Ce ascunde demiterea directorului FBI

Jurnaliștii americani s-au întrebat frecvent în ultimele luni de ce Trump nu-l demite pe directorul FBI, cel care a sugerat în fața Congresului că președintele este un mincinos, dacă nu chiar un trădător. Marţi seară, preşedintele Trump a făcut lumină: l-a demis pe directorul FBI, James Comey. Decizia vine în contextul anchetei privind ingerinţele Rusiei în campania electorală.

Hoţul strigă hoţii?

Tensiunile politice create de această demitere nu au de-a face cu legalitatea deciziei – legea îi permite preşedintelui SUA să-l demită pe directorul FBI, așa a făcut și Bill Clinton, spre exemplu. Însă Trump a acţionat brutal – directorul Comey a aflat că a fost demis de la televizor, în timp ce le vorbea agenţilor din Los Angeles; a rîs şi a spus că trebuie să fie o glumă, pînă ce a fost invitat într-un birou alăturat şi informat oficial despre demitere. În cazul de față avem de-a face cu demiterea unui director FBI care ancheta implicarea Rusiei în campania prezidenţială din SUA şi, mai grav, posibilele legături dintre echipa lui Trump şi Moscova. Trump l-a demis pe Comey în baza unei recomandări în acest sens venite din partea procurorului general Jeff Sessions. Motivul oficial al demiterii este gestionarea inadecvată a investigaţiei în cazul server-ului de e-mail privat utilizat de Hillary Clinton. Însă, pot spune criticii preşedintelui, Sessions însuşi a minţit în Congres, cînd a declarat că nu s-a întîlnit în timpul campaniei prezidenţiale cu ambasadorul Rusiei în SUA.

Ce ascunde Trump?

„Decizia demiterii directorului FBI ridică semne de întrebare despre ce ascunde această administraţie. Este limpede că, pe oricine ar alege președintele în locul lui Comey, el nu va fi capabil să conducă obiectiv investigaţia privind Rusia. Ne trebuie o comisie independentă pentru investigarea legăturilor dintre Trump și Rusia“, a declarat senatorul Bernie Sanders. Senatorul John McCain, adept al liniei dure faţă de Rusia, are aceeaşi opinie.

Ignoranţa politicienilor

Presa şi uriaşa majoritate a ONG-urilor americane au o certitudine, alimentată pînă acum de FBI - Rusia a influenţat alegerile prezidenţiale. Cei care nu cred în aceste teze sunt acuzați ca fac parte ei înşişi din complotul rus. Să fie Rusia sursa tuturor acestor scandaluri americane? Un răspuns poate veni din modul în care înţeleg Rusia politicienii americani. Audieri precum cele ce au loc acum în Senat au avut loc şi în Camera Reprezentanţilor, în luna martie.

Iată o mostră. Întrebat dacă ştie ceva despre Gazprom, directorul James Comey a spus: „Nu ştiu“. A fost ajutat chiar de reprezentanta democrată care i-a adresat întrebarea, Jackie Spier: „Este o companie petrolieră“. Lucrurile nu s-au oprit aici. Reprezentantul democrat Adam Schiff a spus despre compania petrolieră rusă Rosneft că este „un gigant al gazelor“. Această ignoranţă a atras şi criticile unuia dintre editorialiştii Bloomberg deloc apropiaţi de tabăra Trump, Leonid Bershidsky. „Oricine a citit mai mult de cinci articole despre Rusia a dat de o referire la Gazprom. Îmi imaginez cum ar fi dacă directorul FSB ar fi întrebat în Duma de Stat de la Moscova dacă ştie ceva despre ExxonMobil“, a scris editorialistul. Apoi, îl avem pe Mark Warner, vicepreşedintele Comisiei pentru serviciile secrete din Senat, care s-a declarat „şocat“ de demiterea lui Comey. S-a ajuns pînă acolo încît, pentru a reuşi să demaşte scopurile perfide al lui Vladimir Putin, senatorul a declarat că şi-a pus consilierii să citească Tolstoi și Nabokov, în timp ce el s-a cufundat în lectura unei cărţi despre dinastia Romanov.

Un scandal-paravan

Sau scandalul „Russiagate“ nu este decît paravanul în spatele căruia are loc reaşezarea plăcilor tectonice ale politicii americane, compromisul dintre Trump şi „sistem“? Directorul Comey este un om al sistemului. Comey pare să fie întruchiparea statului profund: a fost procuror federal în New York și procuror general adjunct în mandatul lui George W. Bush, a lucrat în mediul privat pentru compania militară Lockheed Martin (cel mai mare contractor militar al guvernului SUA), pentru banca britanică HSBC (a șaptea ca mărime din lume), a fost în cărți pentru numirea la Curtea Supremă (mandat pe viață), iar în 2013 revine în sistem, odată cu numirea în fruntea FBI. Mai avea aproape şapte ani de mandat la FBI. El a fost cel care a inclinat decisiv balanţa în favoarea lui Donald Trump, în octombrie 2016 – a spus-o chiar Hillary Clinton. Apoi, tot el a fost cel care îl putea controla pe viitorul preşedinte, prin investigaţiile privind Rusia. Şi credea că poate să o facă uşor: „Nu scăpați de mine încă șase ani și jumătate“, le-a spus Comey jurnaliștilor, la începutul lunii martie. Comey conducea în mod atipic FBI: activităţile unui serviciu secret au ajuns să fie cunoscute pe larg în presă şi să creeze dispute politice interne şi nu numai. Din acest punct de vedere, Comey îşi semnase demisia cu luni în urmă.

Campanie pentru alegerile din 2021

De ce Congresul şi investigaţiile FBI paralizează activitatea Casei Albe, asta în timp ce pe frontul antiterorist din Siria trupele ruse şi americane au ajuns la o distanţă de doar cîțiva kilometri? Un posibil răspuns nu are de-a face cu Rusia, ci cu politica americană, sugerează revista The Rolling Stone. „Imaginaţi-vă că suntem peste patru ani (dacă atunci vor avea loc alegerile). Un candidat democrat vine şi anunţă că o echipă de experţi în informaţii a ajuns la concluzia că Putin îl sprijină pe candidatul hipiot/ pacifist/ anticorporaţii al opoziţiei. (…) Îi va întreba pe americani: «Vă amintiţi ce s-a întîmplat ultima dată?» şi le va spune că, dacă sunt americani adevăraţi, vor trebui să voteze cu candidatul anti-Putin“. Cu alte cuvinte, miza actualului scandal din America este obţinerea pîrghiilor pentru stoparea din faşă a unui nou „fenomen Trump“.

Călin Marchievici, Cotidianul.ro