Primitivismul agresiv, de sorginte sovietică, şi neputinţa înţelegerii tactului diplomatic de tip european

Autor: Mihai CONŢIU

Dintre figurile publice penibil-agresive care s-au etalat săptămîna trecută, două au reuşit să evidenţieze din plin personalitatea clasică a moldoveanului parvenit, snob şi agresiv, pe care conjunctura haotică a netrierii selective l-a paraşutat într-o viaţă publică al cărei rost nu-l poate pricepe nici după aproape un sfert de secol de aşa-zisă democraţie. Acestea sînt politicianul Ana Guţu şi publicistul Constantin Tănase.

P 17 iulie, în şedinţa plenară a Parlamentului, Anne Brasseur, preşedinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, printre altele, a spus: „Ţara voastră are limbă proprie, limba moldovenească. Şi ţara mea are propria limbă, luxemburgheza. Ambele ţări fac parte din ţările francofone.” Ca la ordin, dintr-un voluntarism grobian ce parcă vroia să-i fie apreciat de către „terţi”, ţaţa caţa Ana Guţu, confundînd înaltul oficial european cu vreo loază de student de-al domniei sale cu care negociază o notă de trecere, s-a repezit „s-o pună la punct” pe distinsa doamnă Anne Brasseur, de parcă era la catedra ULIM, replicîndu-i:

„Vreau să precizez, dna preşedinte, că aici în Republica Moldova nu avem limba moldovenească. Vreau să fac referinţă la decizia Curţii Constituţionale. Anul trecut, pe 5 decembrie, Curtea Constituţională din ţara noastră a constituţionalizat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, unde scrie că limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Nu există limba moldovenească în familia limbilor latine, din punct de vedere ştiinţific.”

Contextul în care a emis această zicere d-na Guţu este la fel de penibil ca cel în care Marian Lupu spunea că, politic, vorbeşte limba moldovenească, iar ştiinţific – cea română. Nu vi se pare că Lupu a fost parcă un pic mai şiret, mai diplomat decît europeana primitivă, agresivă şi snoabă Guţu? Vorbesc de conjunctura în care au fost debitate cele două afirmaţii!

Cu diplomaţie şi condescendenţă firească faţă de un politician „made in Moldova”, d-na Preşedinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei i-a răspuns Anei Guţu că nu a avut intenţia de a interveni în dezbaterile interne la acest capitol şi i-a mulţumit pentru precizările făcute. „Eu îi mulţumesc dnei Guţu pentru că mi-a reamintit de referinţa la limbă din Constituţie. Dna Guţu este lingvist şi are o abordare lingvistică şi nu intenţionez să mă implic în dezbaterile din ţara dvs. cu privire la limbă. Dacă mă refer la ţara mea, noi avem o limbă proprie, luxemburgheza. Dar noi avem lege, în Constituţie este scris, în franceză, că limba este luxemburgheză. La noi legile sînt scrise în franceză. Limba nu trebuie să fie un motiv de divizare naţională.”

De o bună bucată de vreme, d-na Ana Guţu o înlocuieşte cu mult „succes” pe d-na Vitalia Pavicenco la capitolul „bărbăţoaie politician”. Problema, în cazul dat, nu-i doar a d-nei Guţu, ci şi a celor care o încurajează să lupte astfel şi pe frontul de Est al limbii române. Se face dracului de rîs, mai ales că nu înţelege necesitatea unor concesii retorice în situaţia geo-politică regională!

Credeam că Ion Hadîrcă a apucat să priceapă mai mult, că s-a hîrşit mai bine în chestiunile astea, dar de unde – în timp ce colega lui „punea la punct” oficialul european, el se hlizea de parcă se afla cu d-na Guţu în aşternuturile unui dormitor, nu în Parlament! El, Ion Hadîrcă, autorul cărţii „Baciul mieilor chirilici! Cum poate, în asemenea caz, rrromânca Guţu să stea alături de cel care a cîntat alfabetul rusesc? Întîi să-l pună la punct pe Hadîrcă, apoi pe doamna Brasseur!

