Politicianul şi poetul ar fi suferit un infarct

Fondatorul Partidului România Mare Corneliu Vadim Tudor, în vîrstă de 65 de ani, a murit, Luni, 14 Septembrie, în Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei din Bucureşti, unde a fost dus după ce i s-a făcut rău.

A fost unul dintre cei mai controversaţi politicieni români de după Revoluţie. În anul 2000 a fost la un pas să ajungă preşedintele României. Scriitor si jurnalist, Vadim Tudor a fost deopotrivă iubit şi hulit de public, dar şi de adversarii politici.

Corneliu Vadim Tudor s-a născut la 28 Noiembrie 1949, la Bucureşti. A absolvit Liceul "Sf. Sava" din Bucureşti (1967) şi Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1971), secţia Sociologie, obţinînd licenţa cu o teza despre ''Sociologia Religiei''. A fost bursier al Premiului internaţional "Herder", urmînd astfel un curs de istorie la Universitatea din Viena (1978-1979). Doctor în istorie al Facultăţii din Craiova (2003).

Şi-a început activitatea profesională în redacţiile publicaţiilor România Liberă şi Magazin (1972-1975), apoi la Agenţia Naţională de Presă AGERPRES (Decembrie 1975-Decembrie 1989). După Decembrie 1989 a înfiinţat publicaţiile România Mare, Politica şi Tricolorul, precum şi Editura Fundaţiei ''România Mare''. Este autorul unor volume de poezie şi proză, printre care: "Poezii" (1977), "Epistole vieneze" (1979), "Poeme de dragoste, ură şi speranţă" (1981), "Idealuri" (1983), "Saturnalii" (1983), "Istorie si civilizatie" (1983), "Mandria de a fi romani" (1985), "Miracole" (antologie în colecţia "Cele mai frumoase poezii", 1986), "Jurnal de vacanta" (1996), "Poems", lucrare tradusă în şapte limbi, tipărită la Torino, Italia (1998). La aceste opere literare se adaugă numeroase poezii, eseuri, scenarii de film, piese de teatru, reportaje şi cronici literare. A fost distins cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler (2004). În 2007, a primit Medalia de Bronz a Vaticanului, înmînată de Suveranul Pontif Papa Benedict al XVI-lea.

După decesul lui Corneliu Vadim Tudor, pe pagina sa de Facebook a fost actualizată o poezie postată iniţial în 7 Septembrie, intitulată "POEM INEDIT ULTIMA CAFEA", care are opt strofe:

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.