Printre multe altele, involuţia democratică, analfabetismul politic agresiv, mafiotizarea generalizată a Statului prin complicitatea dintre politicieni, intelectuali şi alegătorul care se lasă cumpărat, destructurarea prin reformulări analfabete ale necesităţilor meschine de moment ale tuturor normelor morale şi alte cîteva ne-principii generalizate reprezintă unele dintre principalele cauze ale plasării Moldovei într-o eră neo-medievală.

Pe vremea URSS, cetăţeanul era mai solidar cu ceilalţi din instinct şi mai moral, iar asta şi din perspectivele unor norme sociale, ideologice şi juridice care, în mod pozitiv, restrîngeau „dreptul” la deşănţare morală şi socială. După destrămarea URSS, s-au crezut liberi. Liberi de orice responsabilitate civică şi morală. Moldovenii n-au înţeles nici pînă astăzi că libertatea din 1991 nu şi-au cîştigat-o ei, ci le-a fost oferită de către foştii nomenclaturişti sovietici, iar asta în forma de manifestare concepută de către aceştia. Foştii şi actualii nomenclaturişti sovietici (moldoveni) au dat personalitate unei libertăţi în care ei să fure cît doresc, iar moldovenii să devină tot mai săraci, însă cu trufia individuală şi colectivă că sînt liberi, independenţi şi suverani. Satele moldoveneşti sînt în prezent bîntuite de bande de copii şi adolescenţi delincvenţi care fură şi duc o viaţă de haimanale prin păduri şi case părăsite. E mai rău ca după război!

De pe urma moştenirii sovietice, moldovenii s-au ales cu o sărăcie în care perioada sovietică li se pare, pe bună dreptate, huzur social. Foştii nomenclaturişti şi privilegiaţii fostului regim sovietic, în care pot fi incluşi şi intelectualii cu pretenţii elitiste, au căpătat o libertate de mişcare în a se îmbogăţi fraudulos la care nici nu visau atunci cînd erau mari şi tari în timpul URSS. La ora actuală, ei sînt recunoscători fostei URSS din două motive – că au fost mîngîiaţi de soartă de la Moscova şi pentru că URSS s-a destrămat lăsîndu-i stăpîni pe democraţie. În paralel, au evoluat şi alte cîteva „dinastii politice efemere”, ca un altoi al veteranilor sovietici sau ca prime capturi tinere ale ultimelor zile ale fostului KGB.

În democraţie, toate aceste elite politice şi intelectuale s-au ales cu cîte ceva din averea PCUS al RSS Moldoveneşti. Un exemplu, printre intelectuali de această dată, este jurnalistul, poetul şi mediocrul prozator Nicolae Dabija. URSS i-a oferit conducerea săptămînalului Literatura şi Arta, prin 1986, probabil şi pentru că era de încredere, dat fiind că a fost premiat de Comsomol, iar în democraţie, intrînd şi prin debaraua românismului, şi-a tras în proprietate privată, chipurile printr-o fundaţie, gazeta şi o ditamai clădire de patrimoniu. Totul legal, fireşte, şi în condiţiile noii democraţii.

Cine a urmărit cu atenţie evoluţia „la vîrf” a Statului Republica Moldova, a constatat permanent o complicitate între intelectualii cu pretenţii elitiste şi politicienii momentului, fie că aceştia erau Snegur, Lucinschi, Roşca, Diacov, Filat, Ghimpu, Plahotniuc etc. De ce? Simplu, erau răsplătiţi cu „plicuri” pentru susţinere! Multora le place să creadă că în elitele intelectuale se află cei mai moderaţi, cinstiţi şi vizionari oameni. De-a lungul timpului, aceste elite au fost deputaţi în Parlament, au fost şi sînt membrii ai Academiei de Ştiinţe a Moldove (AŞM), au condus institute, publicaţii etc. Cu toate acestea, nu au făcut nimic concret pentru democratizarea şi, mai ales, democratizarea ţării. Asta înseamnă că au fost neputincioşi. În pofida acestor neputinţe, însă, pe fondul imoralităţii construite şi de ei, în loc să se retragă în anonimat, vor să fie, în continuare, „voci naţionale”, salvatori şi îndrumători ai neamului”. Vedeţi, aceasta este o nouă formă de manifestare a prostituţiei!

În contextul acestei forme de manifestare a prostituţiei şi cel al îmbogăţirii nemăsurate, putem vorbi şi despre „modelul academic” oferit de către preşedintele AŞM Gheorghe Duca. Mai are rost să vorbim despre bogăţiile lui greu justificabile, despre modul abuziv în care şi-a obţinut al treilea mandat de preşedinte al acestei instituţii, să speculăm cu privire „ce o fi oferit la schimb actualei Puteri a lui Plahotniuc” ca să scape de implicaţiile penale? Cred că pînă şi în Burundi preşedintele Academiei de acolo şi-ar fi dat demisia dacă s-ar fi aflat în situaţia dezonorantă în care se află Duca. Pînă una, alta, Duca este preşedinte al AŞM, iar noi pe cine şi ce să mai respectăm?

Peste toate acestea, respectivii indivizi elitari se mai declară şi mari patrioţi ai României, de rînd cu rudimentarul lor tovarăş Mihai Ghimpu. „Bucură-te, patrie dragă, pentru că eşti tîlhărită de patrioţi, nu de nişte pierde-vară“, nota Josip Margeta, scriitor croat. „Cineva a spus că patriotismul e ultimul refugiu al canaliilor: cine nu are principii morale se înfăşoară de obicei într-un steag; bastarzii fac întotdeauna apel la puritatea stirpei lor“, constata Umberto Eco în „Cimitirul din Praga”. Aşadar, cînd daţi legea lustraţiei, dragi tovarăşi deputaţi şi deputate?

Mihai CONŢIU