„COMETA” ROSETISTILOR

Am întitulat articolul așa, fiindcă acest mare neam al Rosetiștilor, unul prin 1805 dezbătea două părți de moșii și pe la Bravicea, au răsăsit prin sec. XIII-XIV din unii negustori genovezi, azi Italia. Au ajuns pe una din insulele Greciei, apoi stabilit la Constantinopol, dobîndit domnii pentru Țara Muntenească și Țara Moldovei. Au adunat imense averi în ambele țări, inclusiv în Basarabia, dar după cca 300 de ani, se pare că, au apus. Unii prin România și alții prin Imperiul Rus. Cel puțin internetul nu oferă nici o informație despre actuali Rosetiști în România, Ucarina, Rusia și republică. De aceea, neamul lor, parcă s-ar potrivi definiției cometei: „corp ceresc alcătuit dintr-un nulceu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui…”.

Litere. Din „izvoarele” moderne, aflu că Rosetiștii au nume de familie scris aşa ca întotdeauna să corespundă modei. În italiană Rossetti, dar se mai trecea prin hrisoavele turceşti şi moldoveneşti cu Roset,Rosetti, Rosetti, Rosetos, Rosset, în sec. XIX cu Rosăt, Rosett, Rusăt. În italiană şi engleză, actualmente se scrie cu doi de „ss” şi doi de „tt” – Rossetti, adică ca la începuturile lor.

Originea. Un Ioan Rosetti în sec. XIII s-a stabilit la Constantinopol. Căsătorindu-se cu o fată de neam mare, ar fi fost îndemnat să treacă de la catolicism la ortodoxism. Și a trecut. Urmaşii lui fi făcut parte din cea mai înaltă aristocraţie bizantină. Aceşti boieri, la început italieni, s-au grecizat, românizat, moldovenizat, apoi şi rusificat şi aşa au devenit renumiţii Rosetişti din Ţara Românească. Ei atît s-au înmulţit încît a trebuit să suplimenteze nume de familie cu cel al locului de naștere: Roznovanu, Solescu, Bălănescu, Răducanu, Ciortescu, Tescanu şi Bibica.

Evoluţia. După cucerirea Bizanţului de otomani, grecii supărați, inclusiv Rosetiștii, se răzlețiseră prin lume. Dar un sultan mai isteţ pe la 1453, i-a rechemat pe Rosetti şi alţi greci de vază în capitală. Ei s-au readunat în Constantinopol şi au format elita coloniei greceşti din renumitul Fanar. Adică și ei ar fi fost una din cele 17 familii nobile creştine readuse de sultan în noua capitală Istambul (Bizanţ / Constantinopol / Ţarigrad). Primul care a ajuns în ţările dunărene a fost un Lascaris Rosseto, care prin 1600 era mare logofăt al patriarhului din Constantinopol. Era căsătorit cu Bella Cantacuzino, fiica lui Ioan Cantacuzino-Şaitanoglu, sau al treilea fiu al vestitului Mihai Cantacuzino.

Lascaris Rosseto a avut doi feciori: Antonie (cca. 1615 - 1685), devenit şi domnitor al Ţării Moldovei şi Costandin (cca. 1600-1678), marinar, apoi la rang de cupar şi poreclit Cuparul.

Constantin a fost numai trecător prin Moldova, dar avea mare influenţă la Poartă. Împreună cu Cantacuzinii, în 1674, îl înscăunează în Țara Muntenească pe Gheorghe Duca, sau cel care: „cu copii lui şi cu toţi feciorii Cuparului şi ai lui Chiriţă Dracu (domnitorul Antonie Rosetti – n.a.), cu neamul Cantacuzenesc în păr…” scrie C.Gane. Aceasta s-a întîmplat în una din domniile lui Gh. Duca, precedate şi urmate de cele 3 în Ţara Moldovei (1665-1666; 1668-1672; 1678 -1683). Tot Gane scrie că „Duca, ţinîndu-se de vorbă începu să împartă slujbele statului între membrii celor două partide duşmane, printre care, fireşte, mai strecură pe toţi Rosetiştii lui”. De la Gane am aflat cu precizie cînd s-au „înscăunat” Rosetiştii: fanarioţii ţarigrădeni pe meleagurile moldovene. Prin repetatele încuscriri cu mari familii locale (Cantacuzino, Mavrocordat, Ghica, Dabija, Moruzi şi alţii) Rosetiştii au dobîndit importante dregătorii şi au agonisit grandioase averi.

Cuparul Rosetti a avut 5 feciori, scrie deja un stră-stră nepot de-a lui – Radu Rosetti (1853–1926), care se numeau: Lascarache (cca 1640-1697), nu se ştie cu cine a fost căsătorit; Iordache (cca 1645-1720), căsătorit de două ori: cu Maria, din Dabija-vodă şi Dafina; apoi cu fiica logofătului Neculai Racoviţă; Manolache (cca 1650-1717), căsătorit cu Irina din Neculai Buhuş şi Aniţa; Mihalache (?-?), nu se ştie; Scarlatache (?-?), căsătorit cu Victoria din Pera.

Domnitori Rosetti. Recunosc că nu ştiu toţi domnitorii Ţării Moldovei, cu excepţia celor mai „de suflet”, fiindcă nu sînt istoric, dar numai entomolog. Dar aflînd că doi Rosetti a fost și domnitori, m-a intrigat tare mult, aceștea fiind: Antonie Vodă Rosetti în Țara Moldovei (1675-1678), sau cel care a respectat porunca de la Constantinopol și a strămutat Mitropolia Moldovei din Cetatea de Scaun veche, adică de la Suceva în Cetatea de Scaun nouă, adică la Iași. Tot el a renovat biserica domnească din Iași a ctotoria lui :tefan cel Mare, instalînd o cruce mare de piatră, cu inscripții în chirilică.

