CU CE DREPT POATE SPUNE CINEVA CA DA SAU NU UN POST UNUI PARTID SAU ALTUL?

Autor: Mihai CONŢIU

Trăim, de cinci ani, în cea mai paradoxală conjunctură politică. Pînă în 2009, măcar se ştia, previzibil chiar, ce urma să se întîmple pe scena politică moldovenească. După 2009, pe scena politică din Moldova au apărut nu doar proprietarii de partide, ci şi proprietarii de ţară. Astfel, în cadrul negocierilor pentru formarea guvernelor şi a majorităţilor parlamentare, unii lideri politici au ajuns să decidă dacă „dau sau nu” anumite funcţii în stat unui partid sau altul, de parcă aceste funcţii ar fi proprietatea lor, de parcă ţara le-ar aparţine.

Fireşte că aici nu este vorba despre justificarea pretenţiilor lui Mihai Ghimpu de a deveni preşedinte de ţară, prim-ministru sau procuror general. Realişti fiind, Ghimpu ar merita funcţia de portar la una din judecătoriile Chişinăului. Problema stă în aroganţa liderilor politici care şi-au luat libertatea de-a se erija în proprietari exclusivi ai tuturor funcţiilor în stat – ministere, agenţii etc. –, pe care „nu le dau” altcuiva deoarece cred că au fost legitimaţi de popor să le stăpînească ei în exclusivitate. Ei sînt şi stăpînii destinului naţional. Ei decid chiar şi dreptul la viaţă al poporului.

Să fim serioşi, dar cel mai mare cîştigător al ultimilor alegeri a fost anti-naţionalul Igor Dodon! Victoria lui Dodon este cea mai usturătoare palmă aplicată pe obrazul partidelor pro-europene, care parcă intenţionat au ascuns faţă de moldoveni imensul ajutor oferit de UE Moldovei, în favoarea mincinoaselor mesaje pro Uniunea Vamală ale lui Dodon. Sînt chiar sigur că şi Vladimir Voronin se ruşinează de ruşinea lor. Orice am spune, Voronin, în comparaţie cu Dodon, este un naţionalist moldovean, ceea ce nu-i rău deloc.

Acum, aşa cum era şi previzibil, negocierile pentru formarea Guvernului şi a unei majorităţi parlamentare sînt în impas. PLDM şi PD îl acuză, pe drept, pe Ghimpu că vrea imposibilul – funcţia de şef al statului şi cea de procuror general. Va renunţa Vladimir Plahotniuc la funcţia aceasta cînd Moldova va deveni regat!

Bineînţeles că nici unul dintre negociatori nu are în cap drept prioritate principiile şi valorile europene, ci propriile interese. Lucrul acesta îl ştie şi Ghimpu, motiv pentru care vrea drepturi egale în clubul mafioţilor care îşi împart ţara. Acum, Ghimpu a ieşit la rampă cu altă amăgică – renunţă la funcţia de preşedinte al ţării dacă va fi numit un procuror general din Occident. Cum să renunţi la ceva dacă acel ceva nu ţi-a aparţinut de fapt? El probabil că este informat cu privire la dificultăţile unui astfel de demers, iar asta pentru că potenţialul candidat pentru o astfel de funcţie trebuie să se încadreze în rigorile legale moldoveneşti – să i se ofere cetăţenie moldovenească, să aibă colaboratori de nădejde în SIS, MAI, Procuratură sau CNA şi tot aşa. De asta a şi făcut o astfel de propunere!

Dacă se dorea cu adevărat depolitizarea tuturor instituţiilor statului, în rigorile admise de UE şi pentru care noi am pledat, atunci acest obiectiv trebuia înscris în mesajele electorale ale partidelor pro-europene. Aşa cum a făcut-o Dodon cu imposibila lui Uniune Vamală!

Fără să speculăm faptul că PLDM şi PD ar putea exercita presiuni asupra pretenţiilor exagerate ale lui Ghimpu prin negocierile demarate cu PCRM, nu putem să nu ne gîndim la ce sînt dispuse aceste partide „să dea” comuniştilor, de parcă ar da de la ei, din buzunarul lor. La urma urmei, cererile comuniştilor sînt chiar rezonabile. Ei sînt dispuşi să susţină un guvern minoritar, fără a participa la guvernare, dar cu exercitarea controlului asupra Curţii de Conturi, CEC sau Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Ce-i anormal în asta?

Spre deosebire de Ghimpu, căruia şi Luna de pe Cer i se pare un bacşiş neînsemnat, Voronin nu este un politician cu care să te joci, iar cerinţele lui sînt absolut fireşti şi nu sfidează nici pe departe principiile europene. Este riscant să joci la două capete cu un politician care şi-a atras aversiunea puternicului Vladimir Putin! Lipsa de viziune politică, de predicţii rezonabile, îi poate trimite pe unii politicieni într-o „uitare penală” cumplită. Nici măcar nu încerc să formulez modul în care toate s-ar întoarce împotriva lor dacă nu vor fi capabili să facă o casă bună cu Voronin, în cazul în care nu se pot înţelege cu ţăranul de la Coloniţa!

Anul 2016 nu-i chiar aşa departe, iar viitoarea alegere a preşedintelui ţării nu trebuie să fie o miză pentru o persoană sau alta. Nu cine va fi preşedinte contează, ci rezistenţa unei guvernări pro-europene pentru următorii patru ani, o guvernare la care Voronin se vede că doreşte să-şi pună umărul. Haideţi să fim lucizi şi să punem în balanţă importanţa existenţei lui Nicolae Timofti în funcţia de şef al statului cu Guvernul şi Parlamentul. Timofti nu prea există!

Prin urmare, dacă PLDM şi PD nu doresc să satisfacă cerinţele isterice ale lui Ghimpu, atunci ar trebui să dea comuniştilor ceea ce solicită, iar asta pentru că, aşa cum sugeram mai sus, statul nu este proprietatea lor, ci doar o victimă. Sînt sigur că printr-o astfel de concesie rezonabilă ar rămîne în graţiile Bruxellesului! În afară de aceasta, ar trebui să ne gîndim şi la Transnistria, etc.

Atenţie că vine luna februarie, ultima lună în care Moldova mai poate intra într-un program financiar european dacă va putea forma Guvernul şi majoritatea parlamentară! În caz contrar, viitorii guvernanţi vor fi nevoiţi să meargă la cerşit tot în UE şi SUA ca să-şi hrănească ţara, căci ei ştiu prea bine că Uniunea Vamală nu dă Moldovei altceva decît degetul mijlociu scos din pumnul strîns!