Vînătoarea de fantome

Activitatea paranormală veritabilă. După cum s-a putut observa în primul episod al acestui articol, simţurile umane pot crea iluzii şi pot înşela foarte uşor individul. În mo­mentul în care toate explicaţiile raţionale au fost epui­zate, individul se confruntă, într-adevăr, cu activitatea paranormală autentică. De exem­plu, atunci cînd este detectat un cîmp electromagnetic mare care nu are nici o sursă făcută de mîna omului, atunci acel cîmp elec­tromagnetic poate fi un semn care indică o activitate pa­­ranormală.

În principal, există două mari clasificări pentru bîntuiri. În primul rînd, este vorba despre bîntuirile re­ziduale şi cele inteligente. Bîntuirile reziduale sea­mănă cu un film, în sensul că se derulează iar şi iar, fă­ră să fie conştiente de mediul înconjurător sau de per­soanele prezente. Bîntuirile inteligente se referă la ca­zurile în care entităţile încearcă să contacteze indi­vizii prezenţi, pentru a comunica sau a interacţiona. Cea de a doua categorie se împarte în bîntuirile umane şi cele inumane. Bîntuirile umane sunt cauzate de spiritele oamenilor decedaţi, pe cînd entităţile inumane nu au avut niciodată şansa să trăiască măcar o viaţă în formă umană. În categoria bîntuirilor de tip inuman se înca­drează cele cauzate de demoni sau spirite ele­men­tare.

De multe ori, bîntuirile încep imediat după reno­vări. Unele spirite sunt obişnuite cu casa aşa cum era în timpul vieţii lor, de aceea, în momentul renovării, in­teracţionează pentru a opri schimbarea. Spiritele au o structură de ectoplasmă. Deşi nu poate fi văzută cu ochiul liber, ea poate fi văzută pe camerele cu vedere termală, iar, în caz de contact, oferă senzaţia de pînză de păianjen.

Uneori, entităţile se pot ataşa de obiecte şi pot călă­tori împreună cu ele. În cele mai multe cazuri, este vor­ba despre obiecte care le-au aparţinut în viaţă. În alte cazuri, poate fi vorba de ataşare de o anume per­soană, şi oamenii putînd fi bîntuiţi, nu numai casele. Furtu­nile mari aduc energie prin faptul că electrizează aerul. Aerul ionizat oferă mai multă energie, pe care spiritele o pot folosi pentru a se manifesta. Din acest motiv, activitatea paranormală într-o locaţie bîntuită poate fi mai intensă în timpul unei furtuni cu fulgere şi tunete.

Bîntuirile de tip poltergeist sunt manifestări legate de adolescenţi, în mod involuntar. Ele se produc prin intermediul depozitelor de cuarţ sau de calcar, aflate în apropiere. Acestea conduc energia turbulenţelor speci­fice vieţii agitate a adolescenţilor, eliberînd-o în forma unei bîntuiri.

Cum se naşte paranormalul?

În domeniul vînătorii de fantome s-au dezvoltat numeroase teorii. Există anumite lucruri despre care se crede că ar alimenta activitatea paranormală. În multe cazuri, depozitele de cuarţ şi de calcar pot explica prezenţa bîntuirilor de tip rezidual, precum şi a celor de tip poltergeist, în ideea că unele lucruri pot rămîne im­primate în piatră.

Locurile unde se găsesc reprezen­tări ale unor persoane reale, cum ar fi muzeele de ceară, pot crea un fel de dimensiune alternativă, în care spi­ritele îşi pot găsi un adăpost. Despre ci­mitire se spune că ar fi bîntuite pe prin­cipiul că spiritele pot să fie încă ata­şate de corpurile lor. De asemenea, o altă te­orie spune că, a­tunci cînd părţi ale corpului sunt sepa­rate, spiritele nu îşi pot găsi odihna.

Tragediile petre­cute în timpul vieţii pot concentra şi ele energii care stîrnesc mai tîrziu activităţi para­normale. Din această cauză, locurile unde s-au petrecut tragedii au mai multe şanse de a fi bîntuite. Apele curgă­toare pro­duc şi ele energie care poate fi folosită de spirite pen­tru a se manifesta. În ceea ce priveşte cîm­­purile elec­tro­magnetice, acestea pot ajuta spiritele să se ma­ni­feste. Ele pot folosi energia generată de aceste cîm­puri pentru a produce diverse lucruri. Fiecare cul­tură de pe glob are un interval de timp al zilei în care se spune că spiritele se pot manifesta cu mai multă uşu­rinţă. Aceste ore se încadrează între 12 noaptea şi 6 di­mi­neaţa, ora trei fiind punctul maxim.

Aparatura şi ancheta

Vînătoarea de fantome implică folosirea aparaturii specifice, necesară adunării dovezilor. În primul rînd, se folosesc camere de filmat şi aparate foto. O cameră de filmat cu vedere termală poate detecta urme rezi­duale, fluctuaţii de ener­gie, locuri reci şi locuri calde, pre­cum şi alte anomalii. Totuşi, căl­dura are o tendinţă de reflectare, aşa că fiecare imagine filmată cu un astfel de aparat trebuie anali­zată cu atenţie.

Următoarele pe lista aparatelor folosite într-o vînă­toare de fan­tome sunt detectoarele de cîmp electro­magnetic, numite şi "EMF meters” şi aparatele de tip K-II. Acestea din urmă sunt de fapt tot nişte detectoare de cîmpuri elec­tro­magnetice, doar că au fost spe­cial adaptate pentru vînătorii de fantome. Cu ajutorul unui astfel de aparat, un spirit poate fi "dre­sat” să comunice cînd i se explică cum să aprindă luminile apara­tu­lui de două ori pentru un răspuns pozitiv şi o singură dată pentru un răspuns negativ.

Printre celelalte aparate nece­sare se numără termo­metrele digitale, reportofoanele, camerele de filmat cu infraroşu, lanternele şi ceasurile cu barometru. O teorie din domeniu menţionează că, atunci cînd spiritele se pregătesc să reacţioneze violent faţă de o persoană, presiunea barometrică din apro­pierea acelei persoane va scădea rapid.
Ancheta porneşte cu obişnuirea cu locul unde are loc aceasta. Atunci cînd se doreşte un răspuns foarte spe­cific, este bine să se pună accentul pe înregistrarea de EVP-uri. Termenul "EVP” ("Electronic Voice Phe­no­mena”) desemnează acele voci fără corp care nu pot fi auzite cu urechea liberă, dar care se înregistrează pe aparatele de rigoare. Uneori, dacă spiritele sunt ignorate, ele pot începe să se manifeste. În caz contrar, se poate încerca şi tehnica provocării. Prin aceasta, vînătorii de fantome încearcă să provoace spiritul să se manifeste. Totuşi, această abordare este evitată în vînătoarea de fantome de tip european, fiind mai des folosită de americani.

În cazurile în care într-o casă are loc multă acti­vitate paranormală, în toate camerele, cu excepţia uneia singure, atunci sunt foarte mari şansele ca aceea să fie camera în care entitatea se ascunde. Totuşi, dacă spiri­tele chiar nu vor să se manifeste atîta timp cît vînătorii de fantome se află într-o locaţie, atunci nu vor putea fi con­vinse în nici un fel să interacţioneze. După adu­narea tuturor dovezilor şi analizarea acestora, în mo­mentul în care a fost eliminat tot ceea ce a putut fi astfel explicat, atunci ceea ce rămîne este dovada reală a activităţii paranormale.

Posibile soluţii

Fiecare cultură oferă soluţii diferite la problema bîntuirilor, de la ceremonii de purificare a locului şi până la exorcisme. În tradiţia catolică, lucrarea "Ri­tuale Romanum” descrie două tipuri de exorcisme: unul care se foloseşte pentru oa­meni şi unul care se foloseşte pen­tru locuri. O altă soluţie este bine­cu­­vîntarea locuinţei de către un preot, folosind apă şi ulei sfinţite. Pentru cei care se tem în propria casă, se recomandă citirea psal­milor 23 şi 91, cu voce tare, atunci cînd intervine senzaţia de frică.

O altă metodă de a alunga spi­ritele dintr-o casă implică arderea unor mănunchiuri de salvie uscată şi stropirea cu apă sfinţită pe la uşi şi ferestre. Totuşi, au existat nu­me­roase cazuri cînd, după efectuarea unui ritual menit să alunge spi­ri­tele dintr-un anume loc, activitatea a încetat pentru o perioadă scurtă de timp, după care spiritele au revenit într-un mod mult mai activ decît înainte de respectivul ritual. Din acest motiv, înainte de a alege să se treacă la realizarea unui astfel de ritual, trebuie luate în consi­derare toate posibilităţile.

Pînă la urmă, spiritele sunt niş­te persoane, chiar dacă sunt de­ce­da­te. Totuşi, ele se pot alimenta cu energia generată de fri­ca per­soanelor aflate în viaţă, care tră­iesc în respec­tivul loc. Astfel, este nevoie de o poziţie fermă pentru a le convinge să plece. În mod normal, există trei po­si­­bile soluţii în cazul unei bîntuiri.

Prima im­plică re­zol­varea misterului, adică încercarea de a afla ce vor res­­pec­tivele spirite. Dacă ele doresc să comunice ceva, aflarea şi îndeplinirea dorinţelor lor le poate împăca şi ele pot pleca liniştite. Dar acest lucru poate dura foarte mult timp pentru cei aflaţi în viaţă. În cazul în care si­tua­ţia devine într-adevăr insu­por­tabilă, o altă soluţie este mutarea într-o nouă locuinţă. Cea de a treia şi cea mai reco­man­dată metodă de a scăpa de spirite este adunarea tuturor membrilor familiei într-o cameră a locuinţei bîn­tuite, în în­cercarea de a stabili un aranjament cu spiritele. Spiritelor trebuie să li se spună în mod clar că nu sunt dorite acolo, şi ele poate vor pleca. Această metodă de a ordona spiritelor să plece dintr-un loc, de către o familie unită, rezolvă în multe cazuri bîntuirile.

Yami KAMUI