile. Unii susţin că fără Lună unghiul axei de rotaţie ar putea suferi schimbări serioase pe parcursul a cîteva milioane de ani. Acest fapt ar putea conduce la instabilitatea condiţiilor climaterice, făcînd mediul înconjurător mai puţin favorabil pentru dezvoltarea vieţii. Să nu uităm şi de faptul că prezenţa Lunii (în virtutea forţelor gravitaţionale) a modificat durata zilei, deoarece 400 de milioane de ani în urmă durata zilei pe Pămînt era de 22 de ore.

- Ar fi putut apărea viaţa pe Pămînt dacă nu era Luna?

- Savanţii se ţin de aşa-zisa teorie a Pămîntului unic. Din aceasta reiese că deşi pe Pămînt se înregistrează o concentraţie de circumstanţe favorabile pentru apariţia vieţii (distanţa potrivită de la Soare, atmosfera, apa lichidă, stabilitatea relativă a climei ş.a), totuşi, repetarea acestora undeva în altă parte este puţin probabilă. Unii menţionează rolul stabilizator al Lunii, despre care s-a vorbit mai sus, drept o confirmare suplimentară a ipotezei unicităţii Pămîntului. Oricum ar fi, nu există nici o dovadă că fără Lună pe Pămînt n-ar fi apărut viaţa. Nu demult savanţii au depistat o planetă de mărimea Pămîntului în zona habitatului solar (Kepler-186f). La ora actuală, instrumentele din dotare nu permit identificarea faptului dacă planeta respectivă dispune de atmosferă. Însă noi oricum găsim tot mai multe planete situate la distanţa necesară, nu atît de aproape de Soare, dar nici nu atît de departe. De aceea, ţinînd cont de faptul că în Galaxia noastră se numără o sută de miliarde de stele, planetele amplasate corect posibil că nu sînt chiar o mare raritate. Importanţa prezenţei Lunii urmează încă a fi demonstrată.