Trebuie să accentuăm faptul că precizările făcute de către d-na Anne Brasseur se referă la norma legală constituţională, nu la hotărîrea CC, care nu are încă acceptul majorităţii parlamentare spre a deveni articol „beton” în Constituţie.

„Limba nu trebuie să fie un motiv de divizare naţională”, a spus d-na Brasseur, dar se pare că d-na Guţu este incapabilă să înţeleagă sensul şi profunzimile acestei afirmaţii. De un sfert de secol, unii politicieni şi activişti moldoveni de tot soiul trăiesc bine şi din belşug din lupta pentru denumirea corectă a limbii. Nu contează că cei care „se salarizează” pentru denumirea de „limbă română”, în frunte cu majoritatea academicienilor, nu au învăţat corect nici acum limba română literară, dar nici elevii, studenţii şi profesorii acestora! Important este ca denumirea limbii să fie un permanent capital electoral, inclusiv pentru Mihai Ghimpu, un motiv de divizare naţională pe criterii etnice şi, mai ales, un motiv, „un argument” pentru balaurii de invadatori ruşi, care-şi „apără” cu armata „concetăţenii” transnistreni, găgăuzi, din zona Bălţi sau Taraclia.

Am deplina certitudine că dacă politicienii români nu se amestecau în această afacere destabilizatoare şi politizată pînă la isterie, dacă şi activiştii lor basarabeni de aici tăceau dracului în toţi aceşti 25 de ani, dar învăţau în tăcere limba română şi îi învăţau şi pe elevi şi studenţi s-o scrie şi s-o vorbească bine, denumirea de limbă română ar fi fost de mult intrată firesc în Constituţie. Ba mai mult, nici nu ar fi fost un „subiect politic” pentru slujbaşii ruşilor din Transnistria, Găgăuzia, Bălţi sau Taraclia, căci, la fel de firesc, fără program politic, şi locuitorii din aceste regiuni ar fi învăţat deja limba română.

Denumirea limbii nu trebuie să fie proiect, ideal naţional sau luptă naţională. Ei se luptă într-una pentru o limbă pe care nici n-au învăţat-o, dar cu cine se tot luptă de 25 de ani? Ce să înţeleagă din această „luptă” transnistrenii, găgăuzii şi ceilalţi – că se luptă împotriva lor?

Războiul ne bate la uşă, iar d-na Guţu şi ceilalţi îi înarmează pe ruşi. Educaţia lor formată după calapoade sovietice nu le permite să conceapă că d-na Anne Brasseur, înainte de a fi un politician şi diplomat redutabil, un produs al civilizaţiei, democraţiei şi culturii europene, cunoaşte cu precizie realităţile europene, ştie ce, cînd şi de ce trebuie să facă anumite afirmaţii

Doaaaaamnelor, domnişoaaaarelor şi doooomnilor! Intră în scenă Coooonstantiiiin Tănaseeeee!!!

Nu pot pentru ca să nu remarc faptul că din această afacere patriotardă nu putea să lipsească „omul ştie-tot”, moralistul de plastilină C-tin Tănase, care cu bîta-n baltă trase! Cu tupeul unui ins parcă educat în cort sau la marginea unui sat care nu-l iubeşte, C-tin Tănase, patronul ghiftuit al ziarului ”Timpul”, referindu-se la spusele d-nei Brasseur, îşi intitulează un articol astfel: „Dodoana de la Luxemburg”. Cu sublinierile de rigoare, vă oferim un pasaj din articolul iniţial al lui Tănase, ca să vedeţi că el nu dă lecţii doar unor moldoveni care poate că-l mai iau în serios la trezie, ci şi „nepricepuţilor şi inculţilor” de la Bruxelles:

„Păcat că o instituţie atît de serioasă cum e Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei n-a avertizat-o pe madam Brasseur să fie atentă la influenţele nocive din Chişinău şi să nu toarne gaz în foc, susţinînd direct şi indirect poziţia antieuropenilor care nu recunosc limba română, urăsc Europa şi vor în „uniunea vamală”… De asta a venit la Chişinău preşedinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, ca să-i susţină pe Voronin, Dodon şi Formuzal?”.

