CUM A REUSIT OLANDA SA-SI GOLEASCA INCHISORILE

Este aproape o excepţie mondială. În timp ce numeroase ţări – nu mai punem la socoteală România, problema e serioasă şi în Franţa, Italia sau Spania – se confruntă cu aglomeraţia din închisori, în Olanda sînt locuri vacante! Rezultatul? O treime din închisorile ţării se vor închide pînă în 2021, pentru că prisosesc 3.000 de locuri. Cum a reuşit Olanda?

Începînd din 2003, populaţia carcerală în întreaga lume a crescut cu 20 la sută, potrivit Institutului Internaţional de Cercetare în Criminologie. Însă Olanda merge contra acestei dinamici mondiale. Din 2003, 19 închisori olandeze au pus lacătul la porţi pe dinafară, iar alte opt se vor închide pînă în 2021. Închiderea penitenciarelor este justificată printr-o scădere cu 50 la sută a numărului de deţinuţi. În septembrie 2014, erau închişi 9.857 de olandezi, potrivit Consiliului Europei. Dintre aceştia, numai 20 la sută ispăşeau o pedeapsă mai mare de 12 ani închisoare.

Cum se explică această tendinţă? Pe de o parte, rata criminalităţii a scăzut cu un sfert în zece ani. Pe de altă parte, a crescut numărul reducerilor de pedepse. René van Swaaningen, profesor de criminologie la Universitatea din Rotterdam, a explicat pentru The New York Times că închiderea penitenciarelor este legată de o alegere politică pe care a făcut-o guvernul olandez, din perspectiva faptului că „închisorile costă mult”.

În aprilie 2013, guvernul a decis să reducă drastic fondurile alocate închisorilor. Rezultatul: s-au economisit 340 de milioane de euro în cinci ani. Guvernul a decis să faciliteze reducerile de pedepse pentru a diminua costurile întreţinerii sistemului penitenciar. În aceeaşi logică, Olanda a închiriat locuri în închisorile sale pentru norvegieni şi belgieni. Norvegienii au închiriat închisoarea Veenhuizen pentru trei ani contra sumei de 25,5 milioane de euro pe an.

Scăderea numărului de deţinuţi a obligat Olanda să fie creativă. Unele închisori s-au transformat în centre pentru solicitanţii de azil. Fostele celule au fost transformate în apartamente pentru familii, chiar dacă unele au rămas cu uşile originare. La De Koepel, fostă închisoare în Haarlem, refugiaţii pot juca fotbal într-o vastă curte interioară, de două ori mai mare decît un teren de fotbal. Alte închisori transformate în aziluri au săli de gimnastică, facilităţi de bucătărie şi grădini exterioare.

60 de ore de pregătire pentru eliberare

Olanda a dezvoltat un sistem de reducere a pedepsei pentru condamnările de scurtă durată şi de reinserţie a deţinuţilor condamnaţi la pedepse mai lungi. Pentru a reintegra o persoană încarcerată, a fost pus la punct un sistem de concedii carcerale. Deţinuţii au dreptul de a ieşi pentru a-şi găsi de lucru sau pentru a merge la cursuri. Sînt alocate 60 de ore pentru aceste activităţi care pregătesc deţinutul pentru revenirea în societate şi în viaţa profesională.

O altă variantă este ca un deţinut să-şi poată ispăşi o parte din pedeapsă în exterior. Durata petrecută în exteriorul închisorii nu trebuie să depăşească o şesime din timpul de detenţie şi poate fi de maximum un an. În 2010, aproape 1.500 de indivizi au participat la acest program, care a permis scăderea cu 10 la sută a cazurilor de recidivă.

Din 2008, deţinuţii care au efectuat două treimi din pedeapsă sînt eliberaţi condiţionat. În plus, pentru a evita pedepsele cu închisoare, acolo unde este posibil, tribunalele olandeze dau pedepse cu suspendare.

Există şi un revers al medaliei - în următorii patru ani, 2.600 de gardieni de închisoare îşi vor pierde slujbele în Olanda. În plus, există voci care spun că situaţia din închisorile olandeze este o consecinţă a austerităţii, dar şi a faptului că multe infracţiuni rămîn neraportate şi, deci, neanchetate, iar autorii neprinşi.

Un exemplu „rău” - Franţa

Franţa se numără în prezent printre ţările europene codaşe în materie de condiţii de detenţie, scrie Ouest France. Condiţiile de detenţie sînt considerate „alarmante”, iar suprapopularea e o problemă majoră: 69.375 de persoane deţinute şi 58.507 locuri disponibile. În unele aresturi, trei sau patru persoane ocupă o celulă de 10 metri pătraţi, deşi o lege din 1875 prevede ca fiecare deţinut să doarmă într-o celulă individuală. S-au alocat bani pentru construcţia de noi închisori, dar nu şi pentru reinserţie. Pentru pedepsele mai mici de şase luni, monitorizarea este aproape inexistentă, consilierii de probaţiune sînt excedaţi şi nu pot urmări corect dosarele, arată specialiştii. De asemenea, personalul închisorilor este suprasolicitat. În martie anul acesta este aşteptat în Franţa un raport public despre funcţionarea şi construcţia de noi închisori.

În Europa, ţările cu cele mai suprapopulate închisori sînt România, Albania, Belgia, Franţa, Grecia, Ungaria, Macedonia. Serbia, Slovenia, Portugalia şi Spania, potrivit unui raport al Consiliului Europei.

Sursa: Digi24.ro