Sloganul neoficial cu care prim-ministrul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a intrat în cursa prezidenţială. Poliţia prinde hoţii, iar Guvernul pe poliţişti

Sute de ofiţeri de poliţie turci au fost arestaţi abuziv, la miez de noapte, în casele lor, de către oamenii Serviciilor Secrete. Astfel a fost pusă-n practică declaraţia prim-ministrului: "Vom merge în peştera lor!", făcută pe un ton răutăcios, cu puţin timp înainte de acest incident.

Poliţiştii închişi, pînă nu demult eroi ai reportajelor televizate şi articolelor de ziar, au efectuat cu succes, la 17 decembrie 2013, operaţiunea de lichidare a grupării mafiote “Salam”, iar în februarie, acelaşi an, au reuşit să preîntîmpine o lovitură de stat (numită “Lovitura de ciocan” ). De asemenea ei s-au făcut remarcaţi într-un şir de alte misiuni importante, printre care arestarea a 25 de terorişti sinucigaşi, demascarea a opt grupări teroriste kurde. Îndată după arestarea sa, Ali Fuat Ilmazer, unul dintre cei mai buni comisari a spus: „Aceste cătuşe sînt cadoul din partea statului meu în schimbul Medaliei de Onoare”. Un alt lucrător de poliţie, Hayati Bashdag, a declarat, ridicînd mîinile încătuşate: „Nu am mîncat niciodată din ce nu am cîştigat”. Cu alte cuvinte, nu a furat. Această imagine a devenit foarte populară pe reţelele de socializare şi, în scurt timp, a fost imprimată chiar pe maiourile tinerilor.

Prin arestarea sutelor de poliţişti nevinovaţi, întreaga echipă guvernamentală, în frunte cu prim-ministrul autoritar, a călcat în picioare, literalmente, sistemul de justiţie al statului, iar mijloacele de informare în masă ale premierului Erdogan au asigurat publicitatea acestei acţiuni ruşinoase.

Cum am menţionat mai sus, în dizgraţie s-au pomenit cei mai buni poliţişti din ţară, cărora organele de la conducere nu le-au putut ierta faptul că, în urma operaţiunilor de demascare a actelor de corupţie, în ţară s-a declanşat criza politică de amploare, în care au fost implicaţi feciorii multor miniştri de stat şi însuşi fiul prim-ministrului. O faimă urîtă în mijlocul poporului o avea şi ministrul Justiţiei, Bekir Bozda, care a fost botezat de presă „super-judecătorul”, datorită împuternicirilor nelimitate delegate din partea lui Erdogan.

Puterea dreptăţii sau dreptatea celui puternic?

La întoarcerea sa din Franţa, Erdogan a rostit, într-o discuţie cu jurnaliştii, următoarele: „Analizînd proiectul, care deja se află pe masa preşedintelui pentru semnare, noi am pus baza modificării legii”. Aceste cuvinte confirmă încă o dată faptul că în ţară nu domină puterea dreptăţii, ci dreptatea celui puternic. Iată un exemplu recent: la 18 iunie, anul curent, abia de cum a intrat în vigoare legea antidemocratică cu privire la extinderea puterii Cabinetului de Miniştri, au şi fost create şase noi instanţe judecătoreşti teritoriale în materie penală. Încălcînd grav legea în vigoare, Consiliul Suprem al Judecătorilor şi Procurorilor (HSEK) a anulat principiul independent de creştere a carierei judecătorilor. La rîndul lor, noii judecători numiţi în funcţie au muşamalizat scandalul de proporţii legat de corupţie şi au deschis noi dosare penale împotriva poliţiştilor, acuzîndu-i de falsificarea documentelor.

Comentînd situaţia dată, Husnu Ёndyul Hwysniy Wendili, rectorul Academiei pentru Drepturile Omului, a declarat că justiţia nu poate funcţiona corect cu asemenea judecători suspecţi.

Cu atît mai mult, Erdogan, care tinde să dirijeze acest proces în detrimentul Constituţiei (art.138), nefiind judecător, s-a pronunţat în faţa tuturor: „Ancheta va continua, acesta este doar începutul”. Asemenea declaraţie este o încălcare flagrantă şi premeditată a legislaţiei, a articolului 288 din Codul Penal al Turciei („Încercarea de a influenţa corectitudinea derulării procedurii judiciare”). Actualmente, această temă este abordată consecvent de către jurnalişti în mass-media turcă. Orice am spune, Erdogan s-a ţinut de cuvînt: a modificat legislaţia doar pentru a se răzbuna pe apărătorii legii.

Оperaţiunea „Răzbunarea”

Este cazul să menţionăm că operaţiunea de reţinere a 115 oficiali de rang înalt din cadrul poliţiei s-a desfăşurat la miezul nopţii, spre sfîrşitul Ramadanului, cel mai important post al musulmanilor, fapt care contrastează flagrant cu chipul evlavios al prim-ministrului. Agenţii de securitate ar fi putut să nu-i încătuşeze pe cei arestaţi, deoarece nimeni nu a încercat să fugă. Acţiunile grosolane şi incompatibile cu morala islamică ale lui Erdogan au confirmat, încă o dată, că fac parte dintr-un plan bine gîndit de răzbunare pentru scandalul de corupţie de la 17 decembrie 2013, în care, aşa cum s-a menţionat deja, pe lîngă fiii mai multor miniştri, prietenul de familie Riza Zerrapa, originar din Iran, figurează, de-asemenea, şi fiul lui Erdogan, care a reuşit să scoată peste noapte din casă un miliard de dolari.

Operaţiunea de reţinere a poliţiştilor a fost criticată nu numai de familiile lor, dar şi de cea mai mare parte a mass-media, precum şi de populaţia turcă. Greva de lîngă clădirea Curţii Supreme de Justiţie din Istanbul a durat cîteva zile. Interesantă este reacţia la acest eveniment a vice-premierului Bulent Arinc, activist în partidul lui Erdogan, care a spus: „Să-şi ceară scuze şi noi vom stopa operaţiunea”. Prin această frază, conducerea oficială a ţării recunoaşte de fapt că arestările au fost un act de răzbunare politică.

Spune-mi cu cine te însoţeşti…

Pe de altă parte, în urma „restructurării" Curţii Supreme de Justiţie şi a Departamentului de Poliţie, s-a muşamalizat nu numai cazul de corupţie în eşaloanele de vîrf ale puterii, dar, de asemenea, şi un şir de alte dosare de terorism. De exemplu, omorurile la comandă ale lui Muammer Aksoy şi Ugur Mumcu, Bahr Uchoka, care au zguduit populaţia turcă. În luna aprilie a acestui an, Curtea Supremă de Justiţie a confirmat că aceste crime au fost comise de organizaţia iraniană clandestină angajata în promovarea regimului Khomeini în ţările vecine. Un caz similar despre gruparea „Tehvid Salam" pur şi simplu a dispărut de la Departamentul de Investigaţii.

Prim-ministrul Erdogan, care consideră Iranul a doua lui casă, evită să vorbească despre organizaţia „Salam”, numind acest subiect "basm", dar mass-media din Turcia şi bine-cunoscutul Twitter@fuatavni au demonstrat legătură directă pe care o au miniştrii Guvernului Erdogan, Beshir Atalay, Ahmed Davutoglu, Hakan Fidan cu Iranul .

Înainte se spunea: poliţiştii îi prind pe criminali, dar acum se zice: Erdogan îi prinde pe poliţişti. Arestînd 11 dintre aceştia, Guvernul lui a demis generalii, acuzîndu-i ulterior de tentativă de lovitură de stat, precum şi 251 de membri ai grupului "Tehvid Salam", acuzaţi de terorism. Circulă zvonuri potrivit cărora, înainte de alegeri, pentru a-i atrage pe kurzi de partea lui Erdogan, ar putea fi eliberat cunoscutul lider al PKK, Abdullah Ocalan, vinovat de moartea a mii de civili, inclusiv copii. Revendicînd fotoliul de preşedinte, Erdogan încearcă să profite de orice mijloace pentru a-şi atinge ţelul.

Guptekin AVCI