Ca-n Mafie, în Armata Naţională funcţionează „omerta”, legea tăcerii

Autor: Mihai CONŢIU

Orice armată naţională din lumea civilizată întruchipează apogeul onoarei, demnităţii, curajului, disciplinei şi adevărului. Aceste atribute alese ale militarilor îşi extrag esenţa din gradul general de civilizaţie şi moralitate al naţiunii căreia îi aparţin. Acesta este şi motivul pentru care Armata Naţională este port-stindardul suprem al oricărei ţări. Într-o naţiune de canibali sau mafioţi, Armata ajunge să fie „întruchiparea legală” a canibalismului şi mafiotizării supreme. Într-o naţiune civilizată, militarii, pe lîngă calităţile enumerate în primul rînd al acestui articol, dincolo de porţile cazărmilor, sunt adevăraţi „gentlemani”, substantivul masculin prin care englezii definesc un bărbat cu comportări alese, ireproşabile, cu caracter distins şi om cu un caracter frumos.

Sigur că există şi excepţii de la regulă în toate armatele din ţările civilizate, dar acestea sunt pedepsite extrem de drastic şi, mai ales, pilduitor.

Care-i chipul real al Armatei Naţionale a Republicii Moldova?

Cum poate fi altfel decît întruchiparea minciunii, hoţiei, mafiotismului, semianalfabetismului, sălbăticiei tîmpe, banditismului criminal şi a corupţiei generalizate care caracterizează ţara în absolut toate componenţele ei sociale? Nu ne îndoim că în Armata Naţională a Republicii Moldova or fi fiind şi ofiţeri de carieră de tipul unor gentlemani, numai că, din nefericire, aceştia sunt puţini, n-au avut şi nu vor avea sorţi de izbîndă să ajungă să aibă puteri decizionale de umanizare a Armatei.

Pe cine trimite societatea moldovenească în Armata Naţională? Realiştii fiind, constatăm că trimitem la „militărie” pe aceeaşi tineri pe care i-am învăţat că, în viaţa de zi cu zi, absolut orice se cumpără şi se fură, începînd cu şcoala de la care cumperi notele, examenele şi diplomele pentru care nu înveţi nimic, continuînd cu politicienii care fac politică pentru a fura, cu mafioţii care fură bănci, întreprinderi etc.; tineri pe care-i prostituăm politic în defavoarea ştiinţei de carte, pe care-i manipulăm şi abrutizăm cu cinism.

În toată această armată de tineri, de bună seamă, se află şi o mai redusă categorie de studioşi, tineri sensibili, firavi şi incapabili să facă faţă hoardelor primitive şi brutale îmbrăcare în haine militare sau să se adapteze mediului acestora. Din start, aceştia sunt condamnaţi să devină victimele majorităţii brutale. Sunt bătuţi şi umiliţi de către cei mai mari – militarii în termen veterani, subofiţeri sau ofiţeri –, iar unii sunt ucişi.

Ce naşte din Ghimpu, „Moş Teacă” şi criminal se numeşte!

„Moş Teacă” este numele celebrului personaj al prozatorului român Anton Bacalbaşa, care întruchipează tipul subofiţerului mărginit şi tiran. Cam asta pare a fi şi Vitalie Marinuţa, ministrul Apărării Naţionale, cu avantaj faţă de Moş Teacă în sensul că are un potenţial mult mai mare de afaceri personale, faţă de care furtul din solda militarilor în termen ar fi o găinărie prea măruntă pentru el.

În contrast cu aerul său de om ceva mai spălăţel, aidoma lui Moş Teacă, şi Marinuţa strigă: „Băi, soldat de rahat, te mănînc cu cizme cu tot!”, „Băi, soldat, cînd vorbeşti cu mine, să închizi gură, că carcera te mănîncă!”, „Băi, animală de soldat, cînd te uiţi la mine, să ţii ochi-n pămînt, că te sugrum!” etc.

Deşi au devenit inamici politici, Marinuţa şi Mihai Ghimpu sunt construcţia umană a aceloraşi tipuri de prostie, incultură, şiretenie de ţăran descurcăreţ, arivism şi foame de bani mulţi. Marinuţa este una cu Ghimpu pentru că doar acesta din urmă l-a propus în această funcţie. Ghimpu nu numeşte în posturi înalte decît oameni care-i seamănă pînă la autoidentificare în ceea ce priveşte apucăturile. Marinuţa este opţiunea estetică, morală, intelectuală şi profesională a lui Ghimpu. Chiar dacă au devenit inamici, „opţiunea lui Ghimpu” a rămas în aceeaşi funcţie pentru că a fost de acord să intre într-o cazemată cu mai mulţi bani.

Recent, am citit în presa moldovenească două articole, la conţinutul cărora mă voi referi mai departe, care m-au făcut să-i asociez chipul lui Marinuţa cu cel al unui călău-şef, al unui criminal odios sau al unui avocat al Iadului de pe Pămînt, al unui satrap şi stăpîn pe o Fabrică a Morţii. Materialele de presă despre care-i vorba sunt semnate de către Mihaela Cebanu, în deschide.md, şi Svetlana Panţa în jurnal.md.

Crime şi torturi sub patronajul ministerial al lui Marinuţa

Ţinînd seamă de tot ceea se întîmplă în Armata Naţională în ultimii 4 ani, ne face să credem că această instituţie este constituită din nişte cazemate ale morţii, că este un Infern odios din care nici un tînăr nu scapă nevătămat – ori este ucis, ori este torturat cu bestialitate de tip medieval!

Acestor atrocităţi criminale li se asociază chipul bestial al generalului de carton, dar cu stele reale pe epoleţi, Vitalie Marinuţa sau generalul Pătlăgică Neagră. Pentru crimele şi torturile infernale săvîrşite asupra tinerilor recruţi şi pentru aducerea acestora în ceasul disperării în care sinuciderea li se pare singura salvare, Marinuţa nu doar că trebuia să-şi dea demisia sau să fie demis, dar, dacă am trăi într-un stat de drept, acesta ar trebui judecat de o Curte Marţială şi încarcerat pentru tot restul vieţii.

Este o ruşine pentru haina militară că Armata a ajuns să nu mai fie condusă de militari, ci de interlopi şi mafioţi în toată puterea cuvîntului, pentru care „omerta” (legea tăcerii) este Codul Suprem al lor!

Este binecunoscut faptul că, pe data de 25 Iunie, lîngă poligonul de la Bulboaca, a fost găsit cadavrul unui militar în termen, despre care Serviciul de presă al Armatei Naţionale a anunţat că ar fi părăsit, fără permisiune, teritoriul unităţii militare pe 23 Iunie. Tînărul fusese încorporat în serviciul militar în luna Ianuarie 2013.

Ultima crimă

Corpul neînsufleţit al tînărului care a fost descoperit lîngă poligonul de la Bulboaca, pe 25 Iunie, prezenta semne evidente de violenţă pe corp, avea nasul fracturat, iar ochiul şi obrazul stîng erau vineţi.

Chestionat fiind în legătură cu acest caz tragic de către portalul de ştiri deschide.md, ministrul Apărării, Vitalie Marinuţa a declarat: ,,Procuratura Militară a deschis o anchetă pe acest caz şi a examinat trupul militarului. Ei au spus că băiatul nu avea nici o leziune”. Marinuţa a făcut această declaraţie cu o săptămînă înainte ca să se descopere că tînărul fusese maltratat înainte de a fi ucis prin ştrangulare. Este clar că se spera ca această crimă să fie muşamalizată, aşa cum s-a mai întîmplat şi în alte cazuri de ucidere a soldaţilor. Cum altfel se poate interpreta anunţul iniţial prin care se afirma că soldatul s-ar fi sinucis, de fapt? Iată ce au declarat pentru deschide.md fratele victimei, Oleg Filipciuc, şi un prieten apropiat al decedatului:

,,Fratele meu niciodată nu s-ar fi sinucis, el era mereu vesel şi curajos. El a fost omorît! Asta o demonstrează şi vînătăile care le avea pe corp, cînd a fost adus în sicriu de colegii săi soldaţi. Nasul îi era rupt, piciorul drept era însîngerat iar pe obrazul stîng era vînăt. Fratele meu a stat 30 de zile acasă pentru că avea dureri la o mînă, şi nu putea face nimic cu ea. Atunci el a povestit cum ofiţerii se îmbătau criţă şi îl fugăreau pe el şi pe ceilalţi colegi ai săi în vestă antiglonţ pe poligon. Apoi după unele vizite la medic şi pastile, care nu au ajutat, Oleg s-a întors în serviciul militar, cu mîna lipsită de putere.Familia noastră este convinsă că el a fost bătut şi apoi gîtuit, deoarece am văzut în ce stare era corpul lui cînd a fost adus, el ne-a povestit ce se întîmplă acolo şi cum sunt chinuiţi de mai marii superiori în grad.”

De menţionat că soldatul ucis îşi satisfăcea serviciul militar la Brigada nr.2 Infanterie Motorizată a Ministerului Apărării.

Crime şi sinucideri în serie la Fabrica Morţii condusă de Marinuţa 

După cum notează Svetlana Panţa în jurnal.md, „Serviciul de presă al Ministerului Apărării a declarat că „nu există o cifră exactă a cazurilor de deces ale soldaţilor care şi-au găsit moartea în timpul serviciului militar.”

Numai pentru o astfel de declaraţie, în ţările unde legislaţia militară o permite, responsabilii ar fi fost duşi în faţa plutonului de execuţie. Vă daţi seama cîte familii neputincioase, care n-au bani şi putere ca să-şi găsească dreptate într-o ţară în care justiţia este condusă de mafioţi şi criminali, plîng după un număr neştiut de tineri ucişi cu bestialitate în Fabrica Morţii condusă de Marinuţa? Să nu uităm că de satisfacerea serviciului militar nu reuşesc să scape, mai ales, tocmai tinerii de la ţară sau cei proveniţi din familii nevoiaşe, care nu au bani şi relaţii ca să scape de Fabrica Morţii condusă de Marinuţa-Pătlăgică Neagră!

Din cauza „omertei” instituite în Fabrica Morţii condusă de Marinuţa, în ultimii patru ani, au fost mediatizate doar nouă cazuri de deces ale militarilor în termen.
„Mamă, iartă-mă. Viaţa mea s-a terminat”, sunt cuvintele scrise pe un perete de către soldatul Ion Rusnac. Tînărul avea cîteva luni de cînd a fost înrolat în Batalionul Forţelor de Menţinere a Păcii din Cocieri, Dubăsari, iar pe 28 Noiembrie 2009, din motive inexplicabile, a decis să se sinucidă cu arma din dotare.
„N-au fost identificate nici persoanele care l-ar fi determinat să se sinucidă”, a declarat atunci cu lene şi nepăsare Eugen Manolache, vice-procurorul militar.

În luna Noiembrie 2012, soldatul Dumitru Budac, care era în concediu şi urma să se întoarcă la post în unitatea militară, a fost găsit strangulat în apropierea oraşului Comrat.

Probabil că tot din cauza terorii la care era supus, un soldat care îşi satisfăcea stagiul militar în cadrul Regimentului Rachete Antiaeriene n-a vrut să mai revină în unitatea militară. El se afla în concediu medical în satul natal, iar pe data de 14 Iunie a. c. fost găsit strangulat în preajma satului Cioara, raionul Hînceşti.

Începînd cu data de 12 Iulie 2009 şi pînă în clipele de faţă, procurorii n-au reuşit să descopere cauzele pentru care un caporal, de 21 de ani, a fost găsit strangulat, în noaptea acestei zile, în incinta Batalionului nr. 3 al unităţii militare 1001.

Pe data de 20 Septembrie 2012, un tînăr recrut din Batalionul nr. 22 de menţinere a păcii din Chişinău a ajuns în stare gravă la spital, căruia i-a fost extirpată splina, în urma loviturilor încasate de la un camarad veteran. Victima a declarat anchetatorilor că„agresorul l-a obligat să ţină piept aşa-numitei „fanere” (termen argotic, lovitură aplicată cu pumnul în regiunea pieptului – n.r.).

Aceeaşi procedură criminală i-a fost aplicată şi soldatului Victor Crăciun de către un angajat al Unităţii Militare 1002 a Trupelor de Carabinieri. Această lovitură l-a ucis. Pe data de 18 Aprilie 2011, Victor Crăciun a fost descoperit mort în secţia de tăiere a pîinii a UM 1002.În spiritul „omertei” care domneşte şi are putere de lege nescrisă în Fabrica Morţii condusă de Pătlăgică Neagră, s-a făcut tot ce era cu putinţă pentru muşamalizarea cazului.

Într-o primă variantă a cauzei decesului, s-a declarat că victima s-ar fi înecat cu o bucată de pîine. Pe data de 17 Iunie a.c., Curtea de Apel Chişinău l-a condamnat pe agresorul soldatului ucis doar la patru ani de închisoare cu executare. Culmea cinismului: criminalul le-a declarat procurorilor că n-a vrut să-l omoare pe soldatul Crăciun. Mai bine de 2 ani a aşteptat biata mamă a soldatului ucis pentru a afla că asasinul fiului ei va plăti doar cu 4 ani de detenţie.

Atît costă viaţa unui tînăr ajuns în Fabrica Morţii condusă de Marinuţa, şeful spălătoriilor auto care au împînzit unităţile militare moldoveneşti!

Soldaţii muncesc zi şi noapte pentru îmbogăţirea ofiţerilor superiori. Le pasă lor de viaţa şi moartea soldaţilor?

Pe data de 21 Septembrie 2011, soldatul în termen Vadim Harin a fost împuşcat mortal. Militarul care l-a ucis a fost condamnat doar la trei ani de închisoare, motivul revoltător, strigător la Cer, fiind acela că ostaşul împuşcat n-ar fi vrut să părăsească postul la ordinul camaradului criminal.

Doar la trei ani de închisoare a fost evaluată viaţa unui tînăr recrut ajuns în Fabrica Morţii condusă de Marinuţă!

Pe data de 20 Martie 2011, în Batalionul 3 Infanterie al contingentului Armatei Naţionale din cadrul Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii, dislocat în Coşniţa, Dubăsari, militarul Ion J. l-a împuşcat mortal pe soldatul Gorodişteanu. Ucigaşul în haine militareIon J. a declarat că „nu l-a împuşcat intenţionat pe Gorodişteanu”, spunînd că a uitat încărcătorul cuplat şi a apăsat „din glumă” pe trăgaci, pentru că victima i-ar fi băgat un pix în ţeava automatului. „Nu putea, aşa din întîmplare, să fie împuşcat în gură”, a declarat mama tînărului ucis.
Oare tot la 3-4 ani de închisoare va fi pedeapsa şi pentru acest criminal cu sînge rece?

„Veşnica lor pomenire”, sponsorizată de Fabrica Morţii condusă de Pătlăgică Marinuţă Strîmt la Cutiuţă

Iată ce a declarat, cu impertinenţă, de această dată pentru JURNAL, ministrul Apărării, Vitalie Pătlăgicovici Marinuţa, despre cazul uciderii soldatului Oleg Filipciucpe data de 25 Iunie:

„Este foarte regretabil cazul. Conducerea Ministerului Apărării aplică toate pîrghiile legale pentru ca asemenea cazuri să nu aibă loc în structura militară. Motivele sinuciderilor în structurile militare nu diferă de cele din întreaga societate. Armata este oglinda societăţii.Familiile soldaţilor ce au decedat în aceste circumstanţe sunt ajutate de către militari. Cheltuielile pentru funeralii sunt acoperite de armată. În unele circumstanţe se stabileşte şi o pensie pentru părinţi”, a spus cu cinism criminalul în libertate Marinuţa.

În primul rînd, Marinuţa ori este ignorant, ori este sadic. Credem că şi una, şi alta! Motivele sinuciderilor din Armată diferă extrem de mult faţă de cele din civilie, putînd, eventual, fi comparabile cu cele din puşcării. În civilie, se sinucid oamenii mai labili psihic, cei care cedează în faţa greutăţilor materiale, o fac din dragoste, din fanatism religios, demonstrativ în numele unei idei fixe ori pentru că ştiu că sunt condamnaţi la o boală incurabilă şi insuportabil de dureroasă.

În universul concentraţionar din Fabrica Morţii din Pădurea Neagră condusă de Marinuţa, tinerii recruţi sunt depersonalizaţi printr-o teroare tradiţională ocrotită, admisă şi încurajată abuziv de regulamente cazone preluate din fosta Armată Sovietică şi de către şefii militari atotputernici între zidurile cazărmilor. În această junglă criminală, aşa cum sugeram ceva mai sus, nu sunt prea multe opţiuni – ori eşti o brută capabilă să reziste prin terorizarea celor mai firavi, ori te înverşunezi să rezişti şi să devii şi tu o fiară nemiloasă, ori eşti slab, uşor de înfrînt psihologic şi ajungi în pragul sinuciderii, ori opui rezistenţă ca să-ţi păstrezi personalitatea şi rişti să fii ucis.

Sadismul din asemuirile pe care le face Marinuţa, şeful spălătoriilor auto din Armata Naţională, între sinuciderile din viaţa civilă şi cea cazonă este trădat şi de faptul că înainte de a fi înrolaţi în Armata Naţională, tinerii trec o testare psiho-pedagogică, iar civilii nu solicită astfel de consultaţii decît în cazuri extrem de rare, cînd o fac voluntar, conştienţi că au probleme psihice sau sunt internaţi de familiile lor.

Tocmai obligativitatea testării psiho-pedagogice a tuturor recruţilor, precum şi declararea lor, de către specialişti, ca fiind apţi de serviciul militar din acest punct de vedere clinic, este un argument logico-clinic care exclude riscul apariţiei dorinţei de sinucidere.

Prin urmare, este şi mai evidentă teroarea infernală la care sunt supuşi recruţii intraţi sănătoşi în Armată, iar mărturii în acest sens sunt cu prisosinţă.

Doar un singur adevăr a spus Marinuţa – acela că „Armata este oglinda societăţii”. Într-adevăr, Armata lui, Fabrica Morţii pe care o conduce, este oglinda acestei societăţi bolnave de hoţie, Mafie, crime, tîlhării, violuri, imoralitate, alcoolism, mizerie şi lipsa de credinţă în ceva.

Marinuţa spune că Armata suportă cheltuielile de înmormîntare pentru cei pe care i-a ucis, dar e-vită să precizeze care sunt acele „circumstanţe prin care se stabileşte şi o pensie pentru părinţi”... Această precizare miroase a şarlatanie de la o poştă!

O ultimă intervenţie şi o nedumerire: De ce ucigaşii în uniformă primesc pedepse de 3-4 ani pentru o crimă, iar cei civili, pentru aproximativ acelaşi tip de asasinat, sunt condamnaţi la ani grei de puşcărie? Care-i diferenţa?

...Şi, în final,

îl chestionăm şi pentru primul ministru Iurie Leancă: De ce, domnule prim-ministru, nu-l întrebaţi nimic pe acest ministru al Apărării, care în afară de spălătorii auto pe lîngă Armată, a mai deschis şi o Fabrică a Morţii mai teribilă decît Pădurea Domnească? Cu ce se deosebeşte Marinuţa de fostul procuror general Zubco?

V-am văzut lăcrimînd sincer la înmormîntarea regeretatului mare poet Dumitru Matcovschi. Moartea soldatului Oleg Filipciuc nu va întristat deloc? Pentru că ne convingem, pe zi ce trece, că sînteţi un actor bun. Vă frîngeţi mereu degetele de la mîini, vă daţi ochii peste cap şi întreţineţi cu măiestrie chipul de icoană bizantină... Numai că s-ar putea ca opinia publică să se convingă relativ uşor că sînteţi doar un scamator, iar noi o să demonstrăm acest lucru. Şi nu invocaţi „integrarea europeană”, Vilniusul şi criza mondială!

Să fim bine înţeleşi: Noi nu-l atacăm pe Marinuţă, ci scoatem la iveală cancerul din sistem, şi nici nu sprijinim cu argumente anumite grupări politice, aşa cum este cea comunistă sau cea a lui Ghimpu, căci le cunoaştem prea bine neputinţa în acest sens. În 8 ani de guvernare comunistă, dacă moşteneam o Armată model, nu le-ar fi fost cu putinţă lui Ghimpu şi Marinuţă să o distrugă în doar 4 ani.

Totuşi, în acest caz, de ce doarme Parlamentul şi nu-l cheamă la raport pe acest Marinuţă, de ce nu-i retrage sprijinul? Oare încearcă să-l protejeze, folosindu-se de diversiunea liberal-comunistă fabricată împotriva Maiei Sandu?