Guvernanţi care caută carul în acul cu fîn

Evenimentele externe care trebuie să-i preocupe, în egală măsură, pe guvernanţii moldoveni şi opinia publică, le avem în vedere pe cele din Ucraina şi din România. În actualul context, RM pare a fi prinsă ca într-un cleşte. În Ucraina este vorba despre conflictele armate, iar în România au loc cele mai ample manifestaţii stradale de după Decembrie 1989. Dacă situaţia din Ucraina este cunoscută de către toţi moldovenii prin medierea ei de către toate posturile de televiziune, radio şi presa scrisă, asupra evenimentelor din România se păstrează o tăcere suspectă.

Sîntem siguri că cea mai mare parte a moldovenilor simpli habar nu au despre ce se întîmplă la români. În România, zilnic, seară de seară, în toate marile oraşe, dar şi în cele mai mici ies în stradă pentru a protesta împotriva Guvernului sute de mii de oameni. Duminică, 5 Februarie, de exemplu, au ieşit în stradă peste 600.000 de mii de români, dintre care 300.000 de mii la Bucureşti. Este vorba de manifestaţii exclusiv paşnice ale oamenilor revoltaţi pe un Guvern care a emis o Ordonanţă de Urgenţă (OUG) (abrogată Duminică, 5 Februarie) care urma să-i scoată de sub urmărire penală sau să-i graţieze pe foarte mulţi politicieni, parlamentari şi guvernanţi, iar asta în primul rînd, precum şi o serie întreagă de infractori extrem de periculoşi.

Deşi OUG a fost abrogată, cu şiretenie, Duminică, protestele vor continua pînă la demisia întregului Guvern şi admiterea cerinţelor de integritate pentru politicieni cerute de către protestatari. Proteste similare se desfăşoară simultan în cele mai mari oraşe din Europa, în care se află o numeroasă diasporă românească. Ca o excepţie, Duminică, pînă şi bulgarii au demonstrat în semn de solidaritate cu românii revoltaţi pe un Guvern şi un Parlament corupte, deşi alese legitim.

Ca o particularitate, în premieră pentru istoria protestelor din ultimii 27 de ani din România, mitingurile din aceste zile nu au lideri, nu se rostesc cuvîntări de pe tribune improvizate, la ele nu participă lideri politici, oamenii se mobilizează prin intermediul reţelelor de socializare, dar oamenii sînt extrem de inventivi, civilizaţi şi paşnici, iar după terminarea protestelor ce ţin pînă după miezul nopţii, lasă pieţele mai curate decît erau cînd veniseră la miting. Anume aceste caracteristici, în totalitate, ar trebui să constituie un model demn de urmat şi de către moldoveni.

Protestele din România, a căror finalitate se vrea a fi demisia Guvernului, sînt de natură să îngrijoreze teribil Guvernul de la Chişinău, care este condus de PDM, partid înfrăţit cu PSD de la guvernarea de la Bucureşti. Tocmai acest lucru explică de ce majorităţii moldovenilor le este blocat accesul mediatic la ceea ce se întîmplă în România. După cum bine se ştie, majoritatea posturilor private de televiziune şi radio cu acoperire naţională, portalurile informaţionale electronice, inclusiv posturile publice şi alte trusturi de presă sînt puse în slujba actualei guvernări a PDM. Ei bine, aceste posturi de televiziune, de exemplu, nu au difuzat şi nu prezintă absolut nici o ştire, reportaj sau măcar imagini scurte despre uriaşele valuri de proteste din România, de parcă nici nu ar exista.

Aceste posturi ţin în priză moldovenii exclusiv cu ceea ce se întîmplă în Ucraina. Tăcerea cu privire la revoltele din România explică multe. Ordonanţele cu pricină care au stîrnit protestele româneşti a fost emise şi date la publicare în Monitorul Oficial al României la fel ca şi învestirea Guvernului de la Chişinău, adică în miez de noapte. Pe mai departe, această tăcere trădează faptul că guvernanţii de la Chişinău se tem ca nu cumva moldovenii să urmeze exemplul românilor şi să ceară demisia unui Guvern nereprezentativ, iar cetăţenii RM au mai multe motive decît românii.

Deosebirea dintre posibilele motivaţii ale moldovenilor şi cele ale românilor constă în aceea că actualul Guvern de la Bucureşti şi majoritatea parlamentară a PSD au fost alese şi învestite legitim. Românii îi contestă nu politic, ci în virtutea faptului că vor să legifereze corupţia şi infracţiunile, considerînd, din raţiuni democratice, morale şi legal-constituţionale, că victoria PSD în alegeri nu echivalează şi cu eliberarea unui cec în alb care să le permită orice abuz. În RM, însă, singura legitimitate conferită de votul direct al cetăţenilor este Preşedinţia, nu şi guvernarea şi majoritatea parlamentară, alcătuite ilegitim, şi care au atras oprobiul a peste 80% dintre moldoveni. Acum înţelegeţi de ce absolut toate televiziunile cu acoperire naţională din R. Moldova nu arată moldovenilor ce lucruri grave şi decisive se întîmplă în România? Le este frică de posibilitatea ca moldovenii să nu fie contaminaţi de „boala românilor” din miez de Iarnă. Precizăm toate acestea în contextul în care întreaga planetă, la nivel mediatic, este cu ochii pe România, iar aici este vorba despre întreaga Europă, America, Asia, Australia şi pînă în Africa de Sud!

Revenind la solidarizările cu protestele din România, cele de aici au fost extrem de anemice şi, fireşte, cu tendinţe clare de politizare. În plus, în tentativele lor, nu s-a urmat spiritul protestatar civilizat şi apolitic al protestelor româneşti. Aici e de neconceput ca să existe un protest la care participă 30-50 de oameni şi să nu apară un lider politic ca să vorbească în faţa mulţimii. Maia Sandu, spre exemplu, „dă aprecieri” manifestaţiilor din România din perspectivele partidului pe care îl conduce şi cele de autoafirmare a sa ca lider politic. La fel a greşit şi Platforma DA cînd a încercat să se afirme ca lider în prima tentativă nereuşită de protest, iar asta pentru că, în mod automat, manifestaţia s-ar fi politizat.

Bulgarii, de pildă, au manifestat întru sprijinirea revendicărilor românilor, nu în favoarea unor nemulţumiri de-ale lor. La fel ar fi putut face şi moldovenii nedornici de a fi lideri şi oratori, ci doar solidari din instinct cu românii. Pur şi simplu! Fireşte că aici mă refer la cei care se autoidentifică a fi „români basarabeni” care l-au votat pe Iohannis, Băsescu sau pe liberalii români. Cei puţini care au ieşit în stradă, dacă, în primul rînd, ar fi avut o înţelepciune minimă, nici nu trebuia să manifeste împotriva Guvernului lor de la Chişinău, ci exclusiv în favoarea revendicărilor românilor. Aici avem de-a face cu o logică elementară: susţinînd în exclusivitate protestele româneşti împotriva unui Guvern penal şi corupt de la Bucureşti, se subînţelege că, prin ricoşeu inteligent, protestezi şi împotriva Guvernului de la Chişinău, care, reamintesc, este condus de PDM, partid înfrăţit cu PDD de la guvernare din România.

În final, iată care este şi cea mai mare îngrijorare a guvernanţilor de la Chişinău, din cauza căreia nu permit televiziunilor pe care le controlează să-i informeze pe moldoveni despre situaţia naţională tensionată din întreaga Românie: Actualul Guvern de la Bucureşti refuză să demisioneze, aşa cum cer protestatarii.

N-o face pentru că aşa doreşte Liviu Dragnea, preşedintele discreţionar al PSD, care ispăşeşte o condamnare penală de doi ani cu suspendare şi mai are un alt dosar penal pe rol şi care ar fi fost unul dintre beneficiarii OUG aprobată în miez de noapte şi abrogată ambiguu şi cu multe capcane Duminică.

Întrucît manifestaţiile vor continua şi tensiunile vor creşte, spre a se evita un veritabil conflict civil violent declanşat de guvernanţi, există şi posibilitate scindării PSD, a îndepărtării lui Dragnea şi crearea unui Guvern deschis unei colaborări cu Preşedinţia în vederea evitării unor sancţiuni drastice aplicată de UE, în conformitate cu Tratatul de Aderare a României la UE. Astfel de sancţiuni sînt inevitabile dacă PSD şi Guvernul se încăpăţîneze să-şi păstreze poziţia actuală, care pot începe prin suspendare dreptului României de vot în cadrul UE şi pot duce pînă la excluderea din UE.

Cel mai probabil se va scinda PSD şi va fi format un Guvern dispus să colaboreze cu Preşedinţia, iar asta pentru că numeni nu-şi doreşte deocandată alegeri anticipate în România pentru că au avut loc cu o lună în urmă. Un astfel de Guvern, însă, nu poate fi pe placul celor de la Chişinău, iar asta pentru că Preşedintele Iohannis nu vede cu ochi buni colaborarea frăţească dintre PSD actual şi PDM.

P.S.: Începînd de Luni, în paralel cu manifestaţiile, participanţii au declanşat o serie de greve, în trepte de timpi evolutivi de la o zi la alta – Luni, 6 februarie, la 12:00 h; 5 minute, Marţi – 10, Miercuri- 30; Joi – o oră; Vineri – toată ziua. Acţiunile următoare sînt decise prin sondaje, la propuneri majoritare, prin intermediul reţelelor de socializare şi poşta electronică. De finalitatea manifestaţiilor din România depinde oarecum şi guvernarea de la Chişinău!

Mihai CONŢIU