Exact ca pe vremea URSS, cînd Tănase era secretar de partid la Institutul de lingvistică moldovenească al Academiei, el deplînge Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei că „n-a avertizat-o” pe d-na Brasseur „ca să fie atentă”. Acest jurnalist homo sovieticus pricepe democraţia europeană din perspectiva dogmelor sovietice. El îşi imaginează că în UE se dau indicaţii şi avertizări cu privire la ce să spună sau cum să se comporte un oficial aflat peste hotare în misiune. În cazul dat, reţineţi că Tănase îşi exprimă regretul că Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei „n-a avertizat-o” pe Preşedinta Adunării Parlamentare a Consiliului Europei!

Îşi dă cineva seama în ce lume a absurdului şi a megalomaniei trăieşte tovarăşul Tanas care nu cunoaşte limba română?

Tănase s-a speriat de ce-a scris, era beat cînd a făcut-o sau a fost sfătuit să şteargă ce-a scris?

Penibilul şi ofensatorul articol scris de Tănase a fost publicat în ediţia electronică a ziarului său din ziua de 17 iulie, iar eu mi l-am pus în rezervă prin copy paste. Cînd scriu/scriam aceste rînduri, Sîmbătă 19 iulie, pe la orele 17,40, am redeschis pagina electronică a ziarului „Timpu” şi am descoperit o chestie a dracului de haioasă.

Din articolul „Dodoana de la Luxemburg”, Tănase scosese tocmai citatul reprodus de mine mai sus. Instantaneu m-am gîndit că poate s-a speriat, că o fi fost beat cînd l-a scris şi şi-a dat seama că-i prea de tot sau că l-o fi sfătuit cineva. Da, dar o porcărie tot a lăsat, adică titlul insalubru: „Dodoana de la Luxemburg”.

Vreţi integrarea în UE cu sinceritate?

Atunci lăsaţi dracului tîmpenia asta cu limba, politizată isteric în folosul ruşilor şi separatiştilor interni de către falşii români! Nu de denumirea corectă sau incorectă a limbii le pasă bieţilor ţărani aflaţi la muncă pe cîmp în arşiţa verii, ci ei vor să vadă că pezevenghii de deputaţi se ocupă şi de rostul, supravieţuirea şi soarta lor! Nu de denumirea corectă sau incorectă a limbii le pasă producătorilor moldoveni păgubiţi mişeleşte de Rusia, care le-a impus embargou economico-politic la export, ci de eficienţa cu care luptă pretinşii deputaţi pro-europeni ca să le găsească soluţii şi alternative suplimentare de salvare a recoltelor de fructe, legume carne sau vinuri refuzate de ruşi!

Îşi imaginează cineva că Al. Tănase şi clica lui de la Curtea Constituţională au emisă decizia cu privire la denumirea limbii din conştiinţă impulsivă pro-românească onestă? Aiurea! Al. Tănase a ştiut prea bine ce face, că joacă pe două fronturi, mai ştiind şi că politicienii colerici români îl vor crede „unul de-al lor”! Cui a folosit efectiv această decizie în afară de separatiştii din interior şi ruşilor?

A devenit mai fericită populaţia acestei ţări după „ist(e)orica decizie” a CC? S-au mobilizat moldovenii şi au început să muncească mai mult, din puternice sentimente patriotice, de limbă şi de neam, astfel încît ţara să fie într-o fierbere lucrativă uriaşă, iar producţia agricolă şi industrială să fi ajuns la cote înalte inimaginabile? Au încetat cunoscutele statistici moldoveneşti să fure, să bea, să înşele, să vorbească mai ales, să divorţeze şi să fugă din ţară după „ist(e)orica decizie” a CC?

Acum vedeţi cu cîtă ticăloşenie şi ipocrizie avem de-a face, fie măcar doar şi în cazul celor două personaje amintite mai sus? Nenorocirea, însă, este aceea că astfel de specimene umane diversioniste sînt pitite cam peste tot – Parlament, Preşedinţie, Guvern şi restul instituţiilor statului. Ziua, în gura mare, luptă pentru limba română şi integrarea europeană, iar noaptea lucrează gîfîind pe la spate! Ruseşte!