Conditiile romanesti perfide impuse Moldovei, anuntate de ambasadorul Ionita

Nu poate uita și ierta alungarea lui Plahotniuc?

Mihai CONȚIU

De mult nu mai este un secret că, printre mulți foști ori actuali oficiali români, ambasadorul României la Chișinău, Daniel Ioniță, a fost unul dintre susținătorii de nădejde ai lui Vladimir Plahotniuc. Asta chiar și în condițiile în care știa sigur că oligarhul fugar deținea și un pașaport românesc cu un alt nume și cu alte date personale decît cele reale, ceea ce presupune implicații penale serioase! Asta și în condițiile în care nu avea cum să nu știe că Plahotniuc era protejat de către serviciile secrete românești și de guvernanții de la București încă de prin anii 2000! N-o spunem doar noi, ci și analiști români cu autoritate. Este suficient să-l cităm doar pe analistul politic și profesorul Armand Goșu. Goșu a comentat și prestația pe care Daniel Ioniță, ambasadorul României în Republica Moldova, a avut-o, precizînd că încă din 2016, cînd era secretar de stat la MAE, oficialul român a sprijinit interesele lui Vladimir Plahotniuc. "Ioniță este un mare fan al lui Plahotniuc. La un moment dat, cînd a fost criza mare în 2016 au fost niște ambasadori străini chemați să le explice cum e cu Moldova, ce se întîmplă acolo. Au ieșit șocați. Sunt ambasadori străini care acopereau de la București și Republica Moldova. Sunt țări nu de primă mîna, nu cu interese foarte mari în zonă, care nu au o cunoaștere foarte bună a situației, cunoașterea aia modestă totuși îi făcea să fie șocați de ce li se spunea despre Republica Moldova”.

Recent, cu prilejul unei vizite efectuate la Bălţi, unde a avut o întrevedere cu oamenii de afaceri din regiunea de Nord, ambasadorul României la Chişinău, Daniel Ioniţă, a declarat că autorităţile românești vor fi foarte atente cu cine vor lucra în Republica Moldova în timpul apropiat și vor finanţa doar proiecte concrete, la nivel local. Asta deoarece moldovenilor nu li se explică de fapt cine oferă banii cu ajutorul cărora au fost renovate școli, grădinițe și alte obiecte de importanță socială.

„Cel puţin o perioadă vom fi foarte atenţi cu cine vom lucra, pentru că vrem ca cei care să fie beneficiari cu adevărat ai acestor proiecte să fie cetăţenii Republicii Moldova.” „Am venit astăzi de la Chişinău pe drumul către Soroca. La un moment dat, am văzut un panou mare pe care scrie că a fost construit cu ajutorul cetăţenilor americani". „Chestia aia de proiecte punctuale finanţate de România ca după aceea să nu să se ştie, am înţeles.” ”Guvernul României a finanţat multe obiective, aici, în Republica Moldova, fără ca să primim măcar un cuvînt de mulţumire”, a precizat Daniel Ioniță.

Totodată, autoritățile românești au donat peste 190 de microbuze şcolare pentru toate raioanele Republicii Moldova, iar anual, mii de liceeni, studenţi şi masteranzi basarabeni primesc burse din România și locuri gratuite în taberele de odihnă. România a mai făcut investiții și în domeniul medical, în cultură, iar faptul că aceste lucruri nu se cunosc l-a nemulțumit pe diplomatul român.

Anterior, și ministrul român al Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a anunțat că  ajutorul financiar „va trebui reevaluat și condiționat strict, fiind necesară ajustarea sa corespunzătoare în funcție de angajamentul real demonstrat de noul Guvern, în continuarea reformelor asumate mai ales privind Justiția și administrația, respectiv prin Acordul de Asociere încheiat cu UE, respectiv acordul cu FMI”.

Am făcut precizările de mai sus din cîteva considerente pe care voi încerca să le expun cît mai pe scurt. În primul rînd, poziția ambasadorului român se vrea a fi recepționată ca și cum ar fi sinteza unei analize profunde prezentată în premieră și la limită. Dacă e să privim în ansamblu, strict perioada cuprinsă între anii 2013-2019, pînă la plecarea lui Plahotniuc, constatăm că ambasadorul Ioniță aplică voit standarde duble.

Să ne amintim că România, prin guvernarea social-democrată coruptă de la București, în tandem cu bunăvoința diplomației românești față de oligarhul Plahotniuc, a oferit guvernării controlate de el 150 de milioane de euro. Acești bani au fost oferiți în perioada cea mai cruntă a afirmării puterii absolute a lui Plahotniuc, cînd tot Occidentul, tocmai din această cauză, și-a întors total spatele spre Republica Moldova.

Atunci Bucureștiul a oferit acești bani în schimbul unor angajamente mai mult formale ale Chișinăului. Autoritățile românești de atunci, din start, vorbeau doar formal că e vorba despre un împrumut, admițînd tacit să nu mai ceară restituirea lui dacă Plahotniuc rămînea la Putere. Cine a controlat administrarea acelor bani? Cîți din ei, pe principiul ”para-ndărăt”, au fost încasați de unii intermediari români? Atunci ambasadorului Ioniță nu-i păsa de gemetele moldovenilor furați și umiliți de oligarh! Atunci ambasadorului Ioniță nu-i păsa că ”cei care trebuia să fie beneficiari cu adevărat ai proiectelor și împrumutului din acea vreme să fie cetăţenii Republicii Moldova”!

De ce oare acum îi pasă? Nu cumva vrea să-i facă pe moldoveni nostalgici după protejatul domniei sale, Plahotniuc? Adică, dintr-o astfel de poziție, moldoveanul să spună: ”Uite, domnule, cît de nedemni de încredere sunt actualii guvernanți, în comparație cu Plahotniuc, în care românii aveau atîta încredere!”

Diplomatul român mai spune că ”Guvernul României a finanţat multe obiective fără ca să primească măcar un cuvînt de mulţumire”, ilustrînd cu exemplul drumului Sărăteni-Soroca, construit de americani, pe traseul căruia există panouri mari pe care se scrie că este construit ”cu sprijinul poporului american”. În aceste situații, nu beneficiarii moldoveni sunt de vină, ci donatorii și executorii români. Ce-l împiedică pe acel român care supervizează construirea/repararea unei grădinițe, școli ori vreunui spital să comande și o placă metalică sau un medalion încrustat în betonul zidului, pe care să se scrie cine-i donatorul, ce a făcut și cînd?

Față de cele scrise ori doar sugerate mai sus, fără rea-credință sau dorință expresă de a aduce acuze gratuite ambasadorului Ioniță, sunt îndreptățit să mai adaug cîteva concluzii.

Este incontestabil faptul că ambasadorul Ioniță i-a fost nepermis de mult apropiat lui Plahotniuc, pe care l-a protejat diplomatic pe toate căile. Că s-a bucurat sau nu de anumite avantaje din partea oligarhului mafiot – e de domeniul supozițiilor.

Cert este că ambasadorul Ioniță, anumite structuri secrete românești și o serie de politicieni din România au fost mult prea puternic legați de Plahotniuc pentru a nu fi furioși pe Președintele Igor Dodon și pe socialiști din cauză că au decis alungarea lui de la Putere. Această nemulțumire a lor se reflectă în agresivitatea politică declanșată împotriva lui Dodon și a actualului Guvern. Chipurile, Dodon ar fi ”omul rușilor” și Guvernul ar fi ”pro-rus”. Cînd Dodon a devenit Președinte, aceeași români nu erau chiar așa de îngrijorați că ar fi ”omul Moscovei”. Dacă Dodon și socialiștii ar fi făcut alianță cu Plahotniuc, aceiași agenți secreți și politici români îi aranjau de mult o întrevedere cu Președintele Iohannis!

Frați, frați, dar vitregi rău de tot, nu credeți?