Am ajuns s-o vedem şi pe asta. Un sfîrşit de an ca la carte. Cu troiene şi ninsori la fel ca pe ilustraţiile de odinioară. Or, cu optimismul meu cronic, vreau să văd în acest fapt un semn de bine. Poate dacă vom ciocni diseară cupele de şampanie într-o atmosferă dezinfectată de ger şi înălbită de omăt, curată şi imaculată, atunci şi lucrurile vor derula altfel în noul an. Din start purificate şi oxigenate. Că lucrurile noi începute pe noroi le-am văzut deja cum sînt.

Pentru mine personal anul într-un fel a finalizat mai demult. Explic de ce. În drum spre capitală tranzitez satul Grigorievca din raionul Căuşeni şi de fiecare urmăresc o gospodărie de la cotitura spre Chişinău. Primăvara devreme în ocolul de lîngă această casă apar cîrduri de boboci. Cînd mai numeroase, cînd mai puţin. Iar pe la sfîrşit de noiembrie dispar. Au devenit simbolici aceşti boboci, semnificînd de fapt un an de muncă. Am şi un interes faţă de gospodăria în cauză. Mă bucur cînd văd că gospodina a scos boboci mulţi şi care cresc bine timp de-o vară. Înseamnă că familia va avea ce mînca, dar şi de unde să facă un ban de cheltuială. Şi, dimpotrivă, dacă spre toamnă stolul de gîşte e cam pirpiriu – mă mîhnesc. Mi-am molipsit şi colegii de drum cu simbolul acestor gîşte. Şi atunci cînd la sfîrşit de noiembrie gîştele dispar din ţarc, ocupîndu-şi probabil locul în frigorifere, mă atenţionează: gata, dragă, am mai scos un an la capăt.

Fiecare e cu gîştele sale. Şi fiecare-şi numără bobocii săi la timpul potrivit. M-aş bucura mult dacă totalizările cititorilor noştri sînt de bun augur şi le convin. Iar dacă nu, atunci pînă prin februarie-martie au timp să gîndească ceva pentru a rămîne apoi mulţumiţi de rezultate. Poate e cazul de schimbat cloştele, poate ouăle, poate ocolul, poate cuibarul… sînt chestii strict individuale. Important e doar să vă iasă la socoteală numărul final de gîşte şi respectiv rezultatele obţinute.

Nimic nou în urările de la acest hotar dintre ani. Ca şi mai înainte doresc să-mi văd fericită şi sănătoasă familia. Prietenilor, colegilor şi rudelor mele vreau să le meargă mai bine în tot ce şi-au propus. Să crape în patru duşmanii şi să înflorească cei care îmi sînt dragi. Vreau mai puţine griji şi lacrimi şi cît mai mult succes, noroc şi dragoste. Şi minte multă. Încă bunică-mea spunea că norocul merge de mînă cu mintea. Sper mult că timpul de afară care seamănă cu ilustraţiile de odinioară va îngheţa şi va distruge orice gînd rău şi idei proaste, dînd curs doar iniţiativelor frumoase şi productive.

La anul şi la mulţi ani!

Cu multă minte şi mulţi bani!

Lilia GRUBÎI