Al doilea domnitor a fost Manole Giani Ruset, în Țara Muntenească (1770-1771) și Țara Moldovei (1788), sau cel care atît de mult s-a luptat cu turcii și tătarii împotriva rușilor și austriecilor, dar pînă la urmă a trecut de partea rușilor și este înmormîntat într-o catedrală de la Herson. În cariera lui figurează printre celelalte funcții și serdar de Chișinău (1755) apoi spătar și serdar de Orhei (1765).

Rosetiştii enumeraţi în continuare sînt expuşi doar pentru a arăta că ei au fost mulţi prin Ținutul Orheiului și Sorocii, cu funcţii importante şi cu influenţă asupra unor evenimente:

  • Iordachi Roset – în 23.XII.1696, cînd domnitor era Antioh Cantemir, obține dreptul asupra satului Lalova în hotar cu Stodolna şi Horodişte din ţinutul Orhei, la cumpărătură avînd martori pe mitropolitul Sava şi boierul Nicolae Donici.
  • Costandin Roset/Roseti – în 1778 biv vel logofăt de Ţara de sus, membru al Sfatului domnesc în domnia lui Costandin D. Muruzi. În 1780 îl întîlnim la soluționarea unui confict funciar între răzării din Oneşti (Strășeni) şi Eni Razu. Primul a semnat actul ca – spătar (purtătorul de sabie şi buzdugan la ceremoniile domneşti) şi al doilea un Şărbănachi – comis (funcţionar comercial). În 1783 C.Rosăt era vel logofăt de Ţara de Sus şi boier din luminatul divan al lui Al.C. Mavrocordat.
  • Gheorghi Rosit, pitarul (boierul care pregătea şi distribuiea pîinea la Curtea domnească şi cu îngrijirea caretelor Curţii domneşti), cu giupîneasa lui Irina Rosit în 1781 deţinea părţi de moşii în Săpoteni (Sipoteni, raionul Călăraşi).
  • Lascarachi Rosăt – vel vornic şi bioer din luminatul divan al lui Al.C. Mavrocordat, în 1783 confirmă lui Iordachi Rosăt biv vel paharnic (boierul care avea grijă de băutura domnitorului) daniile pe moşiile Hăsnăşeni de pe Cobolta şi Pătrăşcani din Soroca, care aparţineau lui Gavril Burduv.
  • Neculai/Nicolai Rusăt/Rosăt – vel vornic şi boier din luminatul divan al lui Al.C. Mavrocordat, a fost descoperit în acte atît de aproape de Bravicea, și anume: în 1784 el a intermediat un conflict funciar din satul Bogzeşti (Telenești), în hotar cu Bravicea între răzeşi şi Matei Cantacuzino (fiul domnitorului Ion Canatcuzino). Matei Cantacuzino cumpăra moşii și prin danii de la răzeşii din Bogzești și alte sate din Țara Moldovei, dar cu unele nelămuriri.
  • Zoe din Lascarachi Roset – soția lui Al.Moruzi în domnia căreia Lupul Roset s-a adresat pentru revendicarea celor două părți de moșii din Bravicea.
  • Costachi Rosăt – în 1784 hatman și boier în luminatul divan al lui Al.C. Mavrocordat.
  • Răducan Rosăt – în 1784 vel stolnic și boier în luminatul divan al lui Al.C. Mavrocordat.
  • Elena Roset – la începutul sec. XIX medelnicereasă și stăpînea păduri în Bahmut (Călăraşi).
  • Constantin Ştefan Rosseti – în 1862 judecător de circumscripția Chişinău-Orhei şi jurat în „epitropia nobilimii” din partea Judecătoriei din Orhei.
  • Rosseti: Nicolai născut în Tatomirești, Mihail fiul luinăscut în Țigăneștiși Mihail nepotul lui născut în Chișinău – cei care și-au dobîndit nobilimea basarabeană în anii 1841-1912.

Iată așa pornind de la toponimul „opec” din Bravicea, am ajuns în istoria acestor Rosetiști. După cum neamul lor ne interesează doar la general şi doar pentru înflorirea culturi generale, am expus doar cîteva informaţii rotunjite despre ei. O limpejoară închipuire despre ei, boieri care au stăpînit cîndva Codrul Orheian și plaiul Călărășean, ne-am făcut.Totuși boieri Rosetti prezintă importanță pentru fiecare cercetător în parte în funcție de satul analizat ca istoria lui de completat. Cu aceasta mulțumim pentru răbdarea de-a lectura, dar nu înainte concluziile de-a mai asculta.

Neamul Rosetiștilor este un model clasic din Natură, dar ca să nu supăr pe nimeni zic din lumea noastră bună. Au pornit și au ajuns nu rău, chiar foarte bine: de la negustori, la marinari, pînă la boieri, logofeți, vornici, spătari, serdari, vistiernici, medelniceri, dvoreni și alții pe care nu-i mai știu eu, pînă la domnitori. În perioada modernă printre get-beget românii Rosseti, aflăm: politicieni, deputați, miniștri, generali, istorici, scriitori, lingviști, filosofi, dramaturgi, publiciști, președinți de senate, academicieni și mulți alții fără a „licări” prin cronicile timpului. Doar că istoria Rosseti, fie și cu cca 300 de ani prin cronici, ține se pare că, doar de trecut. De aceea, cînd se „stinge cometa” unui neam, să fie acceptată fără supărare, fiindcă nu sîntem primii și ultimii sub soare. Nu contează nici longevitatea, doar, vai, cît de mult calitatea „cometei”. Și aici mă opresc ca să-i urmări „calea și lumina” ei cît mai mult.

Asea M. TIMUŞ