CONFLICTUL DE PE NISTRU: UN SFERT DE SECOL DE INCERTITUDINE

Învăţînd lecţia înţelegerii credibile

Podul frînt în jumătate

Două maluri azi desparte,

Numai Nistrul curge-n vale

Şi nu ştie de hotare…

Slavă Domnului, podul despre care eventual pomeneşte poetul
(la Gura-Bîcului) s-a deschis recent, înlesnind circulaţia transportului şi a pietonilor din regiune. 26 de ani au trecut de la acel conflict armat de pe Nistru, care a despărţit Moldova de ţinutul transnistrean, care-i aparţine.

A fost război, cu grave urmări în destinele cetăţenilor statului Republica Moldova. Război provocat de cei setoşi de putere, ignorînd legile statului şi ale bunului simţ. Negocierile pentru aplanarea conflictului şi revenirea la bunele tradiţii ale băştinaşilor, comunicînd de la om la om, au decurs şi mai sînt şi acum cea mai mare problemă a ţărişoarei noastre.

Istoria acestui război fratricid este reflectată în cartea lui Nicolae Grosu „Curcubeul peste Nistru”, apărută recent în două limbi sub egida A. O. „Renaşterea” din s. Talmaza, raionul Ştefan-Vodă. Fiind activist înflăcărat al administraţiei publice (primar, deputat în Parlament, membru al Comitetului executiv al Asociaţiei Primarilor şi Comunităţilor Locale din RM (APCLM, preşedinte dl Mihai Perebinos), participant la trainingurile şi conferinţele internaţionale pe problemele conflictelor (Albena, Belfast, Slovacia, Chişinău), consultant de proiecte, etc.), autorul cărţii evocă evenimente care s-au desfăşurat în regiunea celor două maluri ale Nistrului, confruntările politice şi armate, demonstrînd unele motive ale dezlănţuirii războiului început în martie 1992. Chiar dacă încetarea focului n-a dus şi la aplanarea definitivă a conflictului de pe Nistru, semnarea la 25 iunie 1992 a Declaraţiei moldo-rusă privind reglementarea conflictului a creat posibilitate pentru negocieri. Dar acestea întîrziau să se producă la nivelul respectiv. Activiştii din teritoriu, susţinuţi de Asociaţia Primarilor şi Colectivităţilor Locale din Moldova, au iniţiat diplomaţia populară, atrăgînd în procesul negocierilor cîte şapte primari din stînga şi dreapta Nistrului, prima întîlnire avînd loc la Talmaza. Astfel, au activat „mese rotunde”, „brîul încrederii”, întruniri ale colectivelor de creaţie, artişti amatori ş.a. Scopul acestor activităţi era de a înfiripa dialoguri între oamenii simpli, înfricoşaţi şi dezorientaţi, chiar indecişi, dar pururi nevinovaţi. „Moldova Suverană” a reflectat permanent această tematică.

La prezentarea acestei cărţulii de popularitate, care a avut loc zilele trecute în satul de baştină al autorului, apoi şi la Chişinău, dl Nicolae Grosu a menţionat fără echivoc că a scris-o cu gîndul la tineret, care s-a născut, trăieşte şi învăţă în condiţiile unui stat dezmembrat. Şi nu s-a mirat prea tare cînd l-a întrebat cineva în ce limbă a scris-o – moldovenească sau română. A răspuns scurt şi clar că este moldovean. Alţi vorbitori, comentînd unele fapte cuprinse în coperta acestei lucrări, au subliniat faptul că motivele conflictului sînt clare, dar întregirea ţării, cu „îmblînzirea” liderilor din stînga Nistrului, se găseşte pe linie moartă. Politicianul-diplomat Alexei Tulbure notează în prefaţă că lucrarea e scrisă cu stimă faţă de acele persoane, pe care presa moldovenească le etichetează „separatişti”, evidentă fiind năzuinţa autorului de a apropia împăcarea.

Internaţionalizarea procesului de negocieri şi paşii fermi ai domnului preşedinte Igor Dodon contribuie la ameliorarea relaţiilor la nivel înalt. Cu orice ocazie reglementarea problemei transnistrene este abordată la întrevederile cu oficialii străini. Dar năluca urii, a duşmăniei se stîrpeşte greu din cauza unor acţiuni iresponsabile ale părtaşilor unionismului agresiv. Panouri publicitare cu îndemnul „Semnaţi unirea”, „Basarabia e România” şi multe alte inscripţii pe pereţi şi garduri provoacă nu numai dezgust, ci şi revolte. Cică, Transnistria este o piedică în soluţionarea unirii cu România. Este foarte grav că aceste acţiuni sînt acceptate tacit de autorităţi, la urma urmei, sînt tentative de a submina demonstrativ statalitatea Republicii Moldova. Se vrea o sărbătorire fastuoasă a centenarului unirii.

Autorul N. Grosu reproduce o ştire din 1996, care face vîrf la toate: „… Alexandru Moşanu, fostul speaker al Parlamentului Moldovei, declară „sincer”, fiind în vizită în Turcia, că unirea cu România este inevitabilă. A spus-o omul sincer – ce vreţi… Dar imediat radioul de la Tiraspol reluă ştirea asta a agenţiilor internaţionale că moldovenii din Transnistria se înscriu cu miile în garda lui Smirnov. Şi cer năprasnic independenţa regiunii. Ei nu vor unire cu România”.

Totodată, o mulţime de proiecte ce ţin de Programul UE – PNUD „Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii” de la anul 2009 încoace sînt implementate echitabil pe ambele maluri ale bătrînului Nistru. Şi ONG-urile au de lucru în această campanie – aprovizionarea cu apă potabilă, extinderea reţelelor de canalizare, gazoduct, protecţia mediului ambiant etc. În regiune activează asociaţiile „Eco-Tiras” şi „Biotica”, caracterizate pe larg în carte.

În toate manifestările ce au loc în regiune este prezent autorul cărţii „Curcubeul peste Nistru”, a cărui biografie este de invidiat. La cei aproape 80 de ani trăiţi activ şi îndesat, cu responsabilitate şi entuziasm, a acumulat toate decoraţiile posibile – Medalia „Pentru vitejie în muncă”, Ordinul „Insigna de Onoare”, Medalia „Meritul Civic”, „Ordinul Republicii” şi „Cetăţean de Onoare” al raionului Ştefan-Vodă. Editarea acestei cărţi, după cum s-a exprimat ca răspuns la felicitări, i-a adus a doua viaţă. Viaţă între semeni paşnici şi primitori.

Andrei FETESCU