CRAITA SIRBEASCA DIN „CAMARA” MOLDOVENEASCA – NEVASTA VOIEVODULUI PETRU RARES

Pentru a înțelege cine a plătit fresca domnească de pe zidurile bisericilor de la mănăstirile moldovenești și bucovinene, rog simbolic în continuare să-l priviți și pe vodă Petru Rareș. El numai ce a descălecat din treburile țării, este trudit, îngrijorat, cu dor de femeie și familie, dar pare și fericit. Datoria domnească și bisericească este mai presus decît toate și face ce are de făcut. Ascultă îngîndurat predicile preoțești, respectă ritualurile întocmai, dar mai trage cu ochii pe la boieri, prostime și se gîndește în virtutea sa: dar, eu ce le las pe pămîntul atît de drag mie și lor toți, numit de strămoșii mei Țara Moldovei?

Gîndul lăsatului cît mergea vodă spre curte îl tot măcina. Drept că se jucă cu copii, îi sărută înainte de culcare și apoi sfătui cu Doamna lui. Despre una, despre alta, ghicește ce i se va naște din nou pe la sfîrșit de toamnă și gîndește cu voce tare?

- Cîrmuiesc de cîțiva ani, dar vreau să mai fac ceva care să mă țină legat de neam!

Și atunci Elena Doamna, ca fiecare femeie cu virtute așezată, ține aprinsă vorba și sfătuie pe Domnul ei așa.

- Ai putea face și tu măria ta alteceva decît grele războaie și negoț mare prin țară. Gîndurile mă îndeamnă la o biserică, de care să te lege pentru totdeauna nu numai de neam, dar și de veșnică pomenire. Vodă se trezi din amorțeală.

- O biserică și nu oricare! Care să se osebească de toate celelalte, chiar și de cea a surorii mele Milița-Despina de la Curtea de Argeș! Vodă toarnă privirea toată pe ea.

- Bine ar fi și un nume să-l poarte tot mai acătării! Ce zici de-a Țării pe care o stăpînești?

Petru Rareș, vodă de peste trei ani și soțul ei de peste un an, s-a uitat lung la ea, a strîns-o de umeri, mîngîiat-o pe părul aurit și prea despletit, și a gîndit în mintea lui domnească așa: va fi precum spui Doamna mea! Înțelegînd Doamna lui că-i pica bine vorbele ei urmă încetișor!

- Petrule măria ta, mai am o rugăminte mare și năstrușnică la dumneata. Bisericile din Țara ta, acum și a mea, sînt multe, bune și frumoase, dar neluminate!

Vodă trase mîna de pe capul femeii și ochii ținti pe ferestre. Doamna nu se lăsa și tot așa, încet, din nou mai zicea.

- Ferestrele sînt subțirele, adică înalte și înguste. Lumina cerului prin aceste ochiuri nu ajunge în biserică, decît ca cea de lună! Vodă tăcea, iar nevasta lui tot așa mai muierea.

- Nu văd bine sfinții de pe pereți și nu mă pot închina lor după cum se cade unei Doamne de Domn. N-ar fi mai bine ca în loc de rămurele, frunze, flori și colăcei, de muruit pe zidurile de afară ceea ce este muruit pe dinlăuntrul bisericii!

Vodă din nou rătăci mîna pe capul nevestei și opri privirea la icoana din fața lui. Tăcu mai mult timp. Apoi întinse trupul lui sleit ca să poată vorbi mai drept. Dar mai tăcu un timp. Nevasta îl dezmierda cu vorba, cu fapta și aștepta un răspuns să-i dea. El îl știa, dar o plăcea și de aceea mai tăcea. Doamna simțind că încă îi priește bine măriei sale vorbele și faptele ei, gîndea mai dulce și șoptea mai apăsat.

- Și de va fi vară va veni lumea pe jos, călări, în căruțe de se va umplea toată poiana domnească. Și de va fi iarnă tot va veni lumea în sănii cu zurgălăi, cojoace îmbrăcate și cu țoale pe podea aruncate. V-a veni boierimea, prostimea, chiar și musaferimea să vadă fețe evengelești și împărătești muruite pe zidurile bisericești.

Vodă tăcea. Doamna știa că anume așa va fi! Vodă încă mai tăcea. Doamna răspunsul nu-l mai aștepta. Vodă gîndind adormi. Doamna mulțumită zîmbi și cu brațul lui vodă se împături.

Munca soților Rareș a început în 1530-1532 și s-a isprăvit în 1546 sau cînd vodă printre stele în veci adormi. Apoi o prelungi numai Elena pînă în 1553 sau cînd de soțul ei moldovean prea devreme s-a alăturat. În cei 16 ani de comună căsnicie cu sîrboiaca Elena, Petru Rareș s-a legat de neam și istorie pentru vecie. Pînă azi vizităm bisericile și mănăstirile ctitorite de Familia Domnească Rareș, soții Petru și Elena. Ochi în ochi, gînd în gînd, faptă-n faptă, cot la cot, în 16 ani cu dreaptă cununie, sau pînă Petru din viață s-a trecut și 8 ani cît Elena la întrecut, în Țara Moldovei lăcașe culte, adică biserici și mănăstiri, s-au tot zidit.

Toată adunarea întîmplătoare sau anumită, admiră și apreciază mănăstirile și bisericile cu nume moldovenești și „codițe” turcești, slavonești, leșeti, sîrbești, nemțești și tot așa: Probota, Humor, Moldoviţa, Baia, Sf. Dumitru și Sf. Gheorghe (Suceava), Pătrăuţi şi Hîrlă (1530, dispărute), Dobrovăţ, Roman, Botoşani, Tîrgu Frumos, Rîșca, Neamț, Bistrița şi Vaslui.

În istorie se scrie că în activitatea sa bisericească Petru Rareș a fost susţinut de mitropolitul Grigore Roşca și episcopul Macarie din Roman, iar despre soție nici o constatare. Acum înțelegeți de ce insist pentru soția lui Elena-Ecaterina și tot ea Cătălina din Sibiu, crăiță sîrbească, care au trecut împreună prin fericiri și necazuri de familie și Țară, tot timpul lor lăsat de Dumnezeu. Atenționez că Petru Rareș și Răreșoaia Doamna, au lăsat în urma lor atîtea fapte în istorie, încît alții ca ei nu au fost vrednici să facă în 30 de ani de domnie și 50 de ani de căsnicie.

Același lucru nu se poate spune despre copii din osul lor numai domnesc. Ei în lume s-au împăștiat, de neam, păcat, dar nu s-au legat, de aceea istoria fără milă i-a uitat. Dar operele părinților din piatră și ceamur, pînă azi primesc musaferimea lumii, boierimea și prostimea Țării.

La capătul laudațiilor pentru familia domnească, spun așa: cel ce nu vrea, frumos despre Rareși să gîndească, în special despre soția lui Elena, oricum este invitat cu mare cinste și respect să treacă pragul bisericilor și mănăstirilor ctitorite de Petru Rareș cu Elena. Va fi un bun gest de ambianță culturală, iar restul nici rost nu mai are.

Asea M. TIMUŞ

01.03.24 - 00:52
01.03.24 - 13:17
01.03.24 - 13:18
01.03.24 - 13:20
01.03.24 - 13:19
05.03.24 - 18:52
06.03.24 - 00:34
07.03.24 - 00:42
01.03.24 - 00:46
05.03.24 - 01:06
08.03.24 - 20:46
08.03.24 - 12:11
09.03.24 - 11:41
09.03.24 - 11:42
01.03.24 - 